"Până când ... până atunci ... singurătatea" – 20681 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
ECElias Canetti
Elias Canetti (n. 25 iulie 1905, Ruse, Bulgaria – d. 14 august 1994 Zürich) a fost un scriitor evreu de origine bulgară, laureat în 1981 al Premiului Nobel pentru Literatură. Elias Canetti a fost fiul unui comerciant evreu din Rusciuc (astăzi Ruse). Strămoșii săi, evrei sefarzi, au fost expulzați din Spania în 1492. Inițial numele familiei fusese Cañete, după numele unui sat din Spania. Elias și-a petrecut anii copilăriei, între 1905 și 1911, în Rusciuk până când familia s-a strămutat in Anglia. În 1912, tatăl său a murit subit și, în același an, mama sa s-a mutat cu copiii la Viena. Canetti a învățat germana la insistențele mamei sale. Ea însăși i-a predat lecții de germană. Până atunci, Canetti vorbise ladino (limba maternă a mamei), bulgara, engleza și puțină franceză (pe ultimele două le studiase în anul petrecut în Anglia). Ulterior, familia s-a mutat întâi la Zürich (1916-1921) și apoi din 1924 în Germania, unde Canetti a absolvit liceul. Canetti s-a întors la Viena în 1924...
0 poezii, 0 proze
Aandrada
hhmmmm....:-? ma numesc Dada-Andrada si.. primii pasii i'am inceput nu de mult, cu multe interese ce ma atrag de la drumul initial.. Ziua in care m'am nascut (25.07.1992)..a fost banala.. aiureah.. pana cand glasul meu.. a spart acea monotonie absurda.. am reusit sa supravietuiesc de atunci pana azi.. cu intamplari placute.. neplacute.. Trecutul meu a inceput sa prinda glas, pacat ca ma irita bratara , ca scriam mai multe.. Poate k privirea ta se va ingropa in frazele contradictorii cu viata.. Nu ma vei cunoaste niciodata foarte bine, nu sunt o oarecare, mintea mea are cu totul alte legi... Prin natura mea.. zambesc la orice, insa un zambet parfumat... rar il vezi.. Sunt condusa de visele realitatii, pacat ca tu nu ma vei conduce...].. Nu'ti imagina lumina ochiilor mei, aproape de tine, din moment ce nu ma cunosti.. Imi cresc sansele sa te cunosc, asta numai daca te'ai intrebat vreodata cum reactionez la cuvintele tale.. Imi place sa dorm, sa ajung cu mainile in lumea abisului, sa...
2 poezii, 0 proze
CKConstantin Jedi Knight
Eu exist doar cand sunt doi - Eu si Ea. Pana atunci nici nu se pune problema lui "a fi"... O caut pe Ea, pe Acea mie UNICA Seherezada, singura care imi intelege sufletul pentru ca este in fond chiar Ea... vindecand si soptind...
12 poezii, 0 proze
Ghita Ana-Maria
Am sa las asta pe seama actelor mele viitoare iar de ele ma vor va face vrednica, altii imi vor scrie viata asa cum alti ochi pot vedea mai clar cand razbat din exterior(probabil vre-un nepot plictisit ce se uita in albumul de familie). Pana atunci caut insetata izvorul.
12 poezii, 0 proze
Bangau Cristina Simona
hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...
1 poezii, 0 proze
spiru anca
Atunci cand apare inspiratia/Si restul e tacere/Se opreste pana si respiratia/Sub a lui dulce mangaiere.
1 poezii, 0 proze
Laura Tirnovean
Cel mai frumos cadou pe care l-am primit atunci cand m-am nascut a fost viata. Imi place la nebunie sa-mi traiesc viata din plin, imi place sa iubesc...pana si poeziile pe care le-am scris sunt inspirate din viata de zi cu zi, din vietile celor din jur si din experientele extraordinare pe care le-am trait. Mi-am trait mult prea intens copilaria si acum traiesc intr-un univers in care trecutul conteaza mult prea putin.
5 poezii, 0 proze
ASAlexandru Sitar
"pământeștile mele zile curg asemenea unui râu strâmt și sufletul meu stăruie pe pluta vie a trupului pe care am să-l părăsesc atunci când drumul va fi fost stăbătut până la capăt. Atunci? Poate că acolo jos lumina și bezna sunt asemănătoare? ........................................................ tu iți amintești de zilele de altădata și tu te tângui, biata mea inimă! Bucureă-te mai curând de faptul că încă mai sunt zile care vor să vină! " ........................................................ Rabindranath Tagore-"Pământeșile mele zile" fragment
18 poezii, 0 proze
Florin Gherendi
Nu mai stiu cand am inceput sa scriu. La inceput pentru mine. Eram copil. Participam la un cenaclu, in oraselul de provincie in care m-am nascut, Tarnaveni. Apoi am inceput cu-adevarat sa scriu. Pentru mine. Pentru cativa prieteni care citeau. Am scris si 3 romane, 2 din ele SF...poate ca intr-o zi o sa le dau forma potrivita...eram inca un copil, nu? Si apoi a venit facultatea de fizica. Am participat la cateva spectacole. "Cantarea Romaniei", se spunea atunci. Am publicat cateva poezii in "Viata studenteasca"... Si apoi tacere... Am mai avut cateva rare incercari, terminate inainte de a incepe. Pana acum cativa ani. Am regasit cateva lucruri scrise de mine cu mult timp in urma, cele 3 romane, cateva poezii, si un declic s-a produs. Ce-ar fi sa incerc din nou?! Acum trec mult mai rar pe aici, de cand am regasit o pasiune mai veche, pianul...
14 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
Până când ... până atunci ... singurătatea
de Bodea Diana Mihaela
- nu te sperie singurătatea? nu înțeleg cum poți sta singură atâta timp - singurătatea înseamnă că îmi petrec timpul în compania mea și eu sunt singurul om cu care m-am însoțit în lungile mele...
Autocaracterizare
de Carmina Stoican
Când merge singură pe stradă e foarte tăcută.Figura ei dă uneori impresia că e într-o situație fără scăpare.Uneori pare mai tristă.E foarte greu să-ți dai seama ce gândește,asta și datorită privirii...
Poveste1 cu suflu și imaginație(Urme de pix în inimă)
de ungureanu dorina
Dracu’ să te mai înțeleagă Romi deși ești un băiat de la țară de când locuiești în București îți dorești o nevastă sofisticată dar nu atât de mult încât să nu miroase a păsări de curte cu picioarele...
Capodopera
de Antonia Oprita
Cuceritorul simțea în jurul lui singurătatea, dar nu mai era singurătatea obsesivă a excluderii silite, de către ceilalți, care îl apăsase atât în ultimele săptămâni, ci singurătatea de la început,...
Îmbrățișarea unei sfere
de Mihaela Postolache (Gorban)
În ziua în care împlineam un sfert de secol de la venirea mea în lume, mă trezisem mai devreme ca de obicei, îmi pusesem pe aragaz ibricul cu apă potabilă, potrivisem flacăra la maxim și mă așezasem...
Sinagoga
de Mircea URIAN
Mircea URIAN SINAGOGA To Simon Marsden, the Photographer of the Mystery http://www.marsdenarchive.com/images/library/MA-C-122_t.jpg «Nebun am fost când m-am decis — cu frenezie — să plonjez în...
prețul nemulțumirilor
de Mihaela Postolache (Gorban)
„Tot timpul ești nemulțumită de fizicul tău, de forma și structura din care ai fost creată. Poate într-o zi vei vedea lucrurile altfel”, îmi răsunară în minte spusele prietenei mele, care nu contenea...
Laura
de Iulia Elize
Laura se așeză pe steiul de lângă mormânt, își acoperi genunchii cu poalele rochiei, căutând, cu o mină speriată, împrejur. Nu era însă nimeni care să îi tulbure liniștea. O pace adâncă, largă,...
Pe muchie de cuțit
de Cezar C. Viziniuck
- Măi Alina, te rog eu, rămâi acasă. Hai să lăsăm totul deoparte și să ne întoarcem la viața noastră de dinainte. Ce te-a apucat tocmai acum să ieși în oraș? Þi se poate întâmpla orice, doar vezi...
În genunchi, pe patul Mării, mi-am băut rărunchii în inima Deltei: ai să mă ierți vreodat` că am făcut mătănii de cristal în pahare de plastic?
de Antonia Dragomir
Am deschis robinetul minții, să nu mă înec de atâta apă ce-mi curge prin suflet. M-am întors pe uscat, dar pe drum a plouat, tăcut. Cuvântul s-a spălat cu al iubirii pas în preajmă. Dunăre, ce lin...