"Penuria nu iarta pe nimeni" – 188 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
LBLidia Batali
,,Socotesc ca esența Poeziei este, după natura spiritelor, fie de valoare reală, fie de importanță infinită: ceea ce o face egala cu Dumnezeu (...) În zadar am numărat pașii zeiței, le-am notat frecvența și lungimea medie; așa nu vom afla niciodată secretul grației sale instantanee. " Paul Valery ,, În poezie, în pictură, în muzică, în dans, nu trebuie să înțelegi, trebuie să-ți imaginezi.” Maria, nepoțica mea în vârstă de șapte ani. Sunt novice-n prozodie, Scriu din suflet, scriu firesc, M-aș lăsa de poezie, Dar copiii mă iubesc. Apariții editoriale: Copilărie, dalbă floare editura Eikon 2007 ,,Îmi face plăcere să recomand spre publicare volumul de versuri pentru copii semnat de doamna Lidia Batali.Este o carte plină de grație și de umor, scrisă cu un talent literar care este în același timp educativ. Nu mă îndoiesc că în penuria de cărți dedicate copiilor, care mi se pare evidentă în ultimii ani, acest volum ar umple un gol și ar fi cu adevărat util. " Ana Blandiana Broasca, melcul...
20 poezii, 0 proze
RCRosalía de Castro
Fue bautizada con los nombres de María Rosalía Rita. Hija de madre soltera y padre desconocido (supuestamente un cura de la zona). Muy poco se sabe de su educación. Se sabe que en la escuela mostró talento de versificadora. También le gustaba el dibujo, la música y la declamación. Contrajo matrimonio con Manuel Murguía, erudito cronista de Galicia. Al año siguiente da a luz a su primera hija, Alejandra, a la que han de seguir seis hijos más. Su domicilio cambió muchas veces, entre Madrid y Simancas. Rosalía nunca disfrutó de una buena salud. Luchando siempre con la enfermedad, y a menudo con la penuria, vivió dedicada a su hogar: a sus hijos y a su marido. Nunca aspiró a la fama. De hecho, su marido fue el que la convenció de que publicara sus obras. Murió de cáncer a los cuarenta y ocho años en su casa de Padrón, que hoy es un museo. Todos sus hijos murieron antes que ella, sin poder dejar herederos. Compuso sus primeros versos a la edad de 12 años. A los 17 años ya era conocida en...
3 poezii, 0 proze
LALeonid Andreev
Leonid Nikolaievich Andreev (9 August 1871 – 12 September, 1919) a fost dramaturg nuvelist și fotograf, lider al mișcării expresioniste în literatura rusă, unul dintre cei mai de succes scriitori ruși dintre anii 1902-1914. S-a născut în provincia Oryol, Rusia. Studiază inițial dreptul la care renunță, însă, pentru a urma o carieră literară. Trece prin perioade de cruntă depresie în timpul studenției, fiind, de multe ori, aproape de sinucidere. Întâlnirea cu Maxim Gorky este decisivă pentru Andreev; Gorky îl sprijină în cariera sa literară, mijlocind mediatizarea acestuia. După acest moment, a fost unul dintre cei mai prolifici și de succes autori din Rusia. Prima sa colecție de povestiri apare în 1901 și se vinde foarte repede, într-un tiraj de 250.000 de exemplare. În scurt timp, însă, își șochează publicul cu exentricitățile sale. Idealist și rebel, Andreev își petrece ultimii ani din viață într-o mare penurie materială, în Finlanda, unde se retrăsese din cauza succesului...
0 poezii, 0 proze
Penuria nu iarta pe nimeni
de Traian Rotărescu
Dacă furnicile s-ar împerechea cu elefanții, Furnicilor le-ar crește fildeși? Și câte caravane astfel încărcate Mi-ar trebui pentru a sculpta un tron? L-am invitat într-o vizită pe regele...
în februarie ne dăm cu lupii
de Daniela Luminita Teleoaca
noaptea o să-ţi pară stranie necuvioase apucăturile ei: fată mare pe tuşă adesea rămasă numărând golurile din trotuar/ vidurile din inimă duşmancă personală de moarte – ţigancă fără de scrupule prin...
Nostalgii pozitive
de Titus Doboș
Și-am mai avut un „derapaj” pe care am aflat ulterior că l-au avut și mulți alții. Chiar dacă nu am crezut, decât parțial, în sinceritatea lui Nicolae Ceaușescu la momentul lui august 1968, atunci...
Clase
de Bogdan Butariu
Pe Cristian îl dăduseră afară din facultate în urmă cu cinci ani. Participase la un miting general de solidaritate cu greviștii. Și tocmai el purtase o pancartă atunci când au năvălit jandarmii cu...
Cioburi dintr-o vază spartă(IV)
de george geafir
Într-una din clipele sale de mare bunăvoință, Nimeni îmi zice cu patimă: - De ce să mă deranjeze că demnitarul „X” sau „Y” este corupt?! N-ar fi singurii care au adunat așa niște averi. De ce să-și...
În loc de cronică literară
de Eugen Ionesco
Apar, în România, din ce în ce mai multe cărți de literatură. Apar chiar atât de multe, încât nici criticul literar nu mai are timp să le citească pe toate. Volumele apărute, de pildă, în „Săptămâna...
Adrian Păunescu - Riscul pe cont propriu
de Tudor Cristea
RISCUL PE CONT PROPRIU (Adrian Păunescu) De aproape un an de zile, în toate întâlnirile publice la care ia parte ori pe care le provoacă, și mai ales la acelea în care încearcă să resusciteze...
Mantaua udă
de Corneliu Traian Atanasiu
azil de noapte - un cui se îndoaie sub mantaua udă Flavia Muntean Petru-Ioan Gârda, în numai trei fraze, enumeră calitățile acestui poem: O imagine puternică prin ea însăși. Nu se vorbește direct...
ssst! de-aici începe tăcerea...
de Daniela Luminita Teleoaca
urmele pașilor exilate la uși. necuvintele dau binecuvântarea. picură mir. harpele cântă. cuminecătura îi sălășluiește pe serafimi în pârgul inimilor. liniștea construiește arce. transfigurată,...
Întoarcerea ca un drog
de Sorin Stoica
Strada era patria noastră. Noi eram proscrișii, detestații, ilegaliștii, urmăriții întru pedeapsă, clienții siguri ai unui eșafod imaginar, sau cel putin așa ne plăcea să credem. Nu ne păsa de...
Primejdia cea bună (II)
de Corneliu Traian Atanasiu
(continuare la: Primejdia cea bună (I) ) În schimb, prietenia, tot prin bunele oficii ale limbii, se va regăsi întru elementul ei: priința, prielnicia . Căci numai din această nebuloasă inițială, din...
poate că visele au toamna lor
de silviu viorel păcală
frunzele îmi înmoaie picioarele e o mare penurie de muze în cămara mea mă iubesc ca un manuscris și deși privesc iarba nu sunt înțelept fac tranzacții cu poeme crude pe marginea unei tranșee în care...
ciudata vreme
de Alexandru Corneliu ENEA
Iarna plagiază ritualul primăverii și grâul suspină pe câmp. Rădăcinile ideilor de bine sunt disperate. Anotimpurile devin aventuroase și chiar cinice, iar fluidele armoniei sunt scoase la licitație...
texte
de Adina Ungur
PENURIE cu șorț perlat de scoici decojite pășea pe linia vieții din palmă mima un sărut torențial, noaptea albă cu tuș ipocrit, pe coli ipocrite tu nesăbuit treci prin hol pe grăbite abia ți-am venit...
Amintiri, amintiri
de Viorel Darie
Amintiri, amintiri Penurie de hârtie de imprimantă și cartele perforate Și acum mă amuz când mă gândesc la vremurile în care era o lipsă acută de hârtie de imprimantă și de cartele perforate. O...
Lexicon umoristic. I - M.
de george geafir
I. I – 1. Literă cu coloană vertebrală. 2. Arac pentru zarzavat literar. I a – Na, poftim! I a h t – Limuzină cu apă la bord. I a p ă – 1. Sex gingaș cu ochelari de cal. 2. Ruda brează a măgăriței. I...
La liber
de Aurel A. Conțu
Nu am nicio explicație pentru penuria asta de viață înainte o găseai și la taraba din colț ce vremuri!!! (nu trebuia decât s-o bă(a)gi între două felii de pâine!) cumpărai cât te țineau baierele...