Căutare

Viata e un mare semn de intrebare. Povestea unui om se sfarseste intotdeauna cu "punct si virgula".

6 poezii, 0 proze

Marcus Cristian

new guy, am 15 ani și am început să scriu o carte (Povestea unui țăran (încă caut titlu)). aș vrea niște ajutor :) totuși, aș vrea ca - cartea să rămână propria mea creație. Așa că admini, vă rog, nu mi-o puneți la atelier. Vreau să o continuu singur, cu puțin ajutor din partea celorlalți membri agonia.ro (asta nu înseamnă că pot să îmi schimbe după plac povestea. accept doar comentarii ajutătoare). Mulțumesc anticipat!

2 poezii, 0 proze

Ruse Florian

Am reuşit să şterg aproape tot ce am postat pe aici. Nu ştiu de ce nu pot face să dispară şi ultimele 4 titluri rămase, adică : Zădărnicie, Povestea unui vânător, Nesfârșita toamnă, Lacrimi pe asfalt. Nu sunt decât un neînsemnat laic..., totuşi, dacă există vreun Dumnezeu pe meleagurile acestea, l-aş ruga să elimine şi aceste ultime 4 firimituri. Vă mulţumesc pentru găzduire!

2 poezii, 0 proze

Luis Sepulveda

Probabil cel mai faimos scriitor chilian contemporan, Luis Sepulveda, născut la Ovalle în 1949, a străbătut încă de foarte tânăr teritoriile posibile ale geografiei și utopiei, din selva amazoniană în deșertul Saharei, din Patagonia până la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizației ecologiste Greenpeace. Din 1997 trăiește la Gijon, în Spania. Din această viață extrem de agitată a dat la iveală povestiri și romane care l-au impus imediat drept unul dintre cei mai înzestrați romancieri și nuveliști sud-americani și nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe când avea doar șaptesprezece ani. Trei ani mai târziu îi apărea prima carte de povestiri, intitulată Cronicile lui Pedro Nimeni. I-au urmat romanele Bătrânul care citea romane de dragoste (1989, recompensat cu Premiul Tigre Juan), Lumea de la capătul lumii (1989), Nume de toreador (1994), Povestea unui pescăruș și a motanului care l-a învățat să zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental. Yacare...

4 poezii, 0 proze

Ion Minulescu

Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, București - d. 11 aprilie 1944, București) a fost un poet și prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc. Născut la București,a copilărit la Slatina, de unde este originară mama sa. A urmat școala primară și gimnaziul la Pitești; a făcut bacalaureat în 1899 la un pension particular din București, "Brânză și Arghirescu". În 1897, sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele producții poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Pitești, în revista "Povestea vorbei". În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în "Foaia pentru toți", doi ani mai târziu poetul pleacă la Paris pentru a studia dreptul. Poeții francezi îi schimbă însă dorințele și, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se intoarce in tara, unde compune poezie si proza, in 1905 va publica unele poeme unele fragmente de proză din "Jurnalul unui pribeag", în revista "Viața nouă" a lui Ovid Densusianu,...

172 poezii, 0 proze

Dem. Iliescu

Dumitru Iliescu (Dem. Iliescu) Bibliografie: "Piatra cu lilieci" (Buzău, 1931) Colaborări la ziare și reviste: Universul literar și artistic, Floarea de foc, Viața literară, Curentul, Carnet literar, etc. În manuscris: "Ofrandă pentru fata anonimă" Era un entuziast, care, ca mulți alții, s-a angajat în tinerețe în Mișcarea legionară, fiind un idealist iremediabil. Mai întâi ne-a povestit viața lui, anturajul și cele 7 minuni ale Buzăului, din care rețin doar două: Crângul (celebrul parc) și Vulturul Ilie. Apoi, povestea romantică a căsătoriei: ca tânăr avocat, avea 28 de ani și scria câte un articol în presa locală, cu caracter literar. Într-o zi se plimba prin parc și tocmai admira o fetiță care circula cu un caiet în brațe. Când a ajuns în dreptul lui, fata s-a oprit și l-a rugat să-i acorde puțin timp, cerându-i să citească manuscrisul unui roman și să-și dea cu părerea dacă poate fi publicat sau nu. Ulterior s-au căsătorit. Au început persecuțiile politice, care au culminat cu...

1 poezii, 0 proze

bizau

Povestea unei fete de 16 ani A fost odata o fata,care avea un prieten stabil,erau impreuna de aproape 1 an....Dar acest baiat era extrem de gelos,si nu ii permitea sa faca absolut nimic.Fata se certa tot timpul cu el....Deci sa zicem ca fata se numeste Alina,ea avea probleme cu mama sa,din cauza prietenului ei..deci sa zicem ca el se numeste Marian.Alina sa saturat de atatea probleme,de atata suferinta,probleme,lacrimi..etc... Ea a decis sa se inchida in sine...sa nu mai vorbeasca cu nimeni.....Din acea zi Alina a devenit o fata..cu care nu se mai putea vorbi......ea plangea,suferea ..dar nimeni nu stia.... Tot asa a durat un timp,de suferinta,si lacrimi.Alina se gandis-se ca sa fuga de acasa...si..chiar asa a si facut.....!!Fara sa stie nimeni intr-o domineata cand ea trebuia sa plece la scoala,si-a pregatit ghiozdanul cu haine si tot ce ami avea nevoie...si a plecat....A plecat de acasa... unde ea avea tot ce isi dorea...!A ales sa plece pe un alt drum...deoarece ea nu a mai putut...

1 poezii, 0 proze

Carlo Collodi

1826 – 1890 Carlo Collodi este pseudonimul lui Carlo Lorenzini. Este un prozator italian care înainte de a deveni celebru autor de operă pentru copii a lucrat în ziaristică și a scris câteva comedii și romane. După 1875 se dedică literaturii pentru copii. În 1876 scrie cartea Giannettino iar acest personaj apare în mai multe povestiri. Din anul 1881 Carlo Collodi publică, timp de trei ani, în “Ziarul copiilor” – Povestea unei marionete. În anul 1883 publică celebrul volum “Le aventure di Pinocchio” – Aventurile lui Pinocchio, o carte care se adresează copiilor de toate vârstele. Succesul de care s-a bucurat apariția acestei povești dedicate copiilor a făcut să fie publicată în multe ediții și să fie tradusă în mai toate limbile pământului.

0 poezii, 0 proze

chirita

poveste trista inceputa odata de mult in tinerete si continua si acum la mijlocul unui timp aproape pierdut..........

2 poezii, 0 proze

Simon Salca

Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.

5 poezii, 0 proze

Povestea unui delir spontan

de Radu Tudor Ciornei

Auzi, auzi cum trăiesc? cum mă pălmuiește viața când o pișc șmecherește de fund când îi aduc flori de câmp una câte una și i le las pe prag Vezi, vezi că arunc deoparte toate ziarele am să le citesc...

Între armonie și dizarmonie

de George Pașa

La editura „Grinta” din Cluj-Napoca, în colecția „Poezia 9” coordonată de Adrian Suciu, a apărut, de curând, volumul de versuri „Carte cu măști” de poetul ploieștean Marian Dragomir. Cartea are 97 de...

ArticolAtelier

...Unire , frati romani ( unor critici...)

de Iurie Osoianu

...va multamesc pentru .atacuri consecvente... Si ca in *patruzeci ati ordonat sa nu se traga -Sunt genial fiindc*am prevazut momente Cind laudat voi fi de voi...* pe-a lumii scara*ntreaga...* Si...

Șarpele de aramă (XVI)

de Sorin Coadă

Simțea în casă mirosul pâinii aburind sub ștergare albe, dar nu avea poftă de mâncare după dezgustul de propria ființă provocat de priveliștea descompunerii din căruța trasă de calul galben. Noaptea,...

ProzăAtelier

Rămășițe din Marele Naufragiu al Nebuniei

de Bogdan Baghiu

Rămășițe din Marele Naufragiu al Nebuniei I. Cad primele noastre inimi în țărâna ecoului. Speriat de fiecare apus ad-hoc mă ascund într-un ritual al vorbirii și al muțeniei. Pe acest tărâm dragostea...

tristețea cîntărețului la trianglu

de Leonard Ancuta

nu știu cum mi-a venit exact ideea și nici nu-mi aduc aminte dacă eram beat, plictisit, obosit, îngrijorat sau răcit. de cîteva luni mă subțiam ca un palton uitat într-un șifonier la discreția...

ProzăAtelier

tristețea cîntărețului la trianglu

de Leonard Ancuta

ProzăAtelier

bărbatul-poem

de Andrei Gheorghe

bărbatul-poem versul a spus câteva lucruri nicicând o poveste completă ne petrecem atât de mult între rânduri și nu putem reafla condiția perfectă asta nu e rimă, nici măcar un sărut clasic nu e, nu...