"Nicio mișcare mai sinceră decât" – 20307 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
ETEmil Tudorache
Un maltrator de cuvinte, care simte nevoia să scrie (de la 10 ani) și nu știe ce scrie (nici la 25). Trecător printr-o facultate de jurnalistică și un master de comunicare (evident, la SNSPA), actualemente făuritor de site-uri. Atins de șansă la finele anului 2002 când am debutat în revista Convorbiri literare, recidivând în 2003 și 2004, de data asta, și în săptămânalul U.S.R.-ului din ziarul Ziua, ca apoi, epuizat, să iau o scurtă pauză de vreo 2 ani. Devenit membru cu acte în regulă al comunității poezie.ro (așa se numea pe vremea mea) la începutul anului 2002, martor la propria-mi metamorfoză de la simplu membru la tânără nesperată speranță apoi instigator la revoltă și mai apoi martir-dezertor iar la final anonim la -10 nivel, am căzut în capcana de a crede că această comunitate poate fi prima mișcare literară virtuală pentru care poezia transcede granițele cuvântului. Nostalgic după era mea, acum aproape dispărută, cu prieteni câștigați datorită acestei comunități cu care am...
104 poezii, 0 proze
Florin Chilian
\"Florin Chilian este o figură destul de puțin mediatizată în peisajul, destul de stufos, ce-i drept, al muzicii românești cu toate că în cercurile de specialiști este considerat principalul reprezentant al noii direcții avangardiste, deci deloc conformiste, pe care a adoptat-o muzica folk din România ultimilor ani. Mișcarea a început cu Mircea Florian și a culminat cu regretatul Valeriu Sterian și al său „The Very Best Of...”, unde se observă cel mai bine noul gen de orchestrare al pieselor, într-o manieră mai rock și la un ridicat nivel de profesionalism, cu intervenții serioase de chitară electrică și instrumente neconvenționale, atît electronice cît și instrumente orientale (buzuki, sitare), apoi instrumente de percuție specific africane etc. Desigur, schimbarea nu se realizează numai la nivel muzical. Versurile capătă și ele o nouă formă, mult mai modernă, fără să-și piardă nici sensibilitatea, nici profunzimea. Noii folkiști nu mai sînt tributari marilor poeți. Își scriu singuri...
0 poezii, 0 proze
FCFilip Razvan Constantin
În particular arhitect, în esența un visător neînțeles nici chiar de mine. Dacă undeva în univers ai putea atinge trupul timpului atunci încolo imi bate sufletul la unison cu mișcarea imperceptibila a unui ochi frumos. ABSTRACT
9 poezii, 0 proze
ISIoana scrie
OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin...
38 poezii, 0 proze
INIon Negoițescu
Ion Negoițescu (* 10 august 1921, Cluj - † 6 februarie 1993,München) a fost un critic și istoric literar român. Este fiul lui Ioan Negoițescu, ofițer de carieră, și al Lucreției Negoițescu (născută Cotuțiu, fiică a unui preot ortodox memorandist). A urmat cursurile liceelor ,,Gheorghe Bariț" și „Constantin Angelescu” din orașul natal, precum și ale liceului de la Aiud, pe care le-a încheiat în 1940. Licean fiind, s-a simțit atras, temporar, în disjuncție cu individualismul și estetismul pe care le va profesa toată viața, de mișcarea legionară. În anul 1937 a debutat cu versuri, publicate într-un ziar local, „Națiunea română”. Ca student al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj (1941-1946), s-a refugiat, odată cu această instituție, la Sibiu, după pronunțarea Dictatului de la Viena. Poetul s-a arătat foarte critic la adresa conducerii de atunci a României, care acceptase pasiv dezmembrarea țării. El scria peste ani în ,,Straja dragonilor": ,,A nu fi luptat nici în Răsărit, nici în...
4 poezii, 0 proze
Adrian Vancica
Acolo Acolo unde nu era nicio speranta, acolo unde nu era NIMIC Eu am sadit un strop din mine, si am intrins aripi spre INFINIT. Acolo in pustiul inefabil, in care nici-un vis nu a AJUNS Dilema metafizica a lumii, indescriptibil jalea m-a PATRUNS. Acolo unde stancile au nume, acolo unde nu-i pacat sa CREZI Acolo unde spaimele sunt zane, acolo te gasesti si-apoi te PIERZI In labirintul iluziei desarte, se nasc in voie ale lumi PLACERI Pentru ca eu sa pastoresc in voie, dilemele-ti de maine si de IERI. Acolo unde viata nu-i perfida, acolo unde mortii isi ZAMBESC Printre nisipuri miscatoare, te caut in zadar si-ti spun ca te IUBESC Acolo nu e timp de amagiri desarte, acolo nu a fost NIMIC Eu, ANONIMUL serilor de basm, din tine ma cobor si ma RIDIC!
1 poezii, 0 proze
CMcoca maria madalina
Ma ghidez in viata asta plina de rautati,intrigi,barfe...dupa un singur lucru...claritatea cuvintelor de neinteles dar,care,fara nicio indoiala,inseamna multe. Locuiesc la tara,asta ma ajuta sa ma destind purtata de vant,murmurul apei cristaline de munte,si de dorinte ascunse...viata insasi este o dorinta...dar care se indeplineste in etape.Ele vin singure,cu putin noroc,sau mai greu,in functie de puterea fiecaruia dintre noi. Incerc sa ma las purtata prin castele,prin epoca demult apusa a cavalerilor si printeselor medievale...sunt mai multi...cei care ma apreciaza,cu adevarat ma considera o printesa,si-mi dedica versuri,prin vant si privind la stele...inconjurata de suflete calde,iubitoare de natura,sensibile,atrase de muzicalitatea vietii... Sunt un amalgam de dorinte,sunt ceea ce pot sa fiu,imi doresc sa nu ma schimb,vreau sa simt viata...Viata trebuie traita,insa ca sa faci asta trebuie sa o simti in adancuri...e inima ta. Eu sunt inima mea,sunt prietena mea...sunt viata!
6 poezii, 0 proze
George Negrea
George Negrea a fost un poet român din perioada interbelică. A fost colaborator al revistei Viața literară. N-a scos nicio carte.
1 poezii, 0 proze
SKSimona (Sava) Kolozsvari
Absolventa a Unversitatii Banatul Timisoara, licentiata in filologie. Absolventa a Universitatii Spiru Haret, Bucuresti, Licentiata in Limbi si Literaturi Straine, Specializarea Engleza-Spaniola. Nascuta la 19.12.1976, Orastie, jud. Hunedoara, din parinti minunati care mi-au oferit ceva ce nicio scoala din lume nu poate: o educatie la baza careia stau niste principii morale de calitate...Le multumesc si ii iubesc din suflet. Dumnezeu sa le dea sanatate! e-mai:symo_19@yahoo.com
11 poezii, 0 proze
Vlad Aurelian
Născut în anul 1985, București. Am terminat "Liceul Teoretic C.A. Rosetti", promoția 2004. Am absolvit Fac. de Relații Comerciale și Financiar-Bancare Interne și Internaționale, din cadrul "Univ. Româno-Americane", promoția 2008, cu nota (scris + oral) 9,50. Am început să scriu de 8 ani, dar în niciun caz astfel de texte literare. Pentru mine proza și poezia nu reprezintă decât un test, un test de auto-depășire, de confirmare a faptului că pot mai mult. Așa cum îi spuneam unui prieten, scriu și aici: când pun mâna pe creion sau tastatură, nu există nicio limită la ceea ce aș putea să creez. Îmi place să cred că poeziile mele fac parte din curentul psiho-romantism, de fiecare dată încercând să duc sentimentele (dragostea, în special) la extrem, astfel încât să existe un înțeles ascuns în versuri. Nu am niciun poet favorit, dar am o oglindă. Din literatură am doar un singur scriitor preferat, Jules Verne, și o mare alergie la citit... altceva. Nu am publicat vreun material, dar ideea...
1 poezii, 0 proze
Nicio mișcare mai sinceră decât
de Adrian A. Agheorghesei
frunza căzând pe mormânt. Numai din ea, din ea numai cândva un deget va netezi părul copilului.
Prea personală
de Ionescu Alexandru
Își simțea răsuflarea caldă izbindu-se de pernă și reflectându-se înapoi spre obraji. Deschise un ochi cafeniu și se ridică puțin în capul oaselor. El nu se întorsese încă. Privi prin cameră, cu un...
Crucea din sticlă . XI .
de Emil Dumitru
Tenny se întoarse brusc spre ea și săgetând-o cu o privire fixă, stranie, ca a unui leu, gata de atac, spuse ironic, aproape maimuțărindu-se: „− Câtă generozitate de la o femeie ca tine, scumpa...
te iubesc si tu nu vezi asta
de Vlad Maria
Daca mi-as scoate inima din piept, ar arata ca o insula pustie. O plaja intinsa, unde nisipul incins inghite orice vietate, o plaja unde nici soare nu e. In schimb e o luna de gheata ce se revarsa in...
la camera de gardă (1)
de Petru Teodor
Trezirea de dimineață este una dintre cele mai grele încercări. Deși un miracol, lumina zilei (\"... sfânta lumină a zilei de mâine, Doamne\"), deschiderea ochilor și părăsirea oniricului este ea...
Jurnal II
de Elena Enache
5 II 2002 As night descend from its forgotten places As stars begin to shine above a world so bright that looking out the window your finding is just light the dreams of fallen heroes do strike you...
A treia scrisoare deschisa
de Radu Herinean
Speram ca asa ceva sa nu se intample insa iata ca s-a intamplat. Asta nu inseamna ca ma deranjeaza. Din contra. Si nu inseamna ca nu prevazusem. Din contra. Mi-ar placea sa spun ca "fiecare pasare pe...
Iubire de conturi, deconturi de iubire...
de Cătălin Angelo Ioan
De când contul lui în bancă depășise milionul de dolari, Ion devenise Jean... Se născuse într-o familie săracă, al doilea din cei șase copii câți aveau să se adune în curtea familiei Ciocan. Sora mai...
Lectia de durere
de Anca Mortensen
Miez de toamnă. Roșie, grea și parfumată de aroma fructelor. Intr-o sală de clasă, aparent obișnuită, așezați in bănci, liniștiți, cu un comportament impecabil, stau mai mulți adulți, femei si...
Povestea unui erou III - I
de Lesenciuc Teodor
III Sub mâna destinului (partea I) Câteodată suntem orbi. Orbi la ce se întâmplă în jurul nostru, orbi la propria imagine, la ceea ce ar trebui să facem. Destinul însă e recunoscut pentru...