"Nimic din ce e veșnic nu e omenesc" – 20366 rezultate
0.03 secundeMeilisearchivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
Roman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
ECEugen Constantinescu
Nimic nu vine din nimic, sau nimic nu e intamplator... Ma plimb uneori de mana cu Muza mea pe alei cu trandafiri roșii și uneori, auzind-o ce-mi spune, scriu sau compun un cantec (mai bine zis invers!), ma las purtat pe aripile visului meu cel mare care negresit va trebui sa se implineasca! Undeva, cândva...pe Calea Victoriei au trecut doua doamne frumoase la pas cu tineretea mea inca nenascuta. 6 aprilie 1920, intr-o miercuri
132 poezii, 0 proze
MTMefiss Toffel
Membru activ al Clubului Poeților în Neființă...nu am publicat nimic...alea din liceu nu se pun...poezia e viata mea.....ce viata searbada trebuie sa am....daca nu va plac poeziile mele...nu le cititi...dac vreti sa vorbim despre poezia fara rima...aia nu e poezie..daca va place proza...vorbiti cu un prozator...altfel....eu sunt Certat_rau_cu_dumnezeu@yahoo.com....nu iubesc pe nimeni...vă urăsc pe toți...nu vă place...2 bad
4 poezii, 0 proze
ASAdriana Marilena Stroilescu
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...
221 poezii, 0 proze
Szasz Emeric
Declaratie de dragoste E ziua ta calendarul ca o amendă nimic schimbat Doamne ajută!copiii si sănătate același chimir rate rulante nu nu vreau să ieșim mai cîrpim risipa și desfată-te acum măcar după douăzeci de ani cu o halcă de hatîr ce-o fi:un chilipir o mărunțime -ancoră mocnitelor valuri aride Alt an egal ritual: îmi fac mea culpa deși palmele-mi curg rîu inflație pe milostivi-ți sîni nu le știu măsura nici atît la chiloți ștrampi pantofi etîcî așa că te rog reverberează plenar andante andante fosnet al ierburilor necosite-n extaze la tocita ofrandă a simetrice roze Și ce-ți doresc? Ce gingaș tupeu! din bolovan nu iscă stele poezia mea pecum mersul pe jos știu si eu așa la prima strigare La nesfîrșit siamezi să mulgem zorii și molcoma datina matinală: cafeaua cu caimac cescuță de vitrină farfurioară linguriță de argint invariabila rugăminte mai tare si mai amară
4 poezii, 0 proze
EBemanuela bunea
ce spun despre viatza?!absurd..dispret.cum e sa simti pe propria piele inutilitatea?cum e sa intrevezi mereu un final nefericit,nedem care sa tzi infraneze elanul..?cum e sa suferi?sa suferi pt nimic concret ..asa,intruna..degeaba..din panica.sa rizi scriind,stiind,crezind ca ai secretul.stiu ca e zadarnic.cine pierde? timpul ma omoara,putin ate putin..mai greu decat singuratatea...de ce?cum sa inteleg de ce?!mereu intrebari..intrebari fara raspunsuri..intrebari cu raspunsuri care genereaza alte intrebari..oare cum ajung la capat? nu voi reusi.nu pentru ca sunt pesimista ..ci idealista.nu voi reusi pentru ca n se poate
1 poezii, 0 proze
CCSF
Ce înseamnă a te scrie într-o biografie? Nu e nimic altceva decât a-ți resemna trecutul, a semna un contract, oarecum, declarându-l - pe el, trecutul - trecut. Ce-a fost a fost și așa a fost, zică-se. Scrisul, ca pasiune, nu a trăit decat în mod temporal în mine. Nu am cunoscut încă atemporalitatea acestui amor. E greu, sincer, fiindcă nu le este multora "la'ndemână". Pentru asta e nevoie de ceva mai mult. Din punct de vedere lumesc, sunt absolvent al liceului Nikolaus Lenau și am pus de-un BSc de la Imperial College London în studiile management-ului aplicat. De când scriu, am dat cu condeiul pe la mai multe competiții, agățând pe ici, pe colo câte o remarcă mai amiabilă și câte un premiu. Dintre cele trei graiuri principale în care sunt fluent, le iubesc pe toate pentru ceea ce îmi oferă: româna o ironie tandră, germana un cinism flegmatic/contemplativ și engleza un sarcasm copilăresc. Cuvinte rotunde, dar presărate cu bune intenții, ca tot în lume.
39 poezii, 0 proze
cheregi raluca
scoala generala si gimnaziala la scoala generala nr 2 din motru, nu am intreprins nici o activitate care sa demonstreze vreo calitate intru-cat timiditatea ma tintuia intr-o banca de clasa. citirea unor carti intr-o vacanta mare cred ca m-a trezit, mi-a trezit gandirea. liceul la colegiul national george cosbuc, cls11. orele de romana in care profesoare imi spunea uneori:am vazut ca esti mai diferita, imi place cum gandesti; iar alteori: ce lenesa esti. nu am realizari in domeniul literaturii doar o participare la concursul marin sorescu de la valcea anul 2006. nimic nu e nou sub soare, universul este insa mare, din negura iese mereu ceva nou.
1 poezii, 0 proze
ABAndrea Bede
Sunt un copil în creștere. Biografia mea începe acum 17 ani, dar nu conține nimic relevant pentru o antologie, mai ales pentru că textele mele nu vor ajunge acolo. Sunt un copil anormal într-o școală cu mulți copii normali cu părinți normali, profesori normali și tot ce poate fi mai normal într-un oraș normal dintr-o regiune anormală a unei țări normale din Europa. Sunt voluntar și sunt mândră când pot spune că am organizat ceva pentru cei din jur din propriile forțe și cu ajutorul celorlalți voluntari. Iar ce fac eu nu e perceput ca "normal" de persoanele din anturajul meu (de care voi scăpa în curând). Tot ce am zis aici are un singur scop: să demnonstreze faptul că disprețuiesc cuvântul "normal" și tot ce implică el. Și faptul că o carieră strălucită mă așteaptă.
1 poezii, 0 proze
Nimic din ce e veșnic nu e omenesc
de Cristian Fara
- Nimic nu e mai periculos decât să spui ce gândești cuiva care nu gândește! - În fiecare clipă sunt disperat si fericit, așa cum în fiecare clipă in lume mor și se nasc oameni. Totul e în care parte...
Cristian Fara - un înger rătăcit în culoare
de Maria Prochipiuc
Universul e plin de forme și culori în care alte culori nălucesc, în care alte sunete vibrează. Dincolo de marile și eternele decoruri ale naturii pământești, cerul își boltește imensa lui cupolă și...
La munti ani, Chris!
de Patricia Lidia
Ne întâlnim și în Septembrie, și, vorbind Despre iubire, dai o Notă personală la tot ce-nseamnă Regăsire. Nu am crezut și-ai zis: Privește Copacii-îngeri! Fără tine... Același vis Virtual trăiește...
<b>Analiza lunii martie 2003</b>
de Frentiu Toma Adrian
Desii foarte ocupat constat ca statistica celor mai citite texte nu s-a facut In grabă incerc o statistica (citiri la 6 aprilie, 030 a.m) Proza Povestea unui Cer george vasilievici (gerg) 166 ....
Întunericul din urmă…
de Ana Virlan
„Noapte frumoasă, noapte frumoasă…” au fost ultimele lui cuvinte… dar n-a cunoscut ce neguri am purtat pe umerii mei, înainte de el… Iubitul meu din țărână!!!...l-am vrut lângă mine și, când l-am...
Scoala mea
de Tony
TOATA DRAGOSTEA SI RESPECTUL MEU ADEVARATILOR MEI PROFESORI ! Am facut vreo 17 ani prin institutiile autointitulate scoli… Sincer, nu m-am ales cu nimic din ele sub forma invataturii; stiam sa scriu,...
Poezii
de Gudruman Edison
Zorro Pe steaua albă ce sclipea În haos departata, Sus la palatul de cristal Printesa însăsi stăpânea Imperiul, lumea toată. Nemarginirea cuprindea În palma-i delicată, Un gest și totul dispărea În...
Orologiul de gheață
de Ștefan Augustin Doinaș
La cumpăna nopții, eu sui într-un turn. Paingi, cucuvăi înțelepte se-ntrec să-mi opreasca urcușul nocturn de strajă pe strâmtele trepte. Dar nu e nici buha cu strigătul ei, nici iasca cu ochiul...
Dragă Theo - Scrisori către fratele său
de Vincent van Gogh
Amsterdam, 3 aprilie 1878 Dragă Theo, [...] E bine, uneori, să ieși mult în lume, să te vezi cu oamenii; uneori ești chiar obligat, ești chemat să faci asta; dar cel care ar rămâne cu adevărat...
Prețul tăcerii
de Mihai Gindu
PREÞUL TÃCERII/THE PRICE OF THE SILENCE M-am coborât în întuneric. Greu, dens, ucigător. Nu știu când m-ai aruncat acolo, nu mai îmi amintesc nimic. Totul vuiește în jurul meu, nu este nimic omenesc...