"Oxigen 01 Martie 2003" – 1071 rezultate
0.01 secundeMeilisearchDemetrio Korsi
Panamá, 1899 - 1957) Poeta panameño de origen griego. Inició estudios de medicina en Estados Unidos y de derecho en Panamá, que no llegaría a terminar. La inclusión de poemas suyos en la antología de Méndez Pereira Parnaso Panameño (1916) alentó su vocación poética, aunque profesionalmente se dedicó a variadas actividades. Vivió muchos años en París y Nueva York y fue cónsul en El Havre y Kingston, Jamaica. En El Havre, en 1926, se casó con la francesa Angela Julian, con quien tendría una hija. Divorciado, volvió a casarse en 1948 en Panamá con Eloisa Sandoval, que le daría tres hijos. Poeta de transición entre el modernismo y la vanguardia, abordó con ironía y aspereza temas de sabor popular y afroindígenas, así como el tema canalero. Su obra se nutrió del folclore y los ritmos típicos de su país. Sus poemarios más destacados son Los poemas extraños (1920), Tierras vírgenes (1923), Los pájaros de la montaña (1924), Bloc (1934), Nocturno en gris (1952), Los gringos llegan y la cumbia...
1 poezii, 0 proze
Claudio Rodriguez
Claudio Rodríguez García (Zamora, 30 de enero de 1934 - Madrid, 22 de julio de 1999) fue un poeta español. Hijo de María García Moralejo, de arraigadas convicciones burguesas y heredera de alguna que otra propiedad en Zamora, y de Claudio Rodríguez Diego, de origen humilde y gran lector de poesía y autor de algunos versos, y con quien se lleva bastante mal. En 1939 nace su hermano Javier y en 1945, las gemelas Marisa y Maricarmen. Su apodo es "Cayín". Desde los cinco años pasa largas temporadas en la finca de su abuela materna en contacto con la naturaleza y las labores del campo. Estudia el bachillerato en el Instituto Claudio Moyano, Es buen estudiante y compañero, y juega asiduamente al fútbol. El 23 de marzo de 1947 murió su padre y su vida dio un giro decisivo al quedar la familia en la ruina; Claudio ha de dedicarse a la administración de las fincas en el campo y tratar con jornaleros. Se acentúa su "manía andariega" y se refugia en la lectura. Se hace ayudante de un profesor de...
1 poezii, 0 proze
Juan de Jáuregui
Juan de Jáuregui y Aguilar (Sevilla, 24 de noviembre de 1583, - Madrid, 11 de enero de 1641), poeta, erudito y pintor español del Siglo de Oro. Sus padres fueron el riojano Miguel Martínez de Jáuregui, señor de Gandul y Marchenilla, caballero veinticuatro de Sevilla y doña Isabel Hurtado de la Sal. El padre de origen hidalgo y de ascendencia vasca (su abuelo Martín de Jáuregui era natural de Vergara, y la madre perteneciente a la oligarquía comercial sevillana). Es común encontrar en fuentes biográficas actuales a Juan de Jáuregui apellidado como \"Martínez de Jáuregui y Hurtado de la Sal\" cuando ni él ni ninguna fuente de la época utilizó esos apellidos. El \"Martínez\" de su padre es un patronímico que indicaba que éste era hijo de Martín, el apellido propiamente dicho era Jáuregui. El apellido de su madre era \"de la Sal\" (era hija de Lucas de la Sal) pero se antepuso el \"Hurtado\" por haber heredado una importante patrimonio de un tio suyo apellidado así. Juan de Jáuregui tomó...
1 poezii, 0 proze
Mario Meléndez
Mario Meléndez (Linares, 1971). Estudió Periodismo en la Universidad La República de Santiago. Entre sus libros figuran: “Autocultura y Juicio” (con prólogo del Premio Nacional de Literatura, Roque Esteban Scarpa), “Apuntes Para una Leyenda” y “Vuelo Subterráneo”. En 1993 obtiene el Premio Municipal de Literatura en el Bicentenario de Linares. Sus poemas aparecen en diversas revistas de literatura hispanoamericana y en antologías nacionales y extranjeras. Ha sido invitado a numerosos encuentros literarios entre los que destacan el Primer y Segundo Encuentro de Escritores Latinoamericanos, organizado por la Sociedad de Escritores de Chile (Sech), Santiago, 2001 y 2002, y el Primer Encuentro Internacional de Amnistía y Solidaridad con el Pueblo, Roma, Italia, 2003, donde es nombrado Miembro de Honor de la Academia de Artes y Letras de Roma. Además dirige, durante dos años, un taller literario en la Cárcel de Talca que dio origen al libro “Los Rostros del Olvido” (dos volúmenes) donde se...
75 poezii, 0 proze
Oxigen 01 Martie 2003
de Gherghei Iulia
Acum că am socotit fiecare picătură de oxigen pe care plămânul meu drept o va împărți cu cel stâng Somnul îmi va fi liniștit Mă desfac în organe ca un puzzle de care m-am plictisit În visul acesta...
l\'etre et le neant
de Cătălin Al DOAMNEI
cum vor fi arătat serbările lui dionyssos nu știu să descriu în detaliu vechii greci credeau în zeii lor mai mult decât credem noi în greve ei mâncau filosofia pe pâine noi cerșim un fel de lumină...
1/10
de alex bâcu
încă mai păstram în cerul gurii degradeuri gustative ale apelor saline cu scoici și cafea la mitocanu’ un fel de eclipse parțiale ale papilarului tu le botezai vulgar lacrimi, eu n-aveam nici un chef...
Odă hematiei
de Daniel Aurelian Rădulescu
Ați fost cândva, o hematie? Trăiește, șapte mile în total, Da-i sursă sigură, de imortal... De-o pierzi și-o reprimești, te reînvie. Îi misterul cărăușului de viață, Îți este butelia de oxigen, Cu...
Ce combinație...
de Daniel Aurelian Rădulescu
Cum tot este-o alcătuire din elemente disparate; Cum om fărâmă-n plămădire-i și lumea-i om în unicate? Cum gându-i o înlănțuire de ergi înșiruiți... conștiință?... Cum nu-i și fier, din plăsmuiri ce...
Confesiuni de artrist
de serban georgescu
Aici și acum, în fața mâinilor mele, se naște un bătrân. Nu plânge, nu urlă, nu tremură, nimeni nu-l ia în brațe să-l liniștească. Pentru a se naște, el a ucis un copil, apoi un adolescent, apoi un...
Zeii printre noi?
de Dumitru Sava
Fizicienii ne spun că, într-un atom, nucleul reprezintă numai 0,1 la sută, iar restul de 99, 9 la sută e gol. Cum atomul este temeiul lumii noastre fizice, înseamnă că în univers cantitatea de...
Oxigen
de ion toma ionescu
Se hârjonesc în flacări șerpi de apă bătrânul fluviu sparge în lentoare tot mai lipit de trotuar pe străzi întunericul curge încins Cu gestul sigur și impasibil la semafoare un înger pune virgula În...
oxigen
de bianca marcovici
E o boare de aer venită dinspre tine Ma sperie orice legatură de inimi Mi se pare ca pot fi prinsă într-o capcană. Absurda-i virtualitatea, Uneori te poate lovi cu acidul cuvântului Mai puternic...
Oxigen
de Adela Setti
pervazul a înverzit sub plămânii noștri patru săculeți informi doi la stânga doi la dreapta ferestrei - grilajul rupt ca o mătase a broaștei efervescentă culeasă din mlaștini cu un băț de alun sunt...
Oxigen
de Alex Tocilescu
Oxigen Nefolositor când ai o gaură-n plămân Oricât ai fi de șmecher Aici se cam termină povestea Mai ales că ăla Te privește cumva de sus Cine are pistolul privește de sus E logic Oxigen, aiurea Și...
Oxigen
de gheorghe Sarbu
umblă înspre aici pe listă între dinți cuibul cu jarteaua când de mâine te legi cu joi nimeni nimic întru amândoi ce umbră deasă pădurea mat nici vizibil orbecăim răul cu bunul simț s-a culcat trăim...
oxigen...
de ioana matei
respir respirarea... ca pe o dorință?
Oxigen
de Dafina David
Mita, îmi scriu numele-n palmă, de cineva s-o uita la bătăturile mele, de cineva s-o face încetișor culcuș de milă penrtu mine - îmi scriu numele. O poveste ce-și umflă paginile sub răsuflarea ploii:...
oxigen
de Laura Danaila
mansarda răsuflă greu praful încinge hore plămânii învață lecția deșertului în cetatea branului oxigen cavaleri și domnițe mânuiesc biciul destinului ce pocnește când în stânga când în dreapta încerc...
Oxigen
de Carmen Sorescu
Deasupra ta e un amestec de poezie și miez de pâine caldă, ceva care ține de foame Sunt opere de artă, mișună peștii prin aer, cobrele dansează, iarba crește Așa dintr-o dată, sub palmele mele e un...
