Poezie
Doi frați buni
Azi, 28.09.2000 – Ploiești
6 min lectură·
Mediu
Cu ce ai greșit tu băiatul meu
De m-a pedepsit Dumnezeu
Și te-a luat de lângă mine
Lăsându-mă singur pe lume.
Cum tu te-ai îndurat
Pe mine singur m-ai lăsat
Singur, trist și supărat
Ai plecat și pe mine m-ai lăsat.
Zi și noapte eu plâng mereu
Caci fără tine este foarte greu
Nu am liniște sufletească
Nu are cine să mă dojenească.
A fost frumos, a fost tare bine
Atâta timp cât am fost cu tine
Acum de când tu ai plecat
Eu sunt tare supărat.
Spune-mi și mie dragul meu băiat
Pe cine tu te-ai supărat de ai plecat
Oare tu te-ai săturat
De atîtea câte-n astă lume ai îndurat.
Știm amândoi cât de greu ne-a fost
In cei șapte ani, știm pe de rost
Dar nu ne-am dat bătuți am mers mai departe
Am vrut să dovedim totuși că se poate.
Acum când tot greul trecuse
Și binele pentru noi abia începuse
Așa dintr-o dată tu te-ai supărat
Și de lângă mine pentru totdeauna ai plecat.
Colegilor de generala, profesională și liceu
Le vine pentru început ceva mai greu
Cu timpul ei te vor uita
Că ai fost și tu trecător prin viața asta.
Acum când anul școlar a început
Profesoara de matematică nu a crezut
A zis: lăsați glumele de-o parte
A murit Brăslașu – așa ceva nu se poate.
I-a părut foarte rău de tine că s-a întâmplat
Tu ai fost foarte bun la matematică e adevărat
De asemenea colega ta de bancă ce a pățit
Ea la școală câteva zile n-a venit.
Tu ai plecat, dar în urma ta ști ce ai lăsat
Un tată; Trist, singur și îngândurat
Care plânge întruna de când ai plecat
Venind zilnic la tine la mormânt neâncetat.
De asemenea tu pe frățiorul tău tu l-ai lăsat
Departe de Ploiești într-un sat îndepărtat
Cu mama ta și-a lui de șapte ani ei eu plecat
El fiind mic și nevinovat.
Acum el nu-și imaginează bine
Ceea ce s-a întâmplat cu tine
Dar cu timpul își va da seama deodată
Pentru el vei rămâne o legendă adevărată.
Voi împreună șase ani ați stat
Ați copilărit împreună v-ați jucat
După care el cu mama voastră a plecat
Și pe noi amândoi ne-a lăsat.
Tu Gabi și Găbiță îl strigai
Atunci când erați mici și cu el te jucai
Șapte ani este diferența între voi
De șapte ani v-ai despărțit amândoi.
Eu sper ca el să-și amintească de tine
Ca fiind cel mai bun frate din lume
Poate cu timpul își va aminti vreodată
Că a avut un frate bun de mamă și de tată.
Tu ești trup din trupul meu
Sânge din sângele meu
Aș vrea să fac ceva și eu
Pentru tine băiatul meu.
Aș vrea să dovedesc la lumea toată
Că nu sunt un simplu trecător prin viațâ
Să las ca amintire în ujrma mea
Tot ce eu am putut da.
Să las pentru generația de azi
Măcar o carte cu aceste poezii
Dar și pentru generațiile următoare
Să știe și să citească fiecare.
Eu am avut un fiu care l-am iubit foarte mult
Așa talentat cum el a fost em l-am pierdut
Plângând în fiecare noapte și zi
M-am apucat să scriu aceste poezii.
Eu încerc să scriu acum o carte
Ca să-i rămînă și să citească și a lui frate
Să vadă și el ce frate a avut
Și acum el zace în mormânt.
Nu pot să spun că nu i-am iubit pe copii la fel
Dar Cătălin a suferit mai mult nițel
El a fost mai oropsit de mamă
Dar a fost în schimb iubit de tată.
Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat
Eu bordură ți-am turnat
Și cruce ți-am riidicat
Sunt cu sufletul un pic împăcat.
Alte griji mai mari nu prea mai am
Să-ți fac parastasele toate pâna la an
Și aș vrea dacă se poate
Pâna la șapte ani să le fac pe toate.
Vreau să fac totul dacă se poate
Să las în ordine totul și toate
Nu știu cât se mai poate
Ca eu să merg mai departe.
Totul pentru mine este din ce în ce mai greu
Simt că mă afund mereu
Simt că sfârșitul meu este aproape
Că ceasul morții mele în curând va bate.
Eu stau acum și plâng și scriu mereu
Deși îmi este foarte greu
Și scriu aceste poezii să văd dacă se poate
În memoria ta Cătălin dedic această carte.
De asemenea Gabriel tu nu uita
Că-n această carte și de tine am scris ceva
Aș fi vrut să scriu mai mult
Dar crede-mă că n-am putu.
Pierderea lui cătălin pentru mine este foarte mare
Nu știu cum o vede fiecare
Suferința mea este destul de grea
Nu știu cât voi mai rezista.
Tu frățiorul lui, cel bun
Ești încă mic, eu nu știu ce să-ți mai spun
Când vei citi această carte
Eu s-ar putea să fiu atunci, foarte departe.
Acum cât eu mai sunt încă în viață
Te rog pe mine tu mă iartă
Iartă-mă că n-am putut
Să fiu alături de tine mereu sau cât mai mult.
Adevărul nu-l ști încă poate
Îl vei afla citind această carte
Atunci îți vei da seama de ce tu, cu mama ta ești, und ești
Iar eu cu Cătălin am stat aici în Ploiești.
Dacă din anumite motive poate
Eu nu am tipărit această carte
Ocupă-te tu mai departe
Și tipărește această carte.
Poate suferința, boala și timpul meu s-a scurs
Odată cu ele și eu m-am dus
Ar fi păcat de munca mea să se piardă
Uitate sau aruncate la gunoi într-o ladă.
Prețuiește toate aceste și nu iuta vreodată
De sfatul frățiorului tău când v-ați întâlnit ultima dată
Pune mâna pe carte și învată
Dacă vrei să ajungi și să realizezi ceva în viață.
Așa cum el a avut ambiție și a învățat din ce în ce mai bine
Tot așa să aud și despre tine
Să copiezi din comportamentul lui măcar o parte
În viață tu să mergi mai departe
Și dacă el din viață s-a stins și s-a dus
Tu țintește să mergi cât mai sus.
001625
0