"Neputintei mele ....cu drag" – 7110 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
IPilorian paunoiu
https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949 M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei. Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 - mi-a dat o educație religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viața și creația literară. Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naștere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de grație 1965. Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrita în jurul vârstei de 7 ani, când o boala ciudată, o neputință de neînțeles, începea să-și facă apariția: la început cu febra musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educație fizică față de colegii de școală primară. A început de atunci calvarul existenței mele, calvar și mântuire totodată....
90 poezii, 0 proze
AHAna Leibovici Hutanu
Biografia poeziei mele cuprinde anii 1994-1998, adică între 15 și 19 ani. ...După aceea am fost mult prea ocupată să-mi trăiesc viața, așa cum a fost ea până acum, cu bune și cu rele. De ce scot la lumină toate acestea la 30 de ani? Nu m-am gândit, poate pur și simplu le-a venit vremea sau mai degrabă pentru că cineva m-a învățat să nu-mi fie rușine de ceea ce am fost, fiindcă am devenit astfel un om mai bun. M-am reîntors la cuvintele simple. Vreau să mă scutur de mantia îmbâcsită a expresiilor savante - intelectualitatea nu stă în utilizarea câtor mai multe neologisme și în fluturarea superiorității în fața prostiei. Înainte de toate suntem oameni, avem cu toții momente memorabile de prostie, de naivitate, de neputință, când toată școala pe care am facut-o se reduce la un "ăăă..." paralizant. Vreau să îmi redescopăr umanitatea, cu toată stângăcia ei. Vreau să uit în aceste momente de meseria mea și de ochii celorlalți. Nu vă place, nu vă uitați. Mă mândresc cu faptul că sunt doar un...
28 poezii, 0 proze
IViulian vadean
...nu-mi plac lucrurile de vazut...ascult muzica de mirosit si ma inchin unghiurilor... imi place sa cred ca exista fosnetul ierbii in crestere... borcanul cu sare din peretele casei ocnasului... ideea de zbor vertical si caderea totdeauna-n picioare... picioarele mele pe picior de plecare... caini manjiti cu sangele sorei mele... tristetea de a nu ma vedea murind... neputinta omului de a nu se naste... tu... eu... noi...
19 poezii, 0 proze
RIRadu Iuliana
Asa eram odata: "Dornica de libertate si suferind de lipsa ei,dornica de cunoastere, de oameni, nebuna dupa copii, nebuna dupa calatorii ( pe care le voi face probabil in alta viata -sau in aceasta, dar doar cu puterea imaginatiei), cu sufletul sfartecat de neputinta umana asupra mortii fizice, cu o mare lacrimi latente, asteptand parca prilejul sa iasa la suprafata, sa-mi incetoseze ochii, in ciuda luminii lor si a zambetului vesnic din ei si de pe buzele mele. Ma zbat in permanenta intre doua lumi si inca ma tarasc, nu zbor! Incerc sa gasesc adevarul unic pe propria mea cale, Practic o autoeducatia continua, neobosita pe care mi-o aplic cu zambetul pe buze!" Acum doar sunt.
16 poezii, 0 proze
MRMircea Robert
Despre neputințele , limitările , năzuințele și posibilitățile mele de expresie vorbesc slovele mai mult sau mai puțin expresive. Restul e tăcere.
117 poezii, 0 proze
Spiridon Nicoleta Gabriela
Sunt o tanara preocupata de arta, de tot ce este frumos...Cel mai mare dusman al meu este timpul alaturi de neputinta mea de a-l controla.Exilul vietii mele ar fi singuratatea.Paradoxal totusi este faptul ca ma afund in ea pentru a ma regasi.Am scris multe poezii dar nu am avut niciodata curajul sa le public.Nu este vorba de o teama ca ar putea fi respinse ci pun totul in spatele delasarii.
2 poezii, 0 proze
mocanu mariana
atunci cand m-am nascut aveam de toate. INOCENTA mi-a rapit-o un demon al intunericului...,INCREDEREA sa rupt din mine farama cu farama atunci cand cei dragi ma tradau...,FERICIREA a pierit dureros atunci cand m-am lovit de zidul dur al neputintei de ami implini un vis...am ramas doar cu SPERANTA ca voi avea din nou ceea ce am pierdut...
1 poezii, 0 proze
Burghelea daniela
Sunt un om ca oricare,cu suflet,cu vise,cu dureri si cu bucurii marunte de-altfel,multumit de tot si suparat pe toate,cu un eu zburlit a nedreptate si totusi invins de neputinta de a fi zeu.Sunt un om ca fiecare, cu un nume cat se poate de comun,cu un miez de viata putin uscat,putin ranced,dar cu destula seva care-mi da putere si pofta de a trai,alaturi de familia cu care m-a binecuvantat Cel de Sus.In curand voi rosti cu mandrie ca am 46 de ani,cu doar 25 pe cartea de munca,incercand cateva locuri de munca ca si contabil(ceea ce fac si acum).Candva am mai avut tentative de publicare,naive ce-i drept dar care au ramas doar atat.Mi-ar place sa ma pot intoarce in timp chiar si atat.
33 poezii, 0 proze
Aida Diana Dumitrescu
Cadru didactic universitar, cercetător științific Scriu literatură cu sufletul ....de când mă știu, din nevoia de refulare, din pasiune, din neputința de a nu scrie. Scriu doctrină juridică cu mintea .... din plăcere, curiozitate profesională, provocare.
13 poezii, 0 proze
Florea Cristina
M-am nascut la 1 Mai 1974.Am descoperit placerea de a scrie pe la 12 ani.Am inceput simplu,cu povestiri scurte care nu prea spuneau nimic si nu aveau pic de culore.Asta am descoperit mai tarziu.Dar am continuat, zodia Taurului impingandu-ma mereu inainte.Am scris poezii la care am renuntat .Nu ma prea pricepeam.Dar am continuat cu povestirile si aveam sertarul plin de ele.In 1993 am terminat prima proza scurta care ,,iesise'bine.Am incercat publicarea ei dar,eram intampinata doar cu refuzuri.Totusi ,am continuat sa scriu,alte si alte lucrari.Munca mea s-a materializat anul trecut,in 2004,in septembrie,cand am debutat in revista ,,Oglinda Literara"cu proza scurta ,,Neputinta".Iar anul acesta ,in ianuarie,am aparut cu o povestire despre viata mea ,intr-o revista pentru femei. Particip,pentru a doua oara,la Festivalul Concurs ,,Mihai Eminescu"cu doua proze scurte si o piesa de teatru. Anul acesta am terminat de scris primul meu scenariu.
2 poezii, 0 proze
Neputintei mele ....cu drag
de Radu Tudor Ciornei
Nu ride iar de mine tu soro neputinta Ca ma ridic din mine Si am sa te ung dorinta Sa vad cum te sleieste jalea Si mori incet intinsa pe oglinda Iar in dulap eu am lasat doar sarea O funie sapun si-o...
Azilul
de florin otrocol
-Ce faci mă? Mai ajungi? Te mai aștept mult? -Sunt pe scara rulantă, urc spre cafenea. Ajung într-un minut, am adăugat, după care am închis grăbit telefonul, ca să nu am parte de vreo continuare...
TIMPUL UNEI CAMERE
de Tevanian Marius Daniel
TIMPUL UNEI CAMERE \"Ce sunt eu, ce-am devenit?” Mă întrebam în clipa când am înțeles că timpul meu, timpul camerei în care stau, începuse să cadă în gol. Chiar dacă din versurile scrise până atunci...
Resturi
de dan bortoc
Primeste straine aceste cuvinte Ca pe un rest al tacerii mele Priveste-le in varful penei infipte Si citeste-mi incremenite buzele. Primeste Doamne sufletul meu Ca pe un rest de mar inveninat Nici...
Apocalipsa bunului simț
de Eduard Rosentzveig
Sunt centrul unui labirint pe care nu-l mai știu pricepe decât cu ochii bine închiși. Trăind pe inimi împietrite-n zbor, rămân pe mai departe flămând de echilibru și când renasc din străzi cu stele...
propriu-mi carusel (XIV)
de Vali Nițu
Iubirea mea! Urcă înspre albastrul din roata timpului și-mi cântă de dragoste, găsindu-mă o stare între vis și dor, între dorința nebună de a te avea și liniștea unei adieri de vânt. Încerc să opresc...
Ea îl iubise până la brâu... doar până la brâu... atâta putuse...
de Daniela Luminita Teleoaca
Știa că este bărbat. N-a știut însă niciodată cu exactitate științifică dacă ea de un bărbat se îndrăgostise. Căci și bărbații au / aveau?! voce. Aveau spirit. Aveau imaginație. Și afect(ivitate)...
Adio
de Cristian Fara
Tu unic prieten, ai plecat cu ochii mari deschiși spre nicăierea... Tu neputinței mele așternut Mă lași plângând pierzându-mă cu firea Ce clipă a fost... ardea înlăcrimarea Ca un blestem al zeilor...
Controversă
de petre ioan cretu
cum îți spuneam mai tot timpul îngerii mi-au râs în nas și-au râs de mine neîntrerupt ori s-au urinat din înaltul lor peste ochii ce abia îi luminasem puțin mai bine deschide-mi fereastra albă la cer...
Moara
de Florentina-Loredana Dalian
Se desprimăvărase. Umblam amețită, inertă, printre oameni neinteresanți. Târam de trupul greu, așa cum târâsem odată de sacii cu grâu. Bunica mă trimisese la moară. „N-are cine, mamă”, îmi spusese....