Alexandru Georgescu

Legănându-mi gesturile pe o clapă Albă neagră Neagră albă Sar pe una nouă , Îmi șoptești de amândouă... Răsuflarea-ți dulce Þi-aș curma cu gestul meu Însă glasul tău s-ar stinge, C-un

Oamenii sunt ființe disprețuibile și incredibile în același timp. Avem profunzimea unui ocean, insă ne înecăm în adâncurile lui.

Strâng ,strâng ochiurile unui gard , Le strâng cât pot de tare , Mi se umflă venele Și mă dor degetele , Dar furia e ea mai tare , Am să trec , da ,trec de gard

O lacrima cade pe obrazul ei mat Si in ea se joaca lumina Venita din strafundul pamantului Care se roteste in jurul degetului Repede si descrie agitandu-se Cercurile