"Până și zilele" – 20680 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
ASAlexandru Sitar
"pământeștile mele zile curg asemenea unui râu strâmt și sufletul meu stăruie pe pluta vie a trupului pe care am să-l părăsesc atunci când drumul va fi fost stăbătut până la capăt. Atunci? Poate că acolo jos lumina și bezna sunt asemănătoare? ........................................................ tu iți amintești de zilele de altădata și tu te tângui, biata mea inimă! Bucureă-te mai curând de faptul că încă mai sunt zile care vor să vină! " ........................................................ Rabindranath Tagore-"Pământeșile mele zile" fragment
18 poezii, 0 proze
Remus Grama
Din testamentul episcopului Policarp, 1957: ...`Am fost chemat de catre Sf. Sinod la misiunea de episcop al Romanilor ortodocsi din tarile apusene si trimis in America, de unde dupa 4 ani, revenind in Tara, am fost retinut neingaduindu-mi-se reintoarcerea la misiunea mea pana acum... ... Inmormantarea sa mi se faca cat mai simplu, cum simpla mi-a fost si viata, fara predica, de catre duhovnicul manastirii `Sf. Ioan Botezatorul`, sau de catre preotul parohiei, daca n-am fost vrednic sa-mi inchei zilele in cuprinsul Episcopiei mele din America`
2 poezii, 0 proze
JCJohn Robert Colombo
Raspunsuri anticipatorii Pentru care motiv cele mai multe poeme ale mele nu au rima 1.Au rimat pina cind cineva a izgonit cuvintele care rimau. 2.Absolut toate combinatiile de rime sint de nefolosit. 3.Daca doriti rime,puteti gasi un milion de poeme rimate,in engleza(studentii si-ar afla o indeletnicire placuta insiruindu-le pe toate intr-un lant.) 4.Grecii se abtineau sa rimeze si romanii la fel. 5.Rimele se potrivesc pentru song,nu pentru poeme si-n zilele noastre e mai greu sa nu rimezi. 6.Lumea nu rimeaza,atunci de ce ar rima poemele mele? Pentru care motiv cele mai multe poeme ale mele nu au sens. 1.Cele mai multe poeme oricum nu mai au sens. 2.Arta obisnuia sa fie furibunda,facind ordine,acum e furibunda pentru a face dezordine. 3.Indatorirea poeziei nu e de a da un anumit sens,ci de a reface un anumit sens. 4.Sensul mai exista inca,dar in zilele noastre il deslusesti printre rinduri. 5.Totusi zarim lumea si ca intr-un delir,idealurile noastre. 6.Ele au un sens neobisnuit,ceea...
2 poezii, 0 proze
BIbogdan ioan
habar nu am ce sa spun cred ca ar trebui ceva sa spun sau ar fii ceva dar nu stiu ,sa zicem ca inca caut sa ma identific, m-am nascut ca orice om normal , am crezut ca o sa scufund in banalitatea sociala insa nu a fost asa, am incercat sa ma integrez intr-o societate prea ostila mie sau poate doar imaginatiei mele. sunt un tip din punctul meu de vedere foarte normal cu nazuinte si vise ce pe aici nu cred ca se v-or implini,de fapt o copilarie intreaga si restul zilelor pana acum am trait si traiesc in visele mele.asta nu inseamna ca sunt vreun introvertit, nicigand, insa in visele mele lumea e perfecta atata tot
31 poezii, 0 proze
GMGustav Meyrink
Gustav Meyrink (19 ianuarie 1868, Viena, Austria – 4 decembrie 1932, Starnberg, Bavaria) este un clasic al literaturii austriece și universale, intens preocupat de științele oculte și de parapsihologie. Este fiul nelegitim al unui baron și al unei actrițe de la curtea Bavariei. Până la vârsta de treisprezece ani a trăit la Munchen, unde a urmat școala primară, apoi la Hamburg o scurtă perioadă de timp și douăzeci de ani la Praga, unde a ajuns împreună cu mama sa în 1883 și unde, nouă ani mai târziu, a trăit un eveniment cu rol providențial în viața lui: la douăzeci și patru de ani, când se pregătea să-și pună capăt zilelor, a auzit pe cineva strecurându-i pe sub ușă o broșură cu titlul "Viața după moarte". Șocat de această coincidență dramatică, a început să fie interesat de literatura ocultă și să studieze teosofia, cabala, sofiologia creștină și misticismul oriental. Rezultatele acestor studii apar în toate operele sale. A fost de asemenea membru al Hermetic Order of the Golden Dawn...
2 poezii, 0 proze
spiru anca
Atunci cand apare inspiratia/Si restul e tacere/Se opreste pana si respiratia/Sub a lui dulce mangaiere.
1 poezii, 0 proze
DCDimache Constantin
Salut numele meu este Dimache Constantin sunt nascut in anul "sperantei" "89 si dupa cum veti vedea in poeziile mele sunt cel mai trist "copil cu barba" pe care il veti cunoaste vreodata. M-am nascut la sat in filipestii de targ sunt mandru ca sunt tzaran(nu sunt tzaranul de care voi credeti ...acei tzarani ii poti gasi si la oras). Am o viata nu tocmai perfecta,am trecut si prin rele si prin bucuri,dar mai mult prin rele,am iubit chiar daca au ramas amintiri si lacrimi ,am fost iubit de anumite fete ce nu le mai poti numi fete(chiar daca substantivul "carpa" este la feminin),am vazut moartea in fatza ochiilor,am vazut si speranta intr-o lume a morti ,am vazut pana si miracole in aceeasi lume. Sunt un tip care ma indragostesc repede,dar imi trece la fel de repede,sunt un baiat care isi cauta iubirea intr-o lume in care aceasta este doar un mit(ceea ce vezi doar in basme si in filme de dragoste)
4 poezii, 0 proze
VIvorniceanu ionut
Despre mine nu pot sa spun decat ca sunt un om normal cu ceva special...Acel ceva care se intalneste la multi,acel ceva care iti da putere sa transformi pana si cea mai amara lacrima intr-un sentiment pus pe hartie.. Acel ceva care iti da lumina in suflet si putere sa mergi mai departe.. Cred ca in final tot ce conteaza e sa lasi o urma.. O las si eu cum pot.
38 poezii, 0 proze
Laura Tirnovean
Cel mai frumos cadou pe care l-am primit atunci cand m-am nascut a fost viata. Imi place la nebunie sa-mi traiesc viata din plin, imi place sa iubesc...pana si poeziile pe care le-am scris sunt inspirate din viata de zi cu zi, din vietile celor din jur si din experientele extraordinare pe care le-am trait. Mi-am trait mult prea intens copilaria si acum traiesc intr-un univers in care trecutul conteaza mult prea putin.
5 poezii, 0 proze
ABAurel Baranga
Aurel Baranga (n. 20 iunie 1913, București - d. 10 iunie 1979, București) este pseudonimul lui Aurel Leibovici, un poet și un dramaturg român de origine evreiască. A obținut bacalaureatul la Liceul Matei Basarab din București în 1931 și a absolvit Facultatea de Medicină în 1938. A debutat cu versuri în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi. A editat împreună cu Gherasim Luca, Paul Păun și Sesto Pals revista de avangardă Alge. A colaborat la revista de avangardă unu, editată de Sașa Pană și Moldov. În 1948 a scris textul imnului României comuniste, "Zdrobite cătușe", muzica fiind compusă de Matei Socor. Tot în 1948, Aurel Baranga a primit ca "sarcină de partid" să înființeze revista de satiră și umor Urzica. Din 1949 și până la sfârșitul vieții (10 iunie 1979) a fost redactor-șef la Urzica. A fost căsătorit cu actrița Marcela Rusu, fosta soție a lui Alexandru Bârlădeanu. Aurel Baranga a avut un fiu, Harry Baranga. Opere Poeme în abis, 1933 Ninge peste Ucraina, 1945 Marea...
9 poezii, 0 proze
Până și zilele
de Silviu Somesanu
Ai îmblânzit fiara ce-mi respira prin nervi punând capăt neliniștii din carnea trupului. Solstițiul intră pe porțile iernii, frigul se lasă furat de îndepărtări, neașteptate fructele însingurării au...
câte o zi în poziție de drepți
de Ancuța Mihaela Georgia
traversez ușor trupurile cu miros de benzină ale trecătorilor din jurul casei și zilele avortate de noapte pe bani grei a uitat până și mama numele meu fiind preocupată de aspectul timpului în care...
Nori sparti
de Antioch Iulia
Toamna și-a preluat regatul în același arhaic ciclu. A suflat culoare pomilor, paloare cerului și brumă ierbii… E anotimpul dangătelor de clopote în amintirea morții viselor de vară. Un alt dangăt ce...
Morminte
de Djaneene M
In cimitirul filelor mele Am ingropat Clipele ce ti-au dat viata. Secundele ce zaceau In minte cautandu-te. Minutele ce te asteptau Pe malul gandurilor mele. Orele ce priveau Fotografia-ti din inima...
Mă îmbarc în corăbiile ninse
de Silviu Somesanu
Mi-au încărunțit rădăcinele la tâmplele timpului, caut tot ce nu s-a pierdut și nu mă îndrumă nimeni spre comori, nici măcar pe urme de legende și mituri care îmi răscolesc fantezia că aș putea fi...
Vremea înjurăturilor
de Cristi Vasilica
Foaia albă mă înspăimântă – Îmi hătuiește celulele Într-un bâzâit insuportabil. Nu vreau decât să scriu... bine... Foarte bine! Dar simt că m-am pierdut printre culbutorii și tacheții unei vieți de...
Primăvara brutală
de Stefan A Lui Nina
(capitolul 1) Veche zăpadă; veche tină albă răsărită peste acoperișuri, în liniște. O frumusețe înfiorătoare domnește pe străzile de piatră ale orașului. Și zilele trec ca niște avioane de hârtie...
mireasmă de mere coapte
de Sandrina-Ramona Ilie
Afară începuse să ningă, iar ea privea pe fereastră așteptând. În sufletul ei, de câteva ierni, cădeau fulgi frumoși și liniștiți. Zâmbi. De dimineață se învârtea prin casă fără veun motiv anume,...
Amenințări posibile
de Adrian Firica
Ați văzut că (!) capacele pixurilor din ultima vreme au găuri? Chestia e premeditată, adică e ca să nu poți fluiera cu ele, așa cum fluierară polițiștii (cu o lună și ceva în urmă) în paguba noastră...
Dumnezeu înlemnise
de Sandrina-Ramona Ilie
\"Gărgăriță-riță/Zboară-n poieniță Unde oi zbura,/Acolo-i casa mea\" striga ea în timp ce mama o pieptăna sărutându-i șuvițele cum Dumnezeu a făcut lumea în șapte zile așa o pieptăna ea și o îmbrăca,...