"Pariu pierdut cu moartea" – 9137 rezultate
0.02 secundeMeilisearchVictor Valeriu Martinescu
Victor Valeriu Martinescu (n. 16 septembrie 1910, Craiova - d. 1994), cunoscut și sub pseudonimele Marele Contemporan și Delombra, a fost un scriitor român avangardist și un avocat, cunoscut pentru detașarea sa față de orice grup sau dogmă avangardistă. A colaborat la o singură revistă - Meridian. Bibliografia integrală a operei sale este, pentru moment și poate pentru eternitate, pierdută, majoritatea edițiilor fiind mari rarități. A scris poeme și proză experimentală (de pildă, anti-romanul "Cocktail"). În 1950, sub pseudonimul Haiduc, a trimis la Paris un manuscris cu poeme intitulat "România, țara mea". Volumul publicat la Paris sub îngrijirea lui Virgil Ierunca, în colecția "Caiete de dor" nr. 10, a stârnit mare vâlvă. Securitatea nu a reușit să-l identifice pe autor până în 1957, când soția acestuia a destăinuit unei foarte bune prietene cine se ascundea sub pseudonim. Arestat și supus presiunii, a mărturisit adevărul la Securitate. A fost ridicat de pe stradă și dus la...
2 poezii, 0 proze
Eugen Ionesco
Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie (13 noiembrie, pe stil vechi) 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris; cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze) a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și cea a marelui său precursor Ion Luca Caragiale. Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse născută Ipcar, avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani își însoțește familia în Franța, unde va rămâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu și sora sa au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuși la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a...
15 poezii, 0 proze
Gellu Naum
Gellu Naum (n. 1 august 1915, București — d. 29 septembrie 2001, București) a fost un poet și prozator român, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți pe plan european. S-a născut la 1 august 1915 în București, a fost fiu al poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărășești. În 1926 intră la liceul "Dimitrie Cantemir" din București, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în Cuvântul. Între 1933 și 1937, Gellu Naum urmează cursurile Universității din București, studiind Filozofia. La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, pleacă în 1938 la Paris, unde își continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog și filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. Întors în țară în 1939, va fi mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit. În 1941 se...
193 poezii, 0 proze
GELLU NAUM
Gellu Naum (n. 1 august 1915, București — d. 29 septembrie 2001, București) este un mare poet român, a aparținut ultimilor mari suprarealiști europeni. S-a născut la 1 august 1915 în București, a fost fiu al poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărășești. În 1926 intră la liceul \"Dimitrie Cantemir\" din București, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în Cuvântul. Între 1933 și 1937, Gellu Naum urmează cursurile Universității din București, studiind Filozofia. La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, pleacă în 1938 la Paris, unde își continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog și filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. Întors în țară în 1939, va fi mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit. În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil...
0 poezii, 0 proze
Gellu Naum
Gellu Naum (n. 1 august 1915, București — d. 29 septembrie 2001, București) a fost un poet și prozator român, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți pe plan european. S-a născut la 1 august 1915 în București, a fost fiu al poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărășești. În 1926 intră la liceul \"Dimitrie Cantemir\" din București, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în Cuvântul. Între 1933 și 1937, Gellu Naum urmează cursurile Universității din București, studiind Filozofia. La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, pleacă în 1938 la Paris, unde își continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog și filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. Întors în țară în 1939, va fi mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit. În 1941 se...
0 poezii, 0 proze
Parvu Madalina Andreea
nu am o biografie... deocamdata
12 poezii, 0 proze
Parvu Maria-Alina
Cu masca,fara masca..!
4 poezii, 0 proze
Paiu Iuliana Andreea
4 poezii, 0 proze
George Piriu
5 poezii, 0 proze
Daniela Parvu Dorin
Sunt psiholog si scriu pentru si despre suflet. Eu scriu de când mă știu. Consider că alături de poezie viața mea e un concert unic. Am debutat în revista liceului - “Năzuințe și împliniri” - în anul 1980. Am publicat, mai apoi, versuri în reviste și în publicații literare de prestigiu (Cronica, Convorbiri literare, Poezia, Suplimentul artistic al Scânteii Tineretului, Viața, Monitorul Cultural, Timpul, Observatorul) și în diverse Antologii. Am publicat două volume de versuri: -Mi-e nervul aprins (1995) și -Arta de a plânge (1997). După 1995 m-am alăturat revistelor online, blogurilor și grupurilor de literatură de pe Facebook - dar nu numai - descoperindu-mi astfel vocea mea personală :(Agonia.net, Insemne culturale, Basarabia literară, Negru pe alb, Poezii de suflet, Cenaclul Noduri și Semne, Universul prieteniei, Cronopedia, Citatepedia, Ziarul Lumina, Noul Orfeu, Ecoul, etc.). Nu mi-a plăcut niciodata ideea de “poezie feminină” sau invers.Cunoașterea și coborârea în sine nu au...
153 poezii, 0 proze
Pariu pierdut cu moartea
de Bogdana Mara Marina
E gri! E robinetul deschis la dreapta Tatălui, la limita dreptei, în dreptul meu lăcaș sfânt îndoit de atâta moarte... - Ce vă place, domnilor, atâta dincolo??? De ce vă e sortit să vă aflați mereu...
Sinuciderea lui Cosmin Dragomir
de Cosmin Dragomir
Un simplu gest. O lume consternată în urmă, o cale lungă înainte, atât de lungă, încât pare a tinde spre veșnicie. Asta ca dovadă că, fără să îmi pot imagina, cred în ceva-ul de după. Deși tânăr și...
Instantanee
de Ștefan Petrea
Din larva lui astăzi fluturele mâine zboară spre Luntre clipa lui ieri ți-a întocmit banul de plată la Punte când te-ai născut aveai deja Moartea în oase existența e un pariu pierdut cu veșnicia...
pariu cu moartea
de Macovei Costel
sunt bătrân, poate prea bătrân doamnă dar tot am curajul să pun pariu cu tine și spun că nu am noroc iar ea nu a avut alternative deci ori spunea că am ori mă lua la tăvălit și astfel am ajuns un...
Caravaggio
de adrian grauenfels
Caravaggio - ultimii 4 ani In mai 1606 la virsta de 34 de ani Caravaggio omoara la Roma pe un oarecare Ranuccio Tomassoni intr-o certa plecata de la un pariu pierdut, e ranit, invinuit de crima,...
Scara rulantă și infinitul
de Mihai Gindu
SCARA RULANTÃ ȘI INFINITUL Il n\'arrivera jamais, cet escalier(1). Râd în hohote, sunt marele clovn al eternității, sunt jolly-joker-ul care râde și plânge, saltimbancul într-un ultim salt mortal....
Pariu. Pierdut
de Daniela Luminita Teleoaca
Mi-am oprit moartea. Ce-i drept, era chestiune de voință prea-puțin-omenească să te răsucești înspre tine, zdravăn să te apuci, să te înșfaci, fie și cu o fracțiune de secundă înaintea căzăturii...
Mihaela Malea Stroe: Tripticul cu îngeri și alte taine
de Valeria Manta Taicutu
Refuzând ordonarea “contabilă” a cuvintelor, Mihaela Malea Stroe se dedă unei “risipe” în care se recunoaște ecoul blagian: un preaplin ce se cuvine revărsat peste lume, o explozie imprevizibilă și...
Frații de pe munte
de Lesenciuc Teodor
Nu mai putea suporta. În ultimele anotimpuri îi fusese din ce în ce mai greu să asiste la certurile dintre gemeni –frații săi- și bătrânul lor tată, iar acum nici nu-i mai putea auzi. Totul...
Deh, vremea zace-n noi...
de Emil Iliescu
Deh, vremea zace-n noi cu-o aripă bolnavă Bolborosește-n dodii, drapată-n catifea Îmi dai pe ea, amice, o singură carboavă? Hai, bate palma, aldămașul să-l beau îm cinstea ta! Știu, târgul ăsta...
