Căutare

Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...

0 poezii, 0 proze

Jemna Ramona Laura

Luni Sunt singura in camera. De fapt, sunt iar singura...in viata. Pentru a cata oara? Ce rost are sa mai fac fac socoteala? Important acum e prezentul. Scaunele " tac ", nu scartaie nici unul. Cand spui "sunt doar cu mine", in interiorul tau doresti sa fi pronuntat acest cuvant pentru ultima oara. Vrei ca semnificatia, incarcatura lui s-o uiti cat mai repede. Si vin ploi...si sterg o parte din cenusiu. Iar apoi...dupa ploaie rasare soarele si purifica atmosfera. Da...dizolva semnificatia tristetii. Mi-am scos un sandwich si mananc. Ma cauta cineva...dar nu pot sa raspund. De ce? Pentru ca azi doresc sa stau de vorba doar cu "tine", cu trecutul pe care vreau sa-l uit. Pe care faptele-l pastreaza, dar pe care l-am ascuns in mine. Si care m-a facut sa ma simt uneori atat de singura, singura...chiar cand eram inconjurata de atatia prieteni. Trecutul..."taci", as vrea sa-i raspund iritata eului meu! Si totusi el are dreptate. Ar fi fost bun de geolog. Sapaturile lui duc totdeauna la...

2 poezii, 0 proze

MȘ

Mihail Șolohov

ȘOLOHOV, Mihail Alexandrovici (24.V.1905, cătunul Crujilin, azi în r-nul Vioșenscaia, reg. Rostov - 1984) - scriitor rus, activist pe tărâm obștesc. Membru al AȘ a URSS (1939). Erou al Muncii Socialiste (1967). Doctor de onoare al universităților din Rostov-pe-Don, Leipzig, Saint-Andrus. Este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965. Debutează în 1923 cu povestirea "Încercarea". Culegerea "Povestiri de pe Don" (1926), inspirată de evenimentele războiului civil, la care Ș. a participat ca voluntar, are ca temă destinele omului în epoca marilor transformări sociale ce aveau loc în lumea satului. Din 1924 Ș. se stabilește în stanița Vioșenscaia. Aici realizează principalele sale opere: "Donul liniștit" (cărțile 1-4, 1928-40, ultima trad. rom. 1971), "Pământ desțelenit" (cărțile 1-2. 1932-60, ultima trad. rom. 1975), "Ei au luptat pentru Patrie" (1942-44; ed. revăzută 1969) și "Soarta unui om" (1956-57; trad. Rom. 1958), care prezintă într-o formă artistică inegalabilă...

0 poezii, 0 proze

Mihail Gălățanu

Mihail Gălățanu (n. 11 septembrie 1963, Galați) este un poet român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Mihai Gălățanu s-a născut la 11 sept. 1963 la Galați. A terminat Universitatea de Fizică-Matematică, în 1988. A absolvit școala postuniversitară de Relații Internaționale (Paris, 1994-1995). Bursier al Guvernului francez și al Comunității Europene (2004-2005). A fost membru al cenaclului Universitas. Primul premiu literar (infantil, așa cum a și rămas autorul pînă în ziua de azi): pentru monolog literar, tabăra de la Ștefești-Prahova, in 1972, la 9 ani. Debut: poate fi considerat oricare din poemele publicate integral (toamna lui 1982) la rubrica DILIGENȚA POȘTALÃ din revista Cronica, cu recomandarea lui Emil Brumaru – sau chiar în LUCEAFARUL (1980-1981) de poetul Geo Dumitrescu. Debut (cu un grupaj mai amplu): 12 decembrie 1983, în SLAST (Suplimentul Literar Artistic al Scînteii Tineretului, condus de Ion Cristoiu, cu o prefață de Alex Ștefănescu, chiar în preziua morții...

6 poezii, 0 proze

gabriela szerescu

Traiesc pentru ziua de maine si cea de ieri si ma scurg in fiecare clipa din realitatea zilei de azi intr-un camp ireal dar aproape de noi toti, slujitori al imaginatiei!Eu, fiinta efemera, declar ca toate lucrurile reale servind drept biografie sunt adevaratele garzi de fier inaintea creatiei noastre.

6 poezii, 0 proze

William Golding

Motivația juriului Nobel "...pentru romanele sale care, cu perspicacitatea unei arte narative realiste dar purtând și amprenta diversității și universalității mitului, iluminează condiția umană din lumea de azi". Sir William Gerald Gollding (19 septembrie 1911 – 19 iunie 1993) a fost un romancier britanic, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1983. Biografie S-a născut pe 19 septembrie , 1911 la St Columb Minor, un sat apropiat de Newquay, Cornwall. A început să scrie la vârsta de 7 ani. Tatăl său era un profesor local cu convingeri politice radicale și o încredere oarbă în puterea științei. Familia sa s-a mutat la Marlborough unde William a urmat Marlborough Grammar School. A mers mai apoi la Oxford University (Colegiul Brasenose , Oxford) în 1930, unde a studiat știintele naturii și limba engleză. Prima sa carte, o culegere de poeme, a apărut în 1934 cu un an înainte ca Golding să primească diploma de BA. A luat parte în Marina britanică la debarcarea din Normandia în...

1 poezii, 0 proze

diaconu valentin

sub felinarul de la colt azi stau si imi amintesc plangand, cum jurai ca ma iubesti, ca nu ma parasesti, nici gand; cu o mana sterg obrazul, alta pare sa se inchine, cand prin ochii inlacrimati te zaresc, zambind pe tine. multe amintiri placute, multe vise ce nu mor, marile iubiri trecute si cad prada sentimentelor, caci la felinarul casei tale, azi ingrop zambind trecutul, in inima mea nu mai esti nemuritoare, azi te-am plans in schimb...vreau totul 100 de ani se duc intr-o zi, e putin, e prea scurta pt a fi traita dar prea lunga pt a gusta din veninul dezamagirii, nu? Uite o vorba care ma inspira: doar oamenii mici pot ajunge mari pentru ca cei mari sunt acum ingeri!

2 poezii, 0 proze

Eduard Anton Hazu

Am făcut multe năstrușnicii la viața mea și multe ar părea interesante pentru unii temerari în explorarea vieții din trecutul apropiat, parcă mai plină de sevă, mai ales că lumea de azi are mai puțină substanță, mai puțină adâncime. Totuși, cel mai important lucru din viața mea mi s-a părut "ÎNTOARCEREA LA CREDINȚÃ", ca fiind cea mai motivată formă de existență. Din acel moment am început să înțeleg lumea, locul meu, raportarea la divinitate. A mai fost de ajuns un imbold lumesc, o încurajare și ... am început să scriu. Mai sunt încă oameni minunați și mi-am propus să scriu despre ei așa cum i-am perceput eu. Intotdeauna m-au impresionat oamenii speciali, oamenii daruiți și dăruiutori. Simt că sufletul meu vibrează pe fregvența oamenilor desăvârșiți, ceea ce mă face să cred cu adevărat că în adîncul conștiinței noastre există implantat, de la "Facere", cipul acelui om desăvârșit care a existat candva în Gradina Edenului - Adam. Trebuie să înmulțești darul Domnului în toate. Dacă ști...

2 poezii, 0 proze

Alexandru Vlahuță

Alexandru Vlahuță (n. 5 septembrie 1858, Pleșești (azi Alexandru Vlahuță, Vaslui) - d. 19 noiembrie 1919, București) a fost un scriitor român S-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleșești, fiu al unui mic proprietar de pământ. A urmat școala primară și liceul la Bârlad, între 1867 și 1878, susținând examenul de bacalaureat la București, în 1879. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. Din 1884 până în 1893 a funcționat ca profesor la diverse instituții de învățământ bucureștene (Școala Normală a „Societății pentru Învățătura Poporului Român“, Azilul „Elena Doamna“, Liceul „Sfântul Gheorghe“). În 1888 a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (1893 - 1896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc. Din 1901 a funcționat ca referendar la Casa Școalelor. În 1905 se căsătorește pentru a treia oară cu...

43 poezii, 0 proze

Petre Ghelmez

Petre Ghelmez (n. 2 martie 1932, Gogoșari, Județul Vlașca (interbelic) (azi județul Giurgiu) – d. 2001) a fost un poet, scriitor pentru copii, publicist, editor. Urmează școala primară în comuna natală, liceul teoretic Ion Maiorescu din Giurgiu, Facultatea de română-istorie, în cadrul Institutului Pedagogic din București și apoi Facultatea de Filologie a Universității București, al cărei licențiat este, din 1959. După terminarea studiilor devine, pe rând, redactor la ziarul Scânteia tineretului, redactor-șef adjunct la revistele pentru copii Luminița, Arici Pogonici, Cutezătorii, apoi director la Editura Albatros (1970-1974), redactor-șef al revistei Tribuna României (1974-1990) și director al magazinului pentru copii Ariel (1993-1995). Debutul în presa literară a avut loc în iunie 1955, cu poezia Despărțire de sat, în revista Tânărul scriitor, iar debutul editorial, în 1967, cu volumul de versuri Germinații, în colecția Luceafărul, Editura pentru Literatură. A colaborat la revistele...

6 poezii, 0 proze

Pentru azi, ultima dată

de Ioana Camelia Sîrbu

Prima pagină care nu vorbește mă miră, albă si făra tine tresare sub piele. mă admiră, mă înșiră, mă deconspiră în mii și milioane de sensuri dezlipite din sufletul tău pe inima mea nu te-am văzut...

Toamna patriarhului

de Gabriel García Márquez

Erau anii care au urmat falsei sale morți, anii zgomotului, domnule, numiți astfel nu datorită vuietului subteran care s-a simțit în toată țara în noapte sfântului martir Heraclio și în legătură cu...

ProzăClasic

Gand masliniu 2

de Zambrean Iulian Adrian

Gand masliniu 2 Daca L-as vedea cumva pe Dumnezeu L-as intreba: \"Cand m-am nascut ultima data pentru ca azi sa-i pot formula aceasta intrebare?\" Ori daca cumva El m-ar gasii pe mine L-as ruga sa ma...

Atelier

Doi frați buni

de Mircea Braslasu

Cu ce ai greșit tu băiatul meu De m-a pedepsit Dumnezeu Și te-a luat de lângă mine Lăsându-mă singur pe lume. Cum tu te-ai îndurat Pe mine singur m-ai lăsat Singur, trist și supărat Ai plecat și pe...

Pentru ultima dată aici

de Daniela Luminita Teleoaca

Stăm în sicrie din fag. Amândoi. Zâmbim în somn. Se pare că am plecat cât de cât împăcați... Din tâmpla mea se pregătește să crească un fir de iarbă, Din tine, o tulpină mai consistentă. Ca un...

O ultimă dată

de Lohmuller Beatrice

Este ultima zi din ultimul an Și ultima oară când am să mai plâng, Căci este primăvară și vreu să te am! În ultima clipă, în brațe eu te strâng! Așa cum de pe cer, norii se duc Și sentimentul vine,...

Ultima dată

de Caragata Cristiana Oana

Cu mult timp în urmă, într-o zi de 15 noiembrie, am început să scriu o scrisoare numită „Ultima dată”. Era o confesiune, cântecul de lebădă al unei toamne apuse care credeam că nu o să-și mai...

Atelier

azi nu trecem dincolo

de Ela Victoria Luca

să traversăm de acum orice zi este duminică și între duminici nu sunt inimi nici înmormântări nu sunt și îți mai spun la capătul celălalt nu ne vom mai întâlni vom traversa bulevarde poduri veneția...