"Până la urmă, renunț" – 20681 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
LMLucian Munteanu
LUCIAN MUNTEANU Pseudonim: Noru Silvan Născut la 4 noiembrie 1933 la Sibiu. De religie greco-catolică (după mamă). Școala primară mixtă „Ion Angelescu” din Sibiu. Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1951). Licențiat al Facultății de Medicină Generală din cadrul Universității „Iuliu Hațieganu”. Medic-șef al Școlii Militare de Ofițeri din Oradea, până în 1966, când renunță la calitatea de ofițer medic, redevenind civil. Urcă treptele profesionale până la gradul de medic primar, câștigând competență în Balneo-Fizioterapie și Recuperare medicală (Băile Felix 1972-1982), apoi în Geriatrie (până la pensionare, în 1995). Susține că a învățat Medicina, nu a tocit-o. Cunoaște mai multe limbi. Colaborator, cu epigrame, poezii, eseuri, traduceri, interviuri, aforisme, conferințe, semnate cu numele propriu sau cu pseudonimul Noru Silvan, la radio, TV, în diverse publicații din țară. Membru fondator al Clubului Umoriștilor Bihoreni, al Cenaclului Epigramiștilor „Cincinat Pavelescu” din...
14 poezii, 0 proze
ACAlexandru Căprariu
Alexandru Caprariu (20 decembrie 1929-4 februarie 1988). Absolvent al Facultatii de Filosofie. Fregventeaza Scoala de literatura "Mihai Eminescu" (1951-1952). Din 1957 lucreaza la revista Tribuna pana in 1969, cand devine directorul noi infintate edituri Dacia. Debutează în timpul studiilor universitare (1949) în Almanah literar. Firesc pentru evoluția viitoare, colaborează la revistele literare Steaua, Tribuna, Contmporanul, România literară, Luceafărul etc. Între 1957 – 1969 ocupă funcția de redactor al revistei Tribuna, iar din 1969 și până în 1986 este director al Editurii Dacia. Sfârșitul vieții îl va găsi tot la Tribuna, revista pentru care lucrase doisprezece ani. Debutul editorial se produce în anul 1963, cu volumul de versuri „Orizonturi“ urmat la un interval de trei ani de „Cercurile dragostei“ (1966) În perioada când renunță la presă, scrie foiletoane critice („Jurnal litrar“, 1967), cronici sportive, note de călătorie. Reîntoarcerea la poezie se produce cu „Mica...
8 poezii, 0 proze
buceac meda
M-am nascut acum 27 de ani in orasul bihorean Oradea. Am terminat Liceul Pedagogic "Iosif Vulcan" din acelasi oras, iar, mai apoi, am urmat cursurile facultatii de Istorie si Geografie a Universitatii Oradea, profil Geografia Turismului. Dupa terminarea facultatii, in anul 2009, m-am casatorit, mutandu-ma in judetul Suceava, unde ma aflu si acum. Anul acesta vom sarbatorii aniversarea a patru ani de la casatorie. Nu am copii dar imi doresc enorm de mult. Imi place sa scriu poezii, dar pana acum nu am publicat numic, considerand ca nu am prea mult talent si nici pregatire, ci doar o pasiune. Nu am un stil anume, vreau doar sa vad daca ceea ce scriu atrage atentia macar un pic, si deasemenea, imi doresc sa invat din critici. Cred ca acest site ma va indrepta spre o continuare sau spre o renuntare definitiva.
4 poezii, 0 proze
IAIosif Andrei
Cioban pana la 24 de ani, in prezent student la matematica. Imi place sa adun si sa scad oamenii din animale domestice, sa privesc cum se inmultesc iepele, sa adorm in fin. La coasa am fost intotdeauna lenes, adica mi-a placut sa raman in urma cu fetele. De aceea cred ca fetele sunt cosite cel mai la urma. Intai se duc oamenii lot. Nu am scris nimic nimanui, niciodata. Am zis numai. Acum ca am si invatat literele o sa le pun si pe ele sa ma invete.
3 poezii, 0 proze
Bala Lucian Claudiu
M-am nascut in Alba Iulia si aici am copilarit pana pe la varsta de 10 ani ,dar pana la urma ne-am mutat la sat .Acum sunt la liceul teoretic din Alba Iulia Horea ,Closca Si Crisan la o clasa da informatica.In general imi place matematica si nu numai atat ...incep sa sa simpt o viata noua scriind.Im place proza existentialista si altele...
1 poezii, 0 proze
Motoc Lavinia
Am debutat cu cateva poeme in Ceaiul de la ora cinci, cu ceva ani in urma, insa activez literar abia din 2002, cu ajutorul sitului www.poezie.ro. Am mai publicat poezie si proza in paginile ziarului Ziua literara si in Atheneum. Desi nu am publicat nici un volum, cateva poeme personale sunt incluse intr-una din antologiile colective publicate de comunitatea poezie.ro. Am castigat un premiu I de creatie literara la Bacau. Poezia este pana la urma un fel de ' acasa' pentru cei care nu isi mai gasesc locul. Sau este ceea ce vrea poetul sa fie.
248 poezii, 0 proze
ilies vlad ionut
Un romantic incurabil care nu si-a gasit adevarata iubire...dar care incearca mereu si poate pana la urma o sa o gaseasca.
1 poezii, 0 proze
MCMelinte Liviu Constantin
Scriitor obscur , scurt si la obiect ,filosofez. Daca ar fi sa spun ceva despre mine e ca si cum as spune ca totul este nimic si nimicul este tot , pana la urma un paradox.
1 poezii, 0 proze
Paul Alexandrescu
M-am născut pe 29 aprilie 1985 la Tulcea. Mutându-mă la o vârstă foarte fragedă în Brăila, am avut parte de o copilărie simplă și plăcută la țară într-o atmosferă tipic crengiană. Am inceput să scriu poezii pe la 13 ani și am continuat în liceu în general pe tema metafizică a misterelor de nedeslușit ale vieții și futilitatea deranjantă a încercărilor noastre de a afla scopul propriei existențe ce duce de obicei la depresie. Prin liceu, am început să scriu proză, câștigând pe parcurs cateva concursuri de "short stories" în limba engleză și încercând în general să abordez tema geniului dintr-o perspectivă nouă. Totodată doresc să stimulez cititorul să își pună constant întrebări , să emită ipoteze, pentru că până la urmă, viața chiar nu are sens dacă nu încercăm să provocăm destinul. Destul de ironic, mă pregătesc să termin facultatea de Automatică și Calculatoare pe meleaguri bucureștene și lucrez ca web-designer și programator
22 poezii, 0 proze
PMPopa Ana Maria
Dorul vine si pleaca foarte usor,ca adierea vantului si a timpului...Ochii,parul,zambetul,chipul...dispar odata cu dorul si raman doar o amintire...Pana la urma cu toti ramanem doar umbre,amintiri. Ce se leaga de noi?...doar praf...pt ca tot in tarana ne intoarcem... Asa ca...ia aminte si nu-ti risipi timpul,traieste-ti clipele pt ca sunt scurte si le poti lua o data cu tine,in schimb avutia nu o poti lua.
17 poezii, 0 proze
Până la urmă, renunț
de Luna Tudor
când ne întâlnim, tu stai pe bucata ta de iarbă și eu pe a mea, împărțim același aer dar respirăm separat ca și cum am trăi același moment pe două continente diferite. vorbim laolată, deci nu poate...
până la urmă...
de Daniel Gherasim
trebuie să recunosc că m-am cam săturat de drumul acesta pe care merg din ce în ce mai des. case pomi stâlpi mașini umbre nori ziare trotuare semne fire gânduri drumul e plin de toate lucrurile la...
prima oara la Casa Eliad
de nastia muresan
ploua, dar ploua frumos, pana sa vina taxiul n-am deschis umbrela, o ploaie cu stropi sfiosi.. soferul ne-a aratat pe unde putem intra la Casa Eliad. Doua usi cu lacate mari, un ditamai cainele...
Din, Prin, La, Dela (!)
de Dragoș Vișan
Din Prin La Dela {ultimele două, personaje suspuse pe bloc} Din o luă pe colț, la stânga. Urcă scările cu rapiditate. Pe după ușă, Prin îl văzu și se cruci. Din își căra o valiză târând-o cu greutate...
Zborul la “Feminin”
de Mihai-Athanasie Petrescu
Se spune că Poezia nu trădează niciodată sexul autorului ei. De multă vreme mă conving că nici zborul mecanic nu poate fi etichetat ca „masculin” sau „feminin”, pentru că aeronavele au un singur...
Ședință la moaște
de marius nițov
Personaje: Ispravnicu - primul ministru, Preafericitul Tămâie, Subteranu – ministrul Finanțelor, Anestezie – ministrul Sănătății, Laura Silicon – secretară de stat în stat, ceilalți miniștrii...
La familia Szabo
de Raluca Oana Helgiu
Ajung cu mama mea într-o după-amiază la familia Szabo care stă în Brașov, aproape de calea ferată. E pe la marginea Brașovului. Sun la ușă și peste vreo cinci minute apare și Sabina. Era îmbrăcată ca...
Dreptul la viață
de viorel ploesteanu
Au urmat luni întregi de căutări și de lupte cu birocrația pentru stabilirea identității. Doctorul Streașină se implica total în aceste acțiuni, lucru care îl mira și pe el. Între timp îl dusese pe...
La psihiatru
de Ruxandra - Georgiana Pascu
Să doară ! Să doară atât de tare încât să-mi picure argint din răni, iar sângele să-mi fie înnobilat prin suferință ! Atâta timp cât stau încuiată în cușca de plumb, sufocată de mirosul greu de metal...
Cu fața la trecut
de Valentin Boeru
Între secvențele pe care filmul vieții mi-a permis să le joc trăindu-le, cele ale copilăriei sunt încărcate de vibrații la care sufletul meu reverberează și acum cu aceeași voluptate. Nu de alta dar...