"Pe câmpul de luptă al sufletului meu" – 22196 rezultate
0.05 secundeMeilisearchNicolae Labiș
Nefericitul poet, stins din viață la doar 21 de ani, după un accident de tramvai, avusese o fascinantă ascensiune literară. Fiu al învățătorului Eugen Labis și al Profirei, care-i îndrumă, la școala primară, primii pași. Din copilărie scrie povești și poezii. Liceul \"Nicu Gane\" Fălticeni (1947 - 1951), continuat la Iași. Debut în Zori noi - Suceava (1950) și Viața Românească (1951). Urmează cursurile Școlii de literatură \"Mihai Eminescu\" din București. Se înscrie și abandonează imediat Filologia bucureșteană. Debutul editorial aduce un suflu nou poetic și o speranță de autor complet: Primele iubiri (1956). Pregătește pentru tipar volumul Lupta cu inerția (apare postum, 1958), dar moare stupid, în preajma Craciunului 1956, în urma unui accident de tramvai, în împrejurări încă neelucidate complet. Vizitase \"Capșa\", pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul spre iubită, cineva l-a îmbrâncit, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a cazut cu capul pe caldarâm. Măduva spinarii îi era...
0 poezii, 0 proze
Petru Teodor
Născut în plină iarnă (1978), pe seară, într-un București nu foarte de demult. Copilărind în mare parte prin Moldova pe la bunici și rude. * Liceul - Colegiul National Sfântul Sava, Bucuresti. * Universitatea de Medicină și Farmacie - Carol Davila, Facultatea de Medicina Generală, București . * Practică în perioada facultății și după la mai multe spitale din București. * Perioada de rezidențiat terminată la Spitalul Clinic de Urgență București. * Angajat în momentul de față, de profesie - observator pe câmpul de luptă (evident medic). * Model profesional: Dr. C. (NCH-Sp.B.Buc.), Dr. Ț. (ATI-SCUB), Dr. Ol., Dr. B., Dr. G., Dr. P., Dr. O., Dr. B. (M.U.-SCUB), Dr. St. (ATI-MNast.Buc.), Dr. A.R. (A&E-NHS-HoE) și alții. * Modele literare: Eminescu, Blaga, Bacovia, Arghezi, Voiculescu, Sadoveanu, Eliade, Sebastian, Lovinescu, Liiceanu, Pleșu. De scris din proprie inițiativă a fost un început în anul 1994. De axat m-am axat pe poezie-simbolism-filozofie, înclinația fiind dată de moartea...
308 poezii, 0 proze
Vittoria Colonna
1490-1547 Descendentă a nobilei și puternicei familii Colonna, marchiză de Pescara, Vittoria Colonna este una din femeile cele mai culte și mai sensibile ale Renașterii italiene. Rămasă văduvă, și-a căutat alinarea în religie și în viața monahală, întreținând însă vii contacte cu cercurile intelectuale și religioase sensibile la reforma protestantă. A fost admirată și frecventată de personalități de primă mărime ale culturii vremii. Faima ei se datorează atât lui Michelangelo, care a nutrit pentru ea o prietenie superioară și o adâncă iubire spiritualizată și i-a închinat poezii ce sunt adevărate capodopere, cât și bogatei "Corespondențe" cu personalități ale vremii și mai ales volumului ei de "Rime". Publicate postum, acestea cântă iubirea pentru soțul mort pe câmpul de luptă și neliniștita sa înflăcărare religioasă.
1 poezii, 0 proze
pirvu ioana alexandra
Inlantuit Singuratatea e o sabie ascutita Ce-ti taie glasul de-a trai, Si viata nu mai fericita Unu singlul lucru mai ramane,de-a iubi. Cand n-ai o sora sau un frate Pentru a darui si a iubi Ramai rapus de singuratate Ca un ostas pe campul de razboi. Dar daca in viata apare o raza de sperana, Si se naste un nou-nascut Te ridici si lupti mai depate Pentru singutatea a o birui. Si cand vezi ca rade intr-aletale brate sufletul iti surade in tine Si inmia se-n groapa in iubire Fara a ramane loc si de alta fericire.
1 poezii, 0 proze
Gusa Monica Elena
M-am nascut intr-un mic orasel sudic,un colt de lume cu o vaga localizare pe harta pt majoritatea oamenilor. Totusi, nu pot vorbi despre acest oras precum locul copilariei mele. Am fost crescuta pana la 7 ani de catre bunici,la tara, si poate ca acesta a fost "pilonul" iubirii fata de tot ceea ce este natural, frumos, misterios, omenesc. Cel mai mult iubesc campul si marea. Imi dau senzatia de libertate, de pace, de fericire suprema... E ca si cand as intra in simbioza cu natura, ca si cand m-as uni cu ea... E senzatia aceea de apartenenta la ceva...Defapt, nu cumva noi apartinem naturii si nu invers?
16 poezii, 0 proze
Gheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
Daniel Mertoiu
Eu sunt Dănuț...sau , nu contează cât de lung am părul... Născut - 12.01.1976 în Dorohoi Am copilărit in Ploiești Căsătorit - Cu nevastă-mea de 12 ani Și împreună avem un băiat... pe Viorel de 10 ani Scriu din plăcere, scriu că dacă nu aș scrie mi-ar plesni capul de gânduri, scriu pentru suflet, nu pentru glorie
17 poezii, 0 proze
Dan Sova
Nascut intr-o familie cu pretentii intelectuale si materiale, ale caror asteptari nu trebuiau spulberate, in cele din urma am dat gres. De atunci vad lumea doar in alb si negru, amgindu-ma insa pentru a ma mentine. Cum am avut si inca am tot ce imi doresc, deja devenit banal, iar in urma socului, am scos capul de sub paturica...incepand sa scriu doar in urma impulsurilor revenite din trecut. Accept critici insa nu inseamna ca trebuie sa si raspund...ce simt scriu. Acum imi risipesc linistit viata la liceu. Nu scriu pentru nimeni, ci simt nevoia sa si impartasesc...doar un egoist trecator care nu da doi bani pe cei din jur si nici nu asteapta altceva de la ceilalti: "O secunda mai puternica decat o viata de om";"Viata omului nu e afara, ci inlauntru, in suflet..Ce-i afara e indiferent...nu exista..numai sufletul exista. Cand nu va mai fi sufletul meu, va inceta sa mai existe tot restul...restul";"Si totusi restul hotareste soarta sufletului meu..Si restul depinde de alt...
3 poezii, 0 proze
mircea voda
Eu sunt urmas de Vacaresti Cu sange de roman in mine SI imi duc traiu-n Bucuresti, Scriind poeme pentru tine Nu-mi puneti capul pe tipsie , Aceste versuri nu huliti; Atata am putut eu scrie, De nu va place - nu cititi !
1 poezii, 0 proze
Schiopota Dragos
Nu sunt cunoscut in lumea intreaga, de parca toti am fi intregi, sunt totusi un om cu capul pe umeri,daca nu as fi, nu s-ar mai povesti,era intr-o noapte cu ceata, pe la ora cincisprezece dupa-masa, chiar treizeci de minute mi se pare,cu mult soare si vant ancestral, fara miros,inodor dar insipid si in loc sa strig "Mama", n-am strigat nimic, s-au suparat si au plecat impreuna, ea cu sexul opus, el invers.Totul s-a terminat cat ai zice peste, apoi a venit viata si inca sunt inchis in ea.Acum scriu si tot muncesc, c-asa-i bine, omenesc...
41 poezii, 0 proze
Pe câmpul de luptă al sufletului meu
de Corneliu Serban
Pe câmpul de luptă al sufletului meu s-a înregistrat cea mai îmbucurătoare și cea mai dificilă victorie: învinsul, în sfârșit, sunt eu.
Eseuri
de Ioan Silvan
Componenta lirică a iubirii Latura fecundă a exploziei interioare nu este visarea. Visarea dă vamă timpului tot bacșișul primit de la iluziile care se vor obiectivate. Producția de măreție lirică...
profesoara de handemade și de cosmogeneză
de Cătălin Al DOAMNEI
am crezut că propriu-mi vis mă va mistui când se apropie oarba tăcere am privit cele două turle ale bisericii din care după cutremur a rămas doar una învățăceii erau aproape și eu știam din filosofia...
M-am săturat de măști
de Emil Tudorache
M-am săturat de măști, De machomanii din hârtie, învinși La prima ploaie mai de durată, De spectacolul ăsta scabros al vieții, În care poezia se naște din minciună, În care ipocriții sunt campioni,...
Copii fură acadele din visele lor
de Emil Tudorache
Copii fură acadele din visele lor, plescăind în somnul dulce, buză peste buză, straturile de suferință! Si tot ce-i tradează ca e fantasmă sunt lacrimile dulci ce cad ca o răsfățare sinistră pe...
Săgeți către un cer personal
de Andrei Badea
I-am spus fără vreun reproș: „Te-ai îndrăgostit de mine văzând în sistemul meu de valori propria ta reflectare. Ai intuit în cuvintele mele, ce-ți sunau cunoscut, deschiderea spre o dimensiune pe...
Praguri
de Remus Cretan
Aș începe cu banala întrebare ce e dragostea ? Nici nu știți cât de greu e să răspunzi banalului! Răscolindu-mi-se întrebarea în interior, cred că dragostea e alimentul de care nu mă satur. Mă...
În ochi de gheață și jariște sub talpă
de Maria Elena Chindea
. *** Întâlnirea cu maestrul ex(in)terior *** - jumătatea albă-neagră a ochiului din cruce - Veneam din cețuri. Din umbre și cețuri. Duceam pe umerii sufletului, poverile unor dureri fizice și...
Din perlele copilăriei...
de Mahok Valeria
Dragii mei, nu știu dacă mă credeți, dar scriu râzând și urmăresc cu ochii minții acest minunat fragment de început, al povestirii mele de mai jos, care s-a petrecut cu mult timp în urmă. Încerc...
Rația de libertate ( III )
de Daniel Bratu
Institutul Politehnic era dominat de beznă, mult mai adâncă decât în nopțile epocii de aur. Nici măcar bătrâna alee dinspre Dâmbovița nu era luminată, dar în cei aproape patru ani de studenție îi...
