"Pare un abis..." – 20600 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
Crima si pace buna
Crima si Pace Buna - Roman, Marius Marian Solea
PRPierre Reverdy
Pierre Reverdy, né à Narbonne, (Aude) le 11 septembre 1889 et mort à l'Abbaye de Solesmes le 17 juin 1960, était un poète français associé au cubisme et aux débuts du surréalisme. Déclaré « né de père et de mère inconnus » à l'état-civil de Narbonne, Pierre Reverdy dut attendre sa vingt-deuxième année pour être reconnu par sa mère. L'année de sa naissance, sa mère était mariée mais son époux vivait en Argentine. Ce n'est qu'en 1897, qu'elle put se remarier avec le père de Reverdy, viticulteur dans la Montagne noire. Pierre Reverdy venait d'une famille de sculpteurs, de tailleurs de pierre d'église. Toute sa vie en sera marquée par un sentiment de religiosité profonde que l'on retrouve dans sa poésie. Il poursuivit ses études à Toulouse et à Narbonne. Il arrive à Paris en octobre 1910. À Montmartre, au célèbre Bateau-Lavoir, il rencontre ses premiers amis : Guillaume Apollinaire, Max Jacob, Louis Aragon, André Breton, Philippe Soupault et Tristan Tzara. Pendant seize ans il vit pour...
4 poezii, 0 proze
JDJoseph Delteil
Joseph Delteil, né à Villar-en-Val (Aude), le 20 avril 1894 et mort le 16 avril 1978 à La Tuilerie de Massane (Hérault), est un écrivain et poète français. Né dans la ferme de La Pradeille, d’un père bûcheron-charbonnier et d’une mère illettrée, Joseph Delteil vit les quatre premières années de son enfance à la Borie (construction de pierres sèches) de Guillaman, à 30 kilomètres au sud de Carcassonne, dans le Val de Dagne. De cette masure, il ne reste aujourd’hui que des moignons de murs, que l'on peut toujours voir en randonnant sur le "sentier en poésie" créé par Magalie Arnaud et ses amis, maire de Villar-en-Val pour honorer la mémoire du poète. En 1898, son père achète une parcelle de vignes à Pieusse (30 kilomètres plus loin). C’est là, dira Delteil, son "village natal", au cœur des Corbières, "où le paysage s’élargit, où l’on passe de la forêt au soleil, de l’occitan au français". Il y demeure jusqu’à son certificat d’étude (1907), puis il intégre l’école Saint-Louis à Limoux....
1 poezii, 0 proze
RGRodenbach, Georges
Georges Rodenbach est un poète symboliste belge né le 16 juillet 1855 à Tournai. Issu d\'une famille bourgeoise d\'origine allemande – son père, fonctionnaire au ministère de l\'Intérieur, est vérificateur des poids et mesures ; son grand-père, vénérable de la seule loge brugeoise (La Réunion des Amis du Nord), chirurgien et député, est l\'un des fondateurs de la Belgique ; son grand-oncle a créé la brasserie Rodenbach - , Georges Rodenbach passe son enfance à Gand où sa famille s\'installe en 1855. Il fait de brillantes études au collège Sainte-Barbe, où il se lie avec Émile Verhaeren, et à la faculté de droit de l\'université de Gand, puis à Paris avant de s\'installer à Bruxelles, où il devient le collaborateur de l\'avocat Edmond Picard. En 1877, il publie son premier recueil de vers, \"Le Foyer et les Champs\". En 1878, il effectue un premier séjour dans la Ville lumière où il fréquente assidument le cercle des Hydropathes. Il y nouera ses premières relations parisiennes :...
6 poezii, 0 proze
ECEugen Cioclea
Eugen Cioclea este un poet, eseist și publicist moldovean contemporan Membru al Uniunii Scriitorilor din România și Moldova. Traducator în diferite instituții, din 1992 funcționând ca redactor-șef la “Tineretul Moldovei”. S-a născut pe 4 august 1948 la Druță, Edineț, ca fiu al lui Sergiu Cioclea, profesor de limbă și literatură română și al Iuliei Cioclea, învățătoare. Devine cunoscut ca poet încă din anii șaptezeci pe când își făcea studiile la Facultatea de Matematică a Universității “Mihail Lomonosov” din Moscova cu o bună parte dintre poemele ce vor alcătui mai târziu, abia la 40 de ani, volumul de debut “Numitorul comun”. Cartea va fi publicată în 1988 într-un tiraj de 3000 de exemplare, deschizându-se cu o prefață de reputatul critic literar Eugen Lungu și se va bucura de o largă apreciere în lumea literară. Biologic vorbind, dar și din punctul de vedere al recunoașterii literare, Eugen Cioclea e mai mult șaptezecist decât optzecist (optzeciștii sadea, colegii săi de generație –...
9 poezii, 0 proze
MGMarcel Gafton
Marcel Gafton (1925-1987) a fost un poet și traducător român. A absolvit studiile liceale la Brăila și alege Facultatea de Drept a Universității din București pe care, însă, nu reușește s-o finalizeze. Încă din vârsta adolescenței, debutează cu poeme în Revista Fundațiilor Regale, primul său volum va apărea însă abia în 1972. Volumele sale îl impun drept un poet de „accentuat rafinament lingvistic”; Ștefan Augustin Doinaș, crede că Gafton este un mare amator de cuvinte ne-poetice cu ajutorul cărora ilustrează „un orizont de candori și miraje, de străvezimi și plutiri”, orizont moral și senzitiv deopotrivă. Marcel Gafton e „un poet fidel lui însuși, cavaler al unei poezii de interior, care gândește într-o încăpere severă” (Emil Manu) și care se impune prin poeme rafinate până la esențe. Altfel spus, acest novator al limbajului poetic este „o individualitate nu numai în cadrul generației războiului, din care face parte, dar și în cel al generațiilor ulterioare de poeți” (Ion Cristofor)....
4 poezii, 0 proze
OIOana Izbașa
Născută în preasfânta dată (nu luată!) de 30 noiembrie 1989, "într-un mic orășel din provincie". Concepută cu aproximativ 7 luni înainte. Citată în mare parte doar de ea însăși. Fugită de multe ori de-acasă și, dusă de-acasă în general. Tânăra și ambițioasa Izbașa a trecut cu bine peste dificila probă a grădiniței, chiar de două ori, într-un fel (după negocieri acerbe), apoi, din motive extraordinare a trecut de două ori și prin clasa întâi, dar, datorită circumstanțelor oarecum atenuante nu se poate spune că a repetat-o! Clasele II-IV au trecut repede și frumos. Pe parcursul lor a descoperit și învățat că ea iubește să facă aproape orice. I-au răsărit în fragedul suflet pasiunile pentru scris și matematică. Cu pasiunea pentru artă (în general, sau desen și muzică, în special) și iubirea pentru animale s-a născut. În clasa a IV-a (s-)a bătut pentru prima și ultima dată în viața ei. Altercația a avut loc pentru/din cauza/datorită ultimului castravete murat. De-abia în clasa a V-a a...
136 poezii, 0 proze
ASAndré Salmon
André Salmon, né le 4 octobre 1881 à Paris et mort en 1969 à Sanary-sur-Mer, était un écrivain français. Poète, romancier, journaliste, critique d'art, il fut l'un des grands défenseurs du cubisme avec Guillaume Apollinaire et Raynal. Si André Salmon est né à Paris, 4è enfant de Sophie Julie Cattiaux, il passa son enfance à Saint-Pétersbourg où son père, Théodore Frédéric Salmon aquafortiste, graveur et sculpteur fut invité de 1896 à 1901. Il parlait couramment le russe. De retour à Paris, il fréquente les soirées de La Plume et rencontre des figures déterminantes : Mécislas Golberg qui influença beaucoup sa jeunesse, Picasso, Max Jacob et Apollinaire qui seront ses amis tout au long de sa vie. En 1908, il s'installe au Bateau-Lavoir qu'il quitte pour Montparnasse. Bien qu’il fût dérouté par l’entreprise de son tableau Les Demoiselles d'Avignon, Picasso sera sa grande référence. C’est Salmon qui permit en 1916 de révéler cette œuvre au public en la présentant à l’exposition du Salon...
1 poezii, 0 proze
HLHenry Jean-Marie Levet
Henry Jean-Marie Étienne Levet, né à Montbrison (Loire) le 13 janvier 1874 et mort à Menton (Alpes-Maritimes) le 15 décembre 1906, est un poète français. Poète, chroniqueur au Courrier français, 1895-1896, puis à La Plume, obtient par l'intermédiaire de son père une mission en Inde, 1897. Il devient diplomate, en 1902, ayant choisi cette carrière par goût du voyage. Elle le conduit aux Philippines (secrétaire-archiviste, à Manille, en 1902), puis en Argentine, en 1906, (chargé de la Chancellerie de Las Palmas). Il meurt de phtisie à Menton âgé de 33 ans. Le meilleur de son œuvre consiste en 11 poèmes, les Cartes postales, parues en revue en 1902 et rééditées après la mort de l'auteur par Valery Larbaud et Léon-Paul Fargue à La Maison des amis des livres en 1921, sur qui elles eurent une grande influence, ainsi que sur d’autres poètes du voyage. * Le Pavillon", collection bibliophile de l'Aube, 1897. * Le Drame de l'allée", chez l'auteur, 1897. * Poèmes", La maison des amis des livres,...
2 poezii, 0 proze
lefter sorana
Cand simti ca totul iti scapa,pamantul iti fuge de sub picioare,opreste-te o clipa,inspira,apoi expira si striga:asta e!Chiar daca totul iti pare un chin fara sfarsit,gandeste-te ca intr-o zi va lua sfarsit si va fi la fel ca la inceput:pur,cald,linistit.Nimeni si nimic nu te va deranja. Si ce daca totul e intors,totul iti merge rau,viata poate lua o alta turnura.Asta daca vrei cu adevarat!Daca te complaci in situatia in care esti,totul va fi pierdut. Trebuie sa speri,mereu sa crezi ca va fi bine!Pentru ceva te-ai nascut,dar pentru ceva bun,nu pentru chin!Fi tare,fi tu insati,fi asa cum ai fost mereu:nepasatoare,rece,dura.De ce te-ai schimbat?Nu erai asa!Unde esti,unde te-ai pierdut?Pe care drum ai ratacit?Regaseste-te! Vino!Simti ca totul e altfel?De ce lasi grijile sa te copleseasca,lasii sa te domine,raul sa te inraiasaca? SUNT DOAR UN SUFLET NEBUN CU TRUP DE FUM!
3 poezii, 0 proze
SIStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
Pare un abis...
de iscru adrian
Uneori cerul pare un abis (un abis preaînalt) spre care privești epuizat de visul pe care nu l-ai putut visa pînă la capăt vis la limita dintre viață și moarte ale cărui sugestii au un sens tainic și...
Străluciri mărunte...în noapte
de Nelia Viuleț
Un înger îmi șoptește dulce la ureche o poveste, ce nu are nicicând corespondent în realitatea de zi cu zi. Acum sunt doar crăiasă și-ți împletesc un cântec, ce se dorește unul de iubire, plin de...
Am învățat
de Cristian Munthe
Am învățat că trebuie să fiu tare precum o stâncă, Și rana mea se va-nchide oricât ar fi de-adâncă. Am învățat să nu cânt dorul printre lacrimi înghețate Că doar eu nu sunt un cerșetor de zâmbete...
Intoarcere
de Rosca Lucian
Demult s-a răstignit lumina, În case somnul s-a aprins Prin pleoape curge lin odihna Și focul zilei pare-nchis Au ațipit chiar și copacii Doar vise mai găsesc Nu mai miros nici macii Nici stele nu...
Departe...
de Catalina Bica
Vantul imi fura o lacrima,... e lumina trecutului, iar ochii tai ca doua licariri de stele... caldura mainilor... O clipa si apoi, nu mai conteaza... Stau intinsa pe malul marii si adierea vantului...
Inexistență
de Cristina Serban
Ca-n orice dimineață intră sfioasă pe poarta școlii, fără a privi în jur, fără a fi privită. E prea devreme pentru a fi cineva la școală, dar ea vine, căci îi place când e liniște și se poate bucura...
Pentru totdeauna
de Bogdan
Mai are rost sa-ti spun ca te iubesc, Ca n-as putea sa mai traiesc, Ca fiinta mea n-ar exista Deloc, fara iubirea ta ? Nu cred!..... Stiai ca tot ce s-a-ntamplat A fost povestea unui vis adevarat In...
Pentru totdeauna!
de Irina
Mai are rost sa-ti spun ca te iubesc, Ca n-as putea sa mai traiesc, Ca fiinta mea n-ar exista Deloc, fara iubirea ta? Nu cred!... Stiai ca tot ce s-a-ntamplat A fost povestea unui vis adevarat In...
Universul meu este o scară
de Bejliu Anne-Marie
Universul meu este o scară Pe care-am vrut să-mi așez rând pe rând, Într-o ordine-anume, mai rară, Principii de viață și gând. O primă treaptă a ocupat-o iubirea, Era mai largă și mi-am zis c-are...