"Naivul răsplătind pe cel ce minte" – 266 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
MTMihai Tița
o fuga pe scari in 89 la taicamiu in brate, spre ultimele etaje. stateam la parter, in militari. prin 92 parca ne-am mutat in baicului. cateva saptamani camera mea si a lu nicu a fost goala, cu linoleu gri pe jos si o draperie pe langa perete. ma jucam cu calaretii aia de care nu stiam ca se agata perdeaua; imi imaginam un tren cu foarte multe vagoane. mihaitita.blogspot.com/
30 poezii, 0 proze
apahidean lucian
1 poezii, 0 proze
popescu lucian
2 poezii, 0 proze
Naivul răsplătind pe cel ce minte
de Constanța Buzea
Aceleași drumuri și aceleași ținte Aceiași porumbei pe-un blid de linte Naivul răsplătind pe cel ce minte. Mi-e dor de tihnă și de lucruri sfinte De-o lacrimă întreagă și fierbinte De umilință și de...
Naivul alpinist
de Laurentiu Ghita
Un alpinist este sportivul care, Chiar dacă urcă, sau chiar de coboară, E-nsuflețit de bucurie mare Că-l trage,-n fine, cineva pe sfoară.
Dragoste oarbă
de Mihai Cucereavii
Naivul Adevăr, îndrăgostit De o simpatică Minciună, O lume întreagă a otrăvit - Cu fructul lor… de la tribună.
nihil sine deo
de andronache virgil-nicolae
nihil sine deo naivul naiv gândește abstract trăiește virtual. politică filosofie mistere taine ascunse taine mistere de cer. teleportare pe o cale lactee printr-o gaură neagră a neuronului înca viu...
n-am stiut
de Basoldea Iulian
de când eram mic am început să caut marginile infinitului. naivul de mine! n-am știut că mările și oceanele au izvorul în cer. n-am știut că fericirea e trecătoare, că nemurirea e un abis din care...
Cu o insomnie mai mult cu un vis mai puțin
de Bot Eugen Iulian
Singurătate arzând pe dinăuntru singurătate aflată pe cale dispariție azi-noapte strălucise până dimineața strălucise în pielea ta de solitar siberian naivul căzut din vis naivul căzut în nesomn...
Pasărea
de Răzvan George Mirică
o pasăre mare, ca de-aici până demult s-a strecurat la mine în casă și m-am urcat în ochiul ei scălâmb am zburat prin ștersul și naivul meu avânt hrănind copilul-pasăre cu viermii mestecați de mine....
Cîntec naiv
de Liviu Nanu
mi-am propus să-ți cînt ACUM un cîntec naiv compus chiar de mine într-o oarecare pauză dar mi-e teamă c-ai să parcurgi fără motiv drumul spinos de la efect la cauză prin urmare din cauză de...
Scara ca gest
de Marius Marian Șolea
Scara ca gest O scară e un gest al umanului pe care urcă și pe care cade. muchiile roase îmi mîngîie naivul trup. au mai fost și alții-n lume… „îmi pare rău, Pasule, ce nevoie am eu, Doamne, de...
Râu de vise
de Dely Cristian Marian
A început ca un joc la bibliotecă. Ai închis ochii executând piruete până la amețeală. Cu o mână firavă mângâiai cartea sorocită; era naivul de verde, cel din umbra ferestrelor de timp optic. O...
În saga ta să fiu notoriu
de Stéphane Mallarmé
În saga ta să fiu notoriu Vin ca erou înspăimântat Călcâiul gol când și-a lăsat Pe vreun gazon de teritoriu Pentru ghețari atentatoriu Naivul eu nu-l știu păcat Ce nu-l vei fi împiedicat Triumf...
fără sensuri
de Ștefan Petrea
și frânt e iarăși zborul și visul iarăși tace lumini de-nțelepciune bătrânu-adună-n frunte că Dincolo-i aproape și s-a gătat de Punte și fiara nemuririi fiirea-i stă s-atace. n-am zisu-n senectute...
Teiubescurile noastre adormite
de Gabriel Nicolae Mihăilă
Sunt dimineți în care te iubescul se așază liniștit lângă micul dejun iar noi zâmbim ca doi copii bosumflați. Sunt după-amiezi în care te iubescul ia foc și nu știm nimic de noi. Naivul dinăuntru...
Sunt prea tânăr să mor
de Morar Nucu
sunt prea tânăr să mor, sunt prea bătrân să debutez ochiul obosit, miop, ascunde un suflet chinuit naivul încă zvâcnește prostește așteptând e prea devreme să fie târziu și totuși mă-ncovoi umbrele...
despre cum să mobilezi sufletul
de Gabriel Nicolae Mihăilă
inimile noastre din pânză sunt încă albe sângele fierbe ca o cerneală încă nespusă printre dinții căzuți poate prea devreme de scut de sabie rădăcini cuvinte retează eu naivul eu necoptul eu al Anei...
Tata și ploaia
de Talabă Nela
Arșița scotea aburi fierbinți din pământ. Aerul devenise atât de greu, încât respirația semăna cu o piatră. Tata, în pragul casei, scruta cerul. Poate, poate... Vocea lui a răsunat ca un tunet:...
Pastel de cartier
de Ionut G.
Uneori eram deprimat și nu conta prea mult c-aveam trupu\' puțin sfâșiat. Orbecăiam în continuare printre culori, câteodată atingeam negrul puțin, apoi ma înfiora răceala asta a mea. Ca un copil ce...