"O mască plânge, alta râde" – 22679 rezultate
0.07 secundeMeilisearch
imaginea_conventiei
O fenomenologie a imaginii si a eului
de sophie polansky
a-b-c
Doua entitati diferite printr-o singura lege
de jkloungsuh
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
AJanna j
" Poezia este ochiul care plange, este urechea care te asculta, este mana care te ajuta, este buza care-ti zambeste, este inima care-ti este alaturi." asta simt eu, asta sunt eu , asa ma caracterizez. singurul adevar din viata mea este poezia mea, prin care pot sa fiu eu, fara sa ma ascund dupa o masca, fara sa ascund un strop de sentiment.
4 poezii, 0 proze
MDMonica Dinu
Gresesc mai mereu si ma impiedic in nimicuri,plang cand vad atata ura si atata ingnoranta in jurul meu...ce e mai rau...le pun pe toate undeva adanc intr-un locusor ...undeva in suflet...o suma de lovituri si de atacuri directe ma pot duce la o depresie crunta pentru ca asta sunt eu!In rest...ce se vede din mine:o fata vesela si sociabila ,deschisa sprea orice,plina,plina de viata.Urmeaza sa vedeti voi ce simt de fapt sub aceasta masca a fetitei mereu bine dispuse.
2 poezii, 0 proze
DIDavid Lidia Ileana
Nascuta la Sinaia, iubesc natura si tot ce imi ofera ea ... Am cazut pe Pamanat pe data de 30 iulie 1989 la ora 5:42, o ora matinala care imi da puterea sa incep ziua chiar dinaintea primelor raze ale soarelui, sa pornesc cu cu El la drum, prin suisurile si coborasurile zilei ... Scrisul este modalitatea mea de exprimare a trairilor. Multi cred ca e doar o masca, dar este o realitate.
27 poezii, 0 proze
Boris M. Marian fără minus
Sunt veșnic într-o închisoare iluzorie, Într-un spital ciudat, fără bolnavi, Veți spune, poezia-i provizorie salvare, Doamne, unde este Celălalt? De sus cad bivoli mari de gheață, Trăim o moarte, mai trăim o viață? Iar lacrima aduce și lumină? De unde , oare, din ființa mea infimă? BMM Gerladine Privim apocalipsul sau apocalipsa, Este o lipsă de ocupație, Balzac fie sănătos, Falnica federație alcoholizată, colhozitată, Vaze lesbiene se apropie tiptil, Ai favoriți, nu-mbraci masca, mori, Timpul tremură ca un adolescent Cu o femeie în pat, scaunele fumegă triste, Bănuiala este țeapănă, seara nu are prenume, Marmura este lucru sau odihnă? Să vii cu părinții, spuse învățătoarea, Un vecin sportiv i-a făcut doi copii la rând, Micul George a fost uitat în vitrină, Alianța dintre vulturi și capre a dus la al treilea război raional, bulevard ou-moale, așa îi spune, împușvături, este 27 dekembre, ura, liberare. BMM
165 poezii, 0 proze
Coca Farago (prenume: Ana - Virginia)
Coca Farago (1 august 1913, Craiova - 1 septembrie 1974, București) este o poetă, prozatoare, traducătoare și autoare dramatică. Este fiica scriitoarei Elena Farago și a lui Francisc Farago, funcționar bancar, și primește la naștere numele Ana-Virginia. Farago manifestă o precoce înzestrare literară, astfel că versuri ale poetei de numai 10-11 ani, din care va cita cu simpatie, îl motivau pe Lucian Blaga a glosa pe seama artei „miraculoase" a copiilor într-un articol din „Cuvântul" (1925). Învață într-un institut privat de fete, ulterior frecventând Conservatorul craiovean „Cornetti", unde își susținea examenul final la secția artă dramatică, în pragul celui de-al treilea deceniu. Câțiva ani după absolvire profesează ca actriță la Craiova, în trupa Teatrului Național, și, episodic doar, la Cernăuți. Cu Tantzi Cocea, Lucia Demetrius și Emil Botta evoluează, de asemenea, entuziast, în cadrul companiilor de teatru experimental „Masca" și „Treisprezece și...
0 poezii, 0 proze
Carunta Elena
Nascuta intr-o familie de oameni respectabili in comuna Smulti, jud. Galati, unde am copilarit dumnezeieste alaturi de sora mea, Lacramioara in familia care mi-a dat atat de multe..., in casa care pentru mine a ramas Raiul. Clasele primare si V-VI, la scoala din comuna, iar cls. VII- VIII, la Sc nr 4 din Tecuci; urmeaza Lic. Ped. C. Negri din Galati, in urma caruia am devenit invatator. Ma intorc in comuna, unde devin invatator implicat in viata scolii, culturala a satului; organizez serbari alaturi de mama mea, educatoare, punem , cu sora mea, piese de teatru in scena cu tinerii din sat, fac parte din grupul vocal al scolii, reprezint comuna in intreceri nationale sportive de amatori la tenis de masa ( premiul cel mai important, locul III, sectiunea 14-19 ani, la Campionatul National de tenis de masa, Oradea, 1977, premiu care aduce tinerilor din comuna o masa de tenis, gratuit. Casatorita in 1981 cu Mihai, ardelean, plec in Ardeal in 1985, cu intreaga familie: sot si doi copii,...
2 poezii, 0 proze
UUrmuz
Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzău, s-a născut la 17 martie 1883 în Curtea de Argeș. Visa o carieră de compozitor, citea literatură științifico-fantastică, descrieri de călătorii. Face studii de drept și, după luarea licenței, funcționează ca judecător în județele Argeș, Tulcea și la Târgoviște. După campania din Bulgaria (1913), la care participă, este numit grefier la Înalta Curte de Casație. Începe să scrie, aparent fără conștiința că produce literatură, numai pentru a-și distra frații și surorile, parodiind cu niște false automatisme academismul prozei curente. Textele lui îi atrag atenția lui Tudor Arghezi, care îi găsește pseudonimul și îi publică, în 1922, în două numere consecutive din Cugetul românesc, Pâlnia și Stamate, "antiproză" intitulată ironic "roman în patru părți", în care face o serie calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor: oamenii coboară nu pe scări, ci din maimuță; o masă fără picioare bazată pe calcule și...
4 poezii, 0 proze
CLConstantin Lamureanu
AUTOBIOGRAFIE INCOMODÃ S-a născut la 21 martie 1949, prima zi a anului zodiacal, în jurul prînzului. A urmat facultatea de fizică, Universitatea din București, pe care nu a terminat-o pentru a urma cursurile facultății de filosofie, secția sociologie pe care o absolvă în 1974. Tatăl a doi copii de care, spre binele lor, nu a avut prea multă grijă. Premiul \"Ienăchiță Văcărescu\"- 1974, Premiul Uniunii Scritorilor - Sighetul Marmației 1979, Marele premiu \"Nicolae Bălcescu\"- 1979. Datorează mult prietenilor și foarte mult dușmanilor săi. Victimă a propriilor vorbe, nu a fost niciodată în stare să aibă un șef sau să facă parte din vreo formă organizată. Lipsit dintotdeauna de o locuință care să îi aparțină, se simte acasă la Biblioteca Națională, Sala de științe sociale, locul 4 sau la cîrciumile din cartierul în care stă unde, întotdeauna, are o masă a lui pe care nimeni nu are voie să o ocupe. Are marele orgoliu de a fi modest: nu este interesat de lucruri personale, \"prea multe...
5 poezii, 0 proze
MDMusca Liviu Dumitru
M-am nascut sa traiesc o viata plina de stralucire in suflet si in inima dar goala de stralucirea argintilor in buzunare....si nu-mi pare rau de loc!!!
108 poezii, 0 proze
VGVahé Godel
O îmbinare de Orient și Occident, de reflexivitate și sensualism, de musturi și rigori, imprimă versurilor lui Vahé Godel, poet de origine armeană, născut în 1931, la Geneva, o vehemență specifică, nu fără asociaționisme frapante, după cum reminiscențe ale unui suprarealism supus la nesfârșite filtrări, fracturi, probe de foc, avertismente și provocări decroșează mai la tot pasul niște nervi de legătură între fantezie și realtiatea imediată. A tradus din poeți armeni și a făcut adaptări din lirica românească (bunăoară din poemele lui Gellu Naum). Colaborator al multor reviste din Franța, Belgia, Germania, Elveți, România și Armenia. A participat la alcătuirea antologiei „Masa tăcerii” (Simpozion de metafore la Brâncuși) cu poemul „A l'aube” (extras din Cinci poeți romanzi, ant., traducere, prefață și note de Ion Caraion, Editura Albatros, 1972, col. Cele mai frumoase poezii) Bibliografie (în franceză) Signes particuliers, 1969 Cendres brûlantes, récit,1970 L'oeil étant la...
2 poezii, 0 proze
O mască plânge, alta râde
de Ghejan Andrei
Am râs și-am plâns la viața mea de toate alea, zău așa... Am râs de mulți și-am râs de lume, dar cel mai des... am râs de mine am râs în urma neputinței, am plâns în fața pocăinței... Mă chinuie...
manifest cu strigăt
de FLOARE PETROV
singură mă simt în bizara mulțime o mască râde când altă mască plânge dezamăgirea crește mult în lățime căci timpul e haotic pătat cu sânge. acum nu am ce să fac decât să mă rog să răspândesc...
tertiene mirate
de Gelu Ahtum
o masca rade alta plange pe esafod semnul de circulatie isi admira muschii facand autopsia ghiocelului randunica arunca in aer morga surpriza isi contempla formele aidoma lui narcis mergem in paralel...
Exorcism (II)
de Vasile Mihai
În dimineața aceasta, oglinda rânjea la mine cu ironia unui monstru marin. Rictusul o sfâșia vertical și îmi lumina discret cele câteva riduri apărute peste noapte la colțurile aurei abia trecute de...
Povestea a II-a
de DRAGOS NICOLAE
Sunt locuri în orașul nostru, și chiar și-n sat, Dar cel mai mult, în munți găsești aceste lucruri, Ce par că s-au făcut de mult și de-a minunii povestire, Par basme, par povești de mult rostite și-a...
despre durere
de Roxana Sonea
10 august 2006 N-am plâns de mult la un film. Până azi. Film realist, despre familie, m-am smiorcăit vreo 15 minute. Au folosit trucuri sensibilizatoare: personajul pricipal nu își îngăduie să...