"Prezicerea unui țigan" – 327 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
ECEmil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța. Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană. Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul...
87 poezii, 0 proze
ECEmil Cioran
EMIL CIORAN s‑a nåscut în 8 Aprilie 1911 la Råsinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran — preot în Råsinari — si al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventeazå, începînd din 1921, Liceul Gheorghe Lazår din Sibiu, oras în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 si 1932 urmeazå cursurile Facultåtii de Litere si Filozofie din Bucuresti. În ultimul an de facultate publicå articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îsi încheie studiile universitare cu o tezå de licentå asupra intuitionismului bergsonian. În acelasi an (1932) se înscrie la doctorat, sperînd så obtinå astfel o burså în Franta sau Germania. În 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disperårii, pentru care i se conferå Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati. Va mai publica încå patru cårti în tarå, înainte de a se stabili definitiv în Franta. Între 1933...
0 poezii, 0 proze
Prezicerea unui țigan
de oana catalina bucur
Doar ele, culorile, în timp ce dansează vibrează la șoaptele îngerilor.
Pagina din jurnalul lui Arcibald, respectiv privind Teoria haiosului
de Adrian Firica
Vară fiind, nu ne-am mai combinat, așa că relația noastră a lăsat de dorit. Când am plecat, eu aveam mătreață, dar i-am spus că rămâne cum am stabilit, că relația noastră n-are cum să scârțâie și...
Migrații (10) - 1982 - Felix, Jan - Copenhaga
de Laurențiu Orășanu
(continuare) Într-o noapte de martie a lui 1982, Felix visă ceva ciudat. Dimineața își aminti tot visul, nu numai fărâme din el, nu numai finalul, cum i se întâmpla de obicei. În vis i se arătase o...
Petru cei ce nu mi-au dat dreptate până azi, să citească și acest articol
de Elisabeta Branoiu
După sfârșitul lumii, Capitala va avea 7 km diametru! \'\'Sfarșitul lumii va incepe cu un mare cutremur in America de Sud și cu o erupție vulcanică în Islanda\'\'. Așa a prezis, în 1940,...
Șarpele de aramă
de Sorin Coadă
Imdiola continua să existe. Părea o entitate apăsătoare, a cărei prezență, dezvăluită doar pe jumătate, îi accelera ritmul inimii. Șoapte străvezii îi străbăteau perdeaua de gânduri ajungând la...
fragmente
de Constantin Noica
JURNAL FILOSOFIC (1944) Noi nu avem un termen romanesc pentru \"devenire\". Avem cateva pentru fiinta, dar nu avem pentru devenire. Am fi putut avea termenul de \"petrecere\" (se petrece ceva, care e...
Suntem bolnavii Europei
de florin otrocol
Celebrul prezicător francez Nostradamus, se hazarda acum 450 de ani într-o prezicere care merita luată în derâdere. Nu mai rețin exact formularea, dar prezicerea suna astfel: ”unul din marile orașe...
Impresii și însemnări
de Vlad Flavius
Despre o premoniție (103) Seară sumbră, cenușie de făurar… Deschid, la întâmplare, taman la pagina 49, cartea Sandei Stolojan: Jurnal din exilul parizian. Iată ce nota doamna Stolojan, în al ei...
Alexandru Macedon (356 - 323 î. Hr.)
de Cristina Andrei
Dincolo de speculațiile dostoievskiene despre marii cuceritori ai lumii, dincolo de aprecierile negative asupra unor oameni ca Napoleon, Cezar sau Alexandru, priviți ca niște dictatori și criminali...
regis de aeternum: cartile vrajitorului
de aurelia chircu
I Esind de la Stelianos, cei patru se acoperiră bine cu pelerinele, căutând să se protejeze de asprul vânt ce le biciuia obrajii. Rufio trimise echipa să supravegheze castelul, timp în care el și...
Prezicere
de serghei esenin
S\'au pus la sfat mestecenii de aur In lunca trândăvită, dela drum. Și\' n zbor mâhnit plutește câte-un graur Ce după nimeni nu regretă- acum. Ce-ar regreta? Toți sunt drumeți prin lume, Trec,...
Coasta de Fum
de Sorana Petrescu Felicia
Mi-am ascuns toți sorii într-o colibă, adunătură de vreascuri, să-și hrănească din ele flămînzii copii de raze, după care am închis poarta la plecare lăsînd în urmă o coastă de fum un os din...
100 parliament street
de emilian valeriu pal
hey little bro îți scriu într-o stare vecină cu dezarmarea și cancerul și într-o limbă asemănătoare cu nebunia m-am jurat că nu mai beau vin fiert la cor nici acum nu mi-am revenit aș mînca niște...
Haina de dar (capitolul 16)
de magdalena chirilov
În ziua cînd a plecat a venit să mă vadă. Pentru ultima oară am stat unul lîngă altul fără să ne spunem prea multe. Era însărcinată și vedeam că-i este greu. Nu eram în stare să-i spun ce simțeam, aș...
Moartea câinelui. Lagărul Periprava
de george geafir
-Eu nu pot să merg la muncă, zise Alecu Dumitru, chircit de durere. Ies afară numai apă. Un deținut care-l auzise întâmplător i se adresă: -De mă, Alecule! Apă de baltă. Doar știi asta, că și tu ai...
Intuitia umana
de Adela Vasiloi
Evident, intuiția este o funcție de intelect și informare. Dacă am dori să-i dăm acestei definiții o formă matematică, ar trebui să punem între aceste două valori semnul înmulțirii - adică intuiția...
Grecia năbădăiosului înamorat, Zeus (2)
de Doru Ciucescu
Delfi se află la intersecția a trei drumuri de acces: dinspre Gravia, Arahova și Polidrosos, fiind cel mai important nod rutier din Muntele Parnas. Dar, nu din această cauză grecii antici considerau...
De ce nu poartă îngerii ceasuri
de Adrian Suciu
Nu-i bine! Eu mor. Iau trenul și mă duc acasă, unde-o fi aia! Ar trebui să fie o zi cînd să nu moară nimeni și nimeni să nu rămînă orfan. Marțea, de pildă! O zi pe care să viseze toți muribunzii să o...