"Neastâmpărul robotului" – 449 rezultate
0.01 secundeMeilisearchgabriela ungureanu
M-am nascut in Toplita, judetul Harghita. Am copilarit impreuna cu fratele meu mai mare Mihai, si o gasca de prieteni in acelasi oras. M-am scaldat in dragostea scumpilor parinti de la care am invatat ca viata e o lupta, iar noi putem invinge. Gandul la orasul de munte mi-e starnit de amintirea cizmulitelor in carouri rosu cu alb care-mi purtau pasul spre cladirea uriasa si rece, unde in ciuda tristetii de a ma trezi a nimanui, rasuna zglobiu glasul tinerei educatoare. Apoi imi aduc aminte tenesii ce-mi grabeau pasul pe trotoarele orasului prafuit, genunchii si coatele pline de julituri provocate de neastamparul fetei tunse baietoi, care visa "la mai mare". Evadarea mea, era "departe", care la vremea respectiva se concretiza in hoinareala la munte, pe dealuri, la lacul din satul bunicii si cand nu gaseam mai mult, in imaginatia mea. Copilaria mea a insemnat zambet si tristete, speranta si dezamagire si permanenta cautare a acelui ceva, care intr-o zi il voi gasi si nu il voi mai lasa...
15 poezii, 0 proze
IVIon Iancu Vale
Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...
16 poezii, 0 proze
Neastâmpărul robotului
de Miteak Pruteanu
Stagiul impus e pe jumătate; Învârți lumea tridimensional, Cauți o picătură de dreptate De care să te lipești pasional. Robotul din tine se zvârcolește Prin parcuri, pe drumuri, pe mahala...
pe veranda
de Ioan Popa Baciu
Pe veranda…. Mi s-a intamplat sa mai petrec o seara de vara in casa parintilor mei! De la varsta de 15 ani si ceva, plecat fiind definiv in cautarea rostului, am ramas doar musafir in casa...
Roiul de albine
de Paul Mircea Iordache
ROIUL DE ALBINE Nu departe de gardul de nuiele împletite, ce despărțea ograda de livadă, era, în anii copilăriei mele, un șir de stupi. Mai toți erau sistematici, adică cu capac și rame, pe care se...
neastâmpărul latent din cumințenia negării
de Valeriu D.G. Barbu
Infinitul e doar o capcană, dincolo... e halta de zgură – în facerea lumii inevitabil s-a produs și steril... Ne zdruncină în marsupiul prezentului destinele, un fel de roți nu îndeajuns de rotunde...
neastâmpărul dorului
de FLOARE PETROV
strâng în brațe iubite luminoasa poză, doar așa mai pot să te simt aproape, răsfăț învăluit cu mireasmă de roză, liniște asemănată cu unduiri de ape. răscolesc cerul iubite cu dorul meu, mi te...
neastâmpărul poetic, avalanșa de emoții
de FLOARE PETROV
îmi purific sufletul în lumini ancestrale, cu rugăciuni fierbinți să umplu catedrale, lumii să îi vestesc surprize astrale, să trăiesc conform legilor naturale. ușa spre afirmare vreau steaua să-mi...
consolarea perfectă, neastâmpărul condeiului
de FLOARE PETROV
gestionez cu grijă iubirea eternă, pentru iubitul meu plecat la stele, tristețea am ascuns-o într-o cavernă, să nu mai răvășească amintirile mele. nopți cu lacrimi îmbibate în pernă, în care în vis...
ritualic (2)
de Daniela Luminita Teleoaca
în general își reprimă zâmbetul orele / neastâmpărul feminin fiecare ezitare mai trage un oblon dar azi este „ziua XL” se lasă harți estrogenii i-au umplut sângele și perdelele au început să se umfle...
Cu gândurile privind pe geamuri
de Silviu Somesanu
Aici mi-am lăsat copilăria și neastâmpărul odihnind la marginea pajiștei din vis. Am plecat pe drumurile fără întoarcere ale orașelor de piatră. Am locuit cu gândurile privind pe geamuri Și niciodată...
sărbătorind ultimul asalt
de Ioan-Mircea Popovici
aici când lătrătoarele cântă la izvoarele dezvrăjite literele-și încep neastâmpărul b și d mă pun în încurcătură pe tabla de șah la intersecția nebunului o tură descumpănită-n căutarea calului și-a...
Versuri pentru un flamingo cu limba uscată
de Anisoara Iordache
într-un pahar cu apă sub povara setei o umbră- precum piatra-i șlefuită de neastâmpărul apelor așa și umbra pierde conturul când paloșul luminii se-arată 2 mic dejun într-o formă de pasăre- câteva...
exerciții de sinceritate – ”a fi sau a nu fi”
de Mihaela Popa
omul a învățat pasărea să zboare frunza să înverzească inimi desenează fluturi cu ochi negri neastâmpărul vieții culege roade pentru un pom de crăciun al dorințelor fiecare își este steluța
Theia
de Simion Cozmescu
culoarea apusului a coborât în buzele tale plictisită îmi ești și rotocoale din neastâmpărul tău lovesc cerul parcă ai respira cuvinte nemângâiate zâmbetul tău apare și dispare un satelit artificial...
,,Totul e deșertăciune\'\'
de Mahok Valeria
,,Totul e deșertăciune’’ Mânia universului s-a trezit. Îngrozită de neastâmpărul viselor pământene S-a întrebat: Oare ce au de gând ? Mă mai gâdilă astea mult sub braț ? Că orice zbatere a lor Tot în...
Bataille și tentația păcatului
de heghedus camelia
“trăim prin procură ceea ce n-avem energia să trăim noi înșine” (Georges Bataille) Nu poți vorbi despre odihnă dacă n-ai cunoscut neastâmpărul. Nu poți cunoaște prețul păcii dacă n-ai trecut prin...
ritualic
de Daniela Luminita Teleoaca
în general își reprimă zâmbetul, orele, neastâmpărul feminin fiecare ezitare mai coboară un oblon dar azi este „ziua n” se lasă harți, solzii i-au umplut sângele și perdelele au început să se miște...
Cine mai știe
de Alexandru Ciocioi
Cine mai știe Și vine o seară mult prea tocită care ne-mbracă de gală! Neastâmpărul adoarme în riduri tăcând pentru întâia oară. Cine mai știe în care trup aburește buna mea oboseală de lut? M-am...
reflecții versificate
de FLOARE PETROV
înțeleptul Pegas mă trezește cu-n muget să mă ia în zbor cu el prin Univers neastâmpărul lui îl port în cuget să plămădesc aripi la fiecare vers. am strecurat în el mister și fantezie și câteodată cu...