Mircea Braslasu

Cu ce ai greșit tu băiatul meu De m-a pedepsit Dumnezeu Și te-a luat de lângă mine Lăsându-mă singur pe lume. Cum tu te-ai îndurat Pe mine singur m-ai lăsat Singur, trist și

Nu știu cum te-ai îndurat De-ai plecat și m-ai lăsat Eu stau și plâng și plâng mereu Imi este din ce în ce mai greu. Băiatul meu, tu te-ai dus Acolo sus la Domnul Isus Eu te aștept, te

Cu lacrimi în ochi te-am rugat Cu lacrimi în ochi te-am implorat Cu lacrimi în ochi te rog și acum Că m-ai lăsat singur, singur… pe drum. Oftez, oftez mereu Oftez tot mai rău Oftez cât n-am

O! Dragii mei, colegii mei Veniți cu toții, veniți laolaltă Dați roată la mormântul meu Să vedeți unde am ajuns eu…iată. Voi ați mai trecut un an de liceu Chiar de v-a fost ceva mai greu Eu

Iubitul meu cel drag și bun Spune-mi cât să te mai aștept în drum Tu nu mai vii acasă niciodată Să mai fii cu mine, cu al tău tată. Cine ar fi crezut Că atunci tu vei pleca Și n-ai să mai

Atunci în prag de vacanța mare V-ați făcut planuri fiecare În anul 2000 ei bine A fost și ultima pentru tine. Spre deosebire de celelalte din țară Pentru Liceul 7 din Ploiești a fost

Ai fost ca o floare ce înflorește Pe care toată lumea o iubește Ai fost, tot ce a fost mai bun, mai scump Ai fost ca o rază de lumină pe acest pământ. Raza mea de lumină, tu ai plecat Pe mine

Cum credeți că-mi trăiesc viața? Cum să mă simt eu? Când nu am lângă mine Pe băiatul meu... De ce? Se întreabă lumea De ce? Mă întreb și eu Cum s-a putut

Ajută-mă ca să nu mor Ajută-mă să scap de dor Ajută-mă că sufăr încă Ajută-mă să-mi vindec această rană adâncă. Tu fiul meu cel drag, cel bun Ai fost pentru mine… ce să-ți mai spun Tu ai

Te-am iubit copile Te-am iubit prea mult Ai știut prea bine Ai știut de mult Ai venit de la mare Atunci când ai venit Te-aș fi sorbit din privire Așa de mult eu te-am iubit. Te-am iubit

Eu nu m-am supărat De acasă tu când ai plecat De fiecare dată când vroiai Tu urcai pe bicicletă și te plimbai. Atunci când a-ți venit de la mare Ai plecat cu Costin și Bogdan la ultima

Eu nu m-am supărat De acasă tu când ai plecat De fiecare dată când vroiai Tu urcai pe bicicletă și te plimbai. Atunci când a-ți venit de la mare Ai plecat cu Costin și Bogdan la ultima

Tu ! Nea Stelică ce s-a întâmplat Căci pe la mine niciodată n-ai dat Au trecut deja patru luni de zile Iar tu n-ai venit la mine Te cred că n-ai avut timp vreodată Să vii la mine la mormânt,

Știu singur, știu numai eu Ce fost și ce este în sufletul meu Durerea mea este destul de mare De tine băiatul meu mă doare Simt că pe inimă mă apasă Și totuși

Sunt un biet șomer adevărat Care toată viața a lucrat Am muncit cinstit, din greu Să pot realiza ceva și eu. Aș vrea să știe fiecare Să scrie chiar și-n \"România Mare\" Un singur băiat am

Mereu la început de an școlar Va spun ceva de care voi n-aveți habar, Ceva deosebit ce nici nu va așteptați Pe care sigur nu o sa-l uitați Sau poate vreunul dintre voi Isi mai aduce aminte de

Tu nu stiai să tragi o înjurătură, Nu puneai pic de alcool în gură, Nu beai cafea și nu suportai fumul de țigară, Cu toate astea erai pe dinafară. Erai vesel, râdeai și zâmbeai mereu, Cu toate

O mamă dacă aș fi avut și eu Să mă ajute la bine și la greu Dar eu n-am avut parte de-o dragoste de mamă Am crescut aproape nebăgat în seamă Copil fiind când mă jucam Cu Gabi eu mă mai

A fost o vară-n care tu Ai fost preocupat pentru examen A fost o vară-n care tu N-ai știut ce înseamnă o vacanță A fost o vară-n care tu Ai învățat cât alții-n zece Ai zis atunci: m-aleg c-o