"Nimeni mai trist" – 20114 rezultate
0.04 secundeMeilisearchMares Raluca Maria
Buna! Eu mă numesc Mareș Raluca Maria, am 9 ani și sunt din Brăila. Acum, ca am făcut cunoștiință,vreau să vă spun ceva : vreți să fiți prieteni cu mine ? Știu că uneori sunt inervantă, dar eu nu sunt așa mereu. Scuze, vroiam să spun că mai nimeni nu mă place, și ,măcar tu să fii prieten/prietenă cu mine ! Am o familie foarte amuzantă, mai ales când vine vorba de baie.Cine face primul ? Mama ! Cine face ultimul ? Tata ! Cine face al 3 ? Eu ! Și uite așa se termina o zi frumoasă de sâmbătă sau vineri. Ei, cam atât despre mine ! Acum despre animalele mele de casă. Dar cu papagalii mei a fost o poveste tristă ... Mi-au murit! Asta e tot, despre ei. Și aveam 3: Coco, Alice și Paco... Dar mai am destule animale. Am un câine. Să vi-l prezint : RASA : ciobănesc german CULOAREA BLÃNII : maroniu-galben OCHII : caprui Și cam atât despre el... Dacă vreți mai multe informații despre animalele mele, scrieti într-un mesaj.
3 poezii, 0 proze
catindatu mihai
Daca ma gandesc la propia-mi viata sunt tentat sa o compar cu trecerea prin anotimpul primaverii si al verii , atunci a fost copilaria si tineretea iar toamna ar fi tot o tinerete dar mai matura,mai plina de miez,de amintiri.Iarna nu stii cand incepe in viata ta pentru ca de fapt tot restul vietii ne pregatim pentru acel drum spre propriul Pol Sud. Mi-am petrecut anii intre masini si masinarii,in miros de sudura,de ulei incins,am trait si inca traiesc alaturi de truditorii fierului,e o arta ciudata pentru ca de fapt orice meserie e o arta si are artistii ei ,din pacate anonimi pentru ca nimeni n-o sa fie extaziat de o roata dintata sau de un strung. Mi-a placut mereu muzica ,de fapt sufletului meu i-a placut sa se inconjoare de muzica si cand ma simt dezamagit si foarte trist ascult piesa "Ocean cloud"cu Marillion.Sper ca pot sa transmit ceva bun din sufletul meu ,din modestia si intelegerea mea pentru ceilalti.
10 poezii, 0 proze
nimeni mai-special
sunt un om normal ca tine
1 poezii, 0 proze
Claudiu Alexandru Surmei
Sunt un om cactus. Am flori frumoase, dar înțep. În spini îmi ascund durerea. Mi-au crescut în timp ce încercam să mă adaptez condițiilor de mediu, din teamă, dezamăgiri și incertitudini. Au crescut fără să fac vreun efort. M-am culcat îngrijorat într-o seară, iar dimineața, când m-am trezit, înțepam pe toată lumea. Atât de tare încât nimeni nu mai observa florile. Mă apăram doar. Dacă te doare să mă ții în brațe, așează-mă într-o vază, undeva, pe masa din sufragerie și în fiecare dimineață, când te trezești, privește ce frumoase sunt florile mele. Florile din suflet. P.S.: Dacă tu ai fi un om cactus, te-aș strânge în brațe până aș pierde ultima picătură de sânge
1 poezii, 0 proze
nimeni
mai tarziu
1 poezii, 0 proze
Traian Cristian Noe
Nu este mai frumos sa ne dorim sa iubim, sa ne dorim sa nu mai gresim deloc, sa nu suparam pe nimeni, sa avem permament in vedere ca trebuie sa binedispunem persoana din fata noastra de fiecare data, sa zambim de cate ori privim..., sa gandim pozitiv, sa nu existe " daca, poate " ...? Daca iti doresti cu adevarat ceva, acel ceva il poti avea cu siguranta atunci cand intr-adevar simtzi ca il vrei. Trebuie sa simti ca vrei. Succes maxim Imi doresc sa cunosc oameni buni
13 poezii, 0 proze
Alexandru Georgescu
Nascut in Barlad intr-o familie mai mult decat serioasa micul Alexandru s-a remarcat prin faptul ca nimeni din familie nu-i seamana .In cautarea propriei identitati el a ajuns si pe aici .
4 poezii, 0 proze
Muntean Roxana
" Nașterea mea n-a adus nici cel mai mic câștig Universului.Moartea mea nu-i va micșora nici imensitatea,nici splendoarea.Nimeni n-a putut să-mi explice de ce-am venit, de ce voi pleca" Omar Khayyam
4 poezii, 0 proze
Luis Sepulveda
Probabil cel mai faimos scriitor chilian contemporan, Luis Sepulveda, născut la Ovalle în 1949, a străbătut încă de foarte tânăr teritoriile posibile ale geografiei și utopiei, din selva amazoniană în deșertul Saharei, din Patagonia până la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizației ecologiste Greenpeace. Din 1997 trăiește la Gijon, în Spania. Din această viață extrem de agitată a dat la iveală povestiri și romane care l-au impus imediat drept unul dintre cei mai înzestrați romancieri și nuveliști sud-americani și nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe când avea doar șaptesprezece ani. Trei ani mai târziu îi apărea prima carte de povestiri, intitulată Cronicile lui Pedro Nimeni. I-au urmat romanele Bătrânul care citea romane de dragoste (1989, recompensat cu Premiul Tigre Juan), Lumea de la capătul lumii (1989), Nume de toreador (1994), Povestea unui pescăruș și a motanului care l-a învățat să zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental. Yacare...
4 poezii, 0 proze
Aurelian Stroe
Am aparut pe lume mai devreme sau mai tarziu decat mi-as fi dorit. La inceputul educatiei mele, civilizatia m-a obligat sa scriu cu mana dreapta, iar acum, imi mai aduc aminte cateodata de asta, cand nu pot tine pixul si ma chinui sa scriu incet, incet cu mana stanga. Nu sunt insurat, cred ca nimeni inca nu s-a gandit la mine ca la un sot, iar copii se pare ca am fost (ne)norocos sa nu am. Iar la final, ca noi toti,... o sa cam mor.
14 poezii, 0 proze
Nimeni mai trist
de Marina Bernicov
Nimeni mai trist, faur, Decât aceste două chipuri sculptate ale noastre, Decât aceste zâmbete pământii, Paralelele. Nu mai suntem demult, faur Decât două capete de lut străine zăcând, Întoarce...
Mâna mea, imprevizibila mea aventurieră
de Ottilia Ardeleanu
Cât de frumos ne mărturisește romanticul scriitor francez Alfred de Musset despre iubire: “ Nu știu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te țin de mână. ” În cartea recenzată, impresia...
Promisiune
de Cosmin Soameș
Ai observat? Chiar fructul cel mai dulce se acrește și se-mpute când timpul gheara asupră-i și-o asmute... Azi splendidele noastre trupuri de demult se apleacă tot mai mult înspre pământ, iubirea de...
Soartă
de Cristian Gabriel Voicu
Ce e viata de artist? Unii spun, că-i ‘cel drum trist, Ce prigoanele-au ajuns Din ce-i vechi pân’ cel patruns. Tristă-mi este veselia, Dar mai tristî mi-i iubirea Ce nu am a-mpărtăși, Nimeni nu mai...
din inima mea a evadat o lacrimă
de Teodor Dume
niciun simptom și nicio durere căzută în mine și zdrobindu-se ca o piatră liniștea imortalizează tot ceea ce am fost ca un orb îmi pipăi cicatricea și mă strig încet nu-mi răspunde nimeni mai strig o...
Din inima mea a evadat o lacrimă
de Teodor Dume
niciun simptom și nicio durere căzută în mine și zdrobindu-se ca o piatră liniștea imortalizează tot ceea ce am fost ca un orb îmi pipăi cicatricea și mă strig încet nu-mi răspunde nimeni mai strig o...
Din inima mea a evadat o lacrimă
de Teodor Dume
niciun simptom și nicio durere căzută în mine și zdrobindu-se ca o piatră liniștea imortalizează tot ceea ce am fost ca un orb îmi pipăi cicatricea și mă strig încet nu-mi răspunde nimeni mai strig o...
Din inima mea a evadat o lacrimă
de Teodor Dume
niciun simptom și nicio durere căzută în mine și zdrobindu-se ca o piatră liniștea imortalizează tot ceea ce am fost ca un orb îmi pipăi cicatricea și mă strig încet nu-mi răspunde nimeni mai strig o...
grupații
de Vasile Munteanu
de când mă știu oamenii sunt împărțiți pe grupe nu e loc să mâncăm să ne spălăm să dormim să iubim să murim împreună cei deja morți așteaptă dincolo de poartă ca niște părinți veniți să-și viziteze...
Cei care-am fost la Troia
de Octavian Paler
I Această dragoste, această lumină care nu mă cruță, care mă obligă să-mi aduc totul aminte și cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie, cerul ca un obraz de copil. Dar nimeni nu mai vrea să...
