"Oase de sepie" – 20042 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
ADAnghel Dumbrăveanu
Anghel Dumbrăveanu (n. 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt) este un poet, prozator și traducător român, aparținând generației resurecționale (1965 - 1970) și a revoluției paradoxismului bine temperat. După absolvirea Școlii Pedagogice (1949–1953), urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara (1962–1968). Între anii 1953 și 1990 funcționează ca redactor, apoi ca secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, devenită Orizont. În prezent este redactor-șef al revistei Rostirea românească. Este căsătorit cu profesoara și poeta Alina Dumbrăveanu. Cei doi au împreună o fiică – profesoara, poeta și traducătoarea Violeta Dumbrăveanu. A scris și publicat peste 50 de volume de beletristică. Teritoriul poetic al lui Anghel Dumbrăveanu s-a conturat de-a lungul a patru decenii în volumele: Fluviile visează oceanul (București, 1961), Pământul și fructele (1964), Iluminările mării (1967), Oase de corăbii (1968), Fața străină a...
17 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
VTvaleria tamas
M-am nascut in acelasi loc unde se nasc si muntii, probabil din aceeasi piatra.Se spune ca oamenii sunt facuti din carne si oase , eu cred ca m-am nascut din piatra si apa, colturoasa si alunecoasa in acelasi timp, uneori ca un bolovan alb de pe coasta muntilor gata oricand sa o ia la vale.Imi place natura in forma ei salbatica, imi plac oamenii domoli si cu mult bun simt imi place lumea satului si daca m-as putea preface in ceva acela ar fi un clopot de biserica. Am trait vesnic printre oamenii pe care i-am iubit agatata de sufletele lor ca un scaiete.Am avut marele noroc de a cunoaste oameni minunati si de a fi iubita de cei care-i pretuiam.Altfel, dupa atatea zbateri un simplu inginer zootehnist, pui de bihorean pribegind pe meleaguri banatene.Mi-a placut intodeauna sa scriu ceea ce simt intr-o clipa anume ca din toate cele trecatoare ale vietii sa-mi ramana mici amintiri , cateva cuvinte pe care citindu-le sa ma bucur.
783 poezii, 0 proze
AAmneziA
De ce oare/de ce oare/doamne de ce oare dc esti roman tre` sa fi stigmatizat peste hotare/de ce oare/de ce oare/doamne ce ma doare/caci atunci cand ei construiau catedrale/noi aparam crestinatatea la dunare in zale/ Cum p... mea sa nu`i urasc pe cei far` de cultura care mai mereu ne iau la p.../catalogandu`ne pe toti drept niste hoti........./trebie sa`mi percepi soundu` literalmente/caci sunt cantaret de rap eminamente/finalmente/mi`am scris istoria pe 4 pergamente desigur ca cele mai frumoase momente/etologii m`au privit si s`au crucit/m`au catalogat drept un savant/insa nu`i adevarat,doar modu` meu de viata este eclatant,uneori derutant alteori socant/...alerg bezmetic inspirand morbid`aroma`cetii/caci sunt bantuit de blestematu` dar al vietii/....Nu pot sa mai iubesc..caci oamenii sunt la fel ca si shogunii/iar eu ma zbat far` de putere in cusca de cristal a ratiunii.(extract from one of my future projects..this is Unda`ground abstract hiphop)
2 poezii, 0 proze
GNGheorghe Niculae
Nascut, crescut pentru a privi cu mirare in jurul meu. Oare de ce, oare de ce... lumea merge astfel
4 poezii, 0 proze
Mihaela Anghel
Intunericul e din ce in ce mai des...dar oare cat de departe este lumina?
19 poezii, 0 proze
PEprioteasa elena
De ce oare...; Ploaia;
2 poezii, 0 proze
Militaru Raluca Iuliana
Buna!Ai mei mi-au pus doua nume, si anume: Raluca si Iuliana.Dragii de ei...Oare la ce s-au gandit cand le-au ales?De ani de zile incerc sa ma obisnuiesc cu ele si imi spun mereu:”Eiii...lasa ca merge!”Am dreptate nu?Va mai spun ceva:de cate ori o intreb pe Raluca ce parere are despre Iuliana, aceasta spune ca nu o intelege,iar parerea Iulianei despre Raluca este ca nici ea nu o intelege.Deci sunt convinsa ca nu ati inteles mare lucru. Sunt o adolescenta de 17 ani. Hobby-uri mele sunt: poezia, cugetarile despre viata, memoriile din jurnal, limba si literatuta romana, limba latina si frumoasele-i texte, muzica, dansul, pictura(in special picturile de pe peretii camerei mele), rochitele(:X) si nu in ultimul rand arta culinara( in special dulciuri: tarte, prajituri, torturi, fursecuri, biscuiti,etc.-pasiune mostenita de la mana) Sunt nascuta in orasul Tulcea, judetul Tulcea, Romania. Am inceput sa scriu din primul an de liceu, iar acum literatura a devenit pentru mine un mod de a trai...
1 poezii, 0 proze
CCCicu Ciprian Corneliu
Oare cine, ingrijinduse de el poate sa adauge staturii sale un cot? Qui, en prenant soin de celle-ci peut ajouter à sa stature d'un côté? Chi, avendo cura di esso può aggiungere alla sua statura di un lato? ¿Quién, teniendo cuidado de que puede añadir a su estatura un lado? Wer kann kümmert sich um sie in den Rang einer Seite sein? Who, taking care of it can add to his stature one side?
11 poezii, 0 proze
alexandru ungureanu
inchis intr'o cutie de carne, oare eu ce mai sunt din mine?
3 poezii, 0 proze
Oase de sepie
de Eugenio Montale
Să nu ceri cuvântul ce veghează sufletul nostru inform, cu litere de foc mărturisindu-l, în timp ce strălucește asemeni plantei de șofran în praf. Ah, merge omul singur, al atora și al său însuși...
trotuarul de lângă biserică
de Vasile Munteanu
>: „să treci miezul zilei pal, cuminte/ lângă zidul de grădini, fierbinte/ să auzi prin ghimpi și spinii sterpi/ zvâcnet de mierle, șuier de șerpi.” (Eugenio Montale – Oase de sepie) dragoste...
31 decembrie la Roma
de Adriana Marilena Stroilescu
zorii se nasc nemilos fără tine la marginea mării bucăți de soare îmbrățișează sărat creștetul pinilor împărțind ovoidal într-o perspectivă a așteptării linia orizontului oase de sepie ascuțind cioc...
Ai grijă
de Victor Țarină
Se apropie uneori de inimă Să-i asculte zvâcnirile Curgerea caldă a sângelui îl odihnește. Nu-l tulbura S-ar putea mânia și atunci fiecare venă S-ar schimba într-un șarpe, fiecare hematie Într-o gură...
Un titlu de glorie
de Corneliu Traian Atanasiu
Titlul, așa cum spune cuvîntul dacă luăm seama la înțelesul său deplin, nu este doar un simplu nume, ci – și poate așa ar trebui să înțelegem orice denumire – o instituire a calității, o proclamare a...
cît mai sînt greieri
de Corneliu Traian Atanasiu
Un poet bun nu scapă prilejul de a remarca și promova expresia concentrată. Drept care, într-o vreme, era la modă să alegi ca titlu al poemului versul său cel mai bun. Dincolo de modă, ne place să...
Arbori de liniște
de Ana Urma
De dragul acestui poem ocolesc anotimpuri frunze ape cocorii culorile mai ales verdele l-am ascuns într-un fluture și toate în pumnul copilei cu ochii ca mura astăzi mă amestec cu arborii goi umbrele...
Eu cred
de ioana negoescu
Eu cred în această destrămare de sine a timpului Eu cred în lumina aspră a realității spărgând între incisivii ei galbeni semințele a ceea ce am putea fi dacă și numai dacă s-ar înmulți cu doi clipa...
Varanul și tritonul
de Cucu Constantin
Constat că am devenit un popor greu de satisfăcut dacă și un eveniment în esența lui pozitiv, băgarea unui securist toxic, capitalist de doi bani, coordonator de propagandă pentru proști și...
Povestea unui balaur.
de elena gheorghiu
Balaurul Cobalac trăia în ținutul Portena, departe de lumea dezlănțuită. Suferea enorm că nu mai era șeful balaurilor din acest ținut. Nici acum nu se dezmeticise bine, tot îi mai veneau laude în...