"NUIT DE SINE" – 5549 rezultate
0.04 secundeMeilisearchJean Marot
Jehan Desmaretz, alias Jean Marot (Mathieu, près de Caen, v. 1465 - Paris, v. 1526), écrivain français de la fin du XVe et du début du XVIe siècle, qui fut un poète et grand rhétoriqueur . Jean Marot reçut une éducation négligée. On ne lui fit point apprendre le latin ; mais il y suppléa, autant qu'il fut en lui, en étudiant dans les auteurs l'histoire, la fable et la poésie. Le Roman de la Rose était sa lecture favorite. Sa bonne conduite et quelques vers qu'il avait composés lui méritèrent la protection d'Anne de Bretagne, depuis femme de Louis XII ; il fut son secrétaire en 1506 et son poète en titre ; et, par son ordre, il suivit Louis XII dans ses expéditions de Gènes et de Venise, avec mission expresse de les célébrer c'est ce qu'il fit dans deux poèmes intitulés l'un Voyage de Gênes, l'autre Voyage de Venise, où l'emploi du merveilleux ne nuit en rien à l'exactitude historique. Louis XII mort, il entra au service de François Ier comme valet de garde-robe, et donna à son maître...
1 poezii, 0 proze
Cécile Sauvage
Cécile Sauvage, fille aînée de trois enfants de Marie Jolivet et de Prosper Sauvage, professeur d’histoire et de géographie, naît le 20 juillet 1883 à La Roche-sur-Yon. Elle épouse Pierre Messiaen le 8 septembre 1907 dans l’église de Sieyes, un faubourg de Digne où habitent ses parents. Ils auront deux enfants, Alain, (poète) et Olivier Messiaen, (musicien), qu'elle éleva, selon ce dernier, dans un « univers féerique ». Elle décède le 26 août 1927. Sa poésie est très proche de la nature et on a surnommé Cécile Sauvage, la « poétesse de la maternité ». Bernanos, dans un bref hommage, dira d’elle : « L’œuvre de Cécile Sauvage est pure. Mais d’une pureté vivante, pure comme une vie pure, avec on ne sait quelle douce malice agreste, et parfois, tout à coup, le brusque écart d’une ombrageuse fierté… ». En 2002, les Éditions de la Table Ronde ont publié les Œuvres complètes de Cécile Sauvage avec une excellente introduction de Claude-Jean Launay. Œuvre poétique -Tandis que la terre tourne,...
11 poezii, 0 proze
Catherine Pozzi
Catherine Marthe Louise Pozzi naît à Paris le 13 juillet 1882 dans un milieu aristocratique et bourgeois de la fin du XIXe siècle, de Samuel Pozzi, chirurgien et gynécologue, et de Thérèse Loth-Cazalis. La famille, brillante et cultivée, fréquente les gens aisés, les artistes, les écrivains (José-Maria de Heredia, Paul Bourget…). Catherine aura deux frères cadets, Jacques et Jean. Jeune, elle étudie avec des précepteurs ; elle s’intéresse à la musique, pratique le tennis et l’équitation. Dès l’âge de 11 ans, elle commence à tenir un premier Journal. Elle étudie également un an à Oxford. A 25 ans, elle épouse, sans conviction, l’auteur dramatique à succès Edouard Bourdet. En 1909 naît leur fils Claude, qui sera résistant et déporté pendant la Seconde Guerre mondiale. Vers 1910 apparaissent les symptômes de la tuberculose dont elle souffrira désormais jusqu’à sa mort. Elle se lance dans l’étude de l’histoire de la philosophie et des religions, des mathématiques et des sciences, et est...
19 poezii, 0 proze
Marie Uguay
Marie Uguay naît à Montréal le 22 avril 1955, de son vrai nom Lalonde. Elle prend pour nom de plume celui de son grand-père maternel, César Uguay, originaire de Marseille. La parution aux Éditions du Noroît de son premier recueil, « Signe et rumeur », avec calligraphie et dessins de l'auteur, en novembre 1976, suit de peu le décès de ce dernier. En 1977, on lui détecte un cancer des os, qui entraîne l'amputation d'une jambe et des traitements préventifs. En 1979, elle publie « L'outre-vie », toujours aux Éditions du Noroît. D'autres poèmes paraissent dans diverses revues canadiennes comme Estuaires, Vie des Arts et Possible. En 1980, le cancer atteint le poumon et exige des traitements extrêmement lourds, qui ne parviendront pas à juguler le mal ; après une brève rémission, elle meurt le 26 octobre 1981. « Autoportraits » paraît de façon posthume chez le même éditeur avec des photographies de Stéphan Kovacs, en 1982, ainsi que Poèmes en 1986, qui comprend les recueils précédents plus...
12 poezii, 0 proze
Mahmud Darwish
1941: Mahmud Darwish s-a născut într-o familie de proprietari de pământ, în satul Birwa lângă Akko, Palestina. 1948: Familia lui Darwish se vede nevoită să părăsească forțat satul, după ce acesta a fost declarat ca aparținând noului stat – Israel. 1949: Familia lui Darwish se întoarce pe teritoriile care acum sunt ale Israelului și se stabilește în satul Dayru-l-Assad. 1970: După numai un an de universitate la Moscova, Darwish se decide să nu se mai întoarcă în Israel și rămâne la Cairo, Egipt. 1972: Darwish se mută la Beirut, Liban, unde începe să colaboreze cu OEP ca editor al lunarului Šu\'un Filistiniyya, Afaceri Palestiniene. 1975: Este numit director al Centrului de Cercetări OEP. 1982: Odată OEP expulzat din Beirut, după invazia israeliană, Darwish se mută în Cipru. Primește Premiul Ibn Sina. 1983: Primește Premiul Lenin. 1987: Darwish este ales în Comitetul Executiv al OEP. 1993: În semn de opoziție față de Tratatul de la Oslo, renunță la această funcție. 1996: Darwish se mută...
19 poezii, 0 proze
Mahmud Darwish
1941: Mahmud Darwish s-a născut într-o familie de proprietari de pământ, în satul Birwa lângă Akko, Palestina. 1948: Familia lui Darwish se vede nevoită să părăsească forțat satul, după ce acesta a fost declarat ca aparținând noului stat – Israel. 1949: Familia lui Darwish se întoarce pe teritoriile care acum sunt ale Israelului și se stabilește în satul Dayru-l-Assad. 1970: După numai un an de universitate la Moscova, Darwish se decide să nu se mai întoarcă în Israel și rămâne la Cairo, Egipt. 1972: Darwish se mută la Beirut, Liban, unde începe să colaboreze cu OEP ca editor al lunarului Šu\'un Filistiniyya, Afaceri Palestiniene. 1975: Este numit director al Centrului de Cercetări OEP. 1982: Odată OEP expulzat din Beirut, după invazia israeliană, Darwish se mută în Cipru. Primește Premiul Ibn Sina. 1983: Primește Premiul Lenin. 1987: Darwish este ales în Comitetul Executiv al OEP. 1993: În semn de opoziție față de Tratatul de la Oslo, renunță la această funcție. 1996: Darwish se mută...
0 poezii, 0 proze
Teodor Dume
Teodor Dume,jurnalist, scriitor și poet român (n. 04 aprilie 1956, Luncasprie, Bihor): A urmat cursurile școlii generale din satul natal și Școala profesională "Înfrățirea" din Oradea. Este absolvent al Liceului "Înfrățirea" din Oradea, al Școlii Populare de Artă din Oradea (secția Regie-teatru, specialitatea Actorie) și al Academiei de Studii Social-Politice, pentru pregătirea cadrelor de conducere, din București. A fondat, la 22 decembrie 1977, Cenaclul ECOUL Oradea, pe care l-a condus până în 1989.A fost director general al ansablului artistic ECOUL TINEREȚII din Oradea, care a funcționat pe lângă Casa Științei și Tehnice a tineretului. În 1983 a fost numit directorul Clubului Tineretului (de sub Pasajul Vulturul Negru) din Oradea. A mai fost directorul Clubului Sticla din Pădurea neagră-Bihor. A lucrat la Consiliul Județean al sindicatelor Bihor, în calitate de director la Clubul Înfrățirea Oradea, pe care l-a înființat în 1986. În iunie 1991 este transferat, în interes de...
1112 poezii, 0 proze
Tudor George
Tudor George(-Ahoe) (n. 12 februarie 1926, d. 10 ianuarie 1992) a fost un poet și traducător român. Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generației sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Țepeneag. Totodată a fost și un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor (la Locomotiva Grivița Roșie). Ultimii ani ai vieții (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe Str. Polonă nr. 115, la scara A, unde se află o placă memorială a scriitorului. Premiul de literatură sportivă Tudor George este numit în cinstea lui. Cărți Legenda cerbului (1957) Balade (1967) Copacul descătușat (1968) Balade (1969) Țara migrenelor (1970) Balade singaporene, Ed. Tritonic Jurnal singaporean, Ed. Tritonic Sonetele aeriene (1972) Armura de sudoare (1972) Bazarul cu măști, Ed. Eminescu, 1973 Imnuri olimpice (1972) Parfumul timpului (1972) Sport și liră (1976) Sub semnul lui Hercule (1976) Catehismul iubirii (1977) Imaculatul panegiric (1978) Cupola Bărăganului (1979)...
9 poezii, 0 proze
Gustave Flaubert
Gustave Flaubert (n.12 decembrie 1821, Rouen, Franța – d. 8 mai 1880, Croisset) a fost un scriitor francez.Este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori occidentali. Cea mai importantă operă a sa este Madame Bovary (1857). BIOGRAFIE: Tinerețea Gustave Flaubert se naște pe 12 decembrie 1821 la Rouen, la spitalul unde tatăl lui era chirurg. Achille-Cléophas Flaubert, fiu de veterinar din Nongent-sur-Seine, a făcut studii strălucite de medicină la Paris și a fost numit mai întâi asistent-chirurg, apoi chirurg-șef la spitalul mai sus amintit, unde își avea, de altfel, și domiciliul. Energic, perseverent, cu un ascuțit simț al datoriei, celebru ca practician, el a format o școală de tineri chirurgi, care i-au purtat venerație și recunoștință. În 1824 a fost învinuit de ateism, dar achitat, recunoscându-i-se mai înainte de toate valoarea excepțională de om și medic. Trăsături ale tatălui lui Flaubert se recunosc în portretul doctorului Larivière din \"Doamna Bovary\". Mama scriitorului,...
3 poezii, 0 proze
Michèle Lalonde
Michèle Lalonde est une écrivaine, poète, dramaturge et essayiste québécoise née à Montréal, le 28 juillet 1937. Ses ouvrages se concentrent sur l’identité québécoise. Elle a écrit le fameux poème Speak white vers 1970, qu'elle lut à La Nuit de la poésie 27 mars 1970, basé sur l’injure utilisée par les anglophones envers les francophones du Canada quand la langue française était utilisée en public. 1958 - Songe de la fiancée détruite 1959 - Geôles 1967 - Terre des hommes 1979 - Portée disparue 1980 - Métaphore pour un nouveau monde
1 poezii, 0 proze
Belle de Nuit și fața ascunsă a Bucureștiului
de Fluerașu Petre
Jurnalul reușește întotdeauna să îl atragă pe cititor, pentru că oferă mostre de realitate, prezintă situații în care acesta se regăsește. Viața se dezvăluie în deplinătatea paletei ontologice,...
Soare în Miez de Noapte - Capitolul 2
de Elena Kostenczyk
2. O Carte Deschisă Mi-am sprijinit spatele de nămetele moale de zăpadă, lăsând pudra uscată să se remodeleze după greutatea mea. Pielea mi se răcise...
Madame Edwarda
de heghedus camelia
“Însemnați ziua când citiți aceste rânduri cu o piatră de foc, voi care ați încărunțit aplecați pe cărțile filozofilor! Cum s-ar putea exprima cel care-i face să amuțească,...
Până unde ne îngroapă limitarea?
de Codrin Stefan Arsene
Moto: „Unii oameni nu s-ar fi îndrăgostit niciodată dacă nu ar fi auzit de dragoste” La Rochefoucauld Sunt multe lucruri care ne fac viața mai uşoară. Dintre toate, în...
Mozaic cu spermă și hadroni
de nicu brezoianu
Noutăți din lumea largă și de acasă! După cum informează Fun Reports se fură spermă!!! Nu este glumă. Cucoana Sharon Irons a păstrat ca amintire în guriță, la sfârșitul unei partide de sex oral,...
I.C. Vissarion
de Tudor Arghezi
Se împlinesc cincisprezece ani de la moartea scriitorului țăran autentic, I. C. Vissarion, uitat de toată lumea, pentru că n-a fost niciodată nici cap de listă, nici bărbat politic al câte unui...
Fericirea ca desavarsire
de Rusu Ioana Cristina
\"Omul este menit spre a se desavarsi. De aici vine ca cel ce nu tinteste spre desavarsire se strica si stricaciunea este inceputul nenorocirii. Nici un om inrautatit nu e fericit. Omul rau sufera...
Distanțare și continuitate: Între două chei „Sol”, am ales cheia „Fa” (despre exil)
de marlena braester
Exil, fiind un termen cu conotații grele – purtate nu de puține ori de clișee (clișee de limbaj care riscă să devină, din păcate, clișee de gândire) – ne oferă perspective de înțelegere diverse: de...
Despre libertate
de Camelia Corban
Despre libertate „Alungati intelepciunea, aruncati desteptaciunea,/si oamenii vor beneficia insutit./Alungati „omenia”; ignorati virtutea,/ si oamenii vor redobandi dragostea semenilor./ Alungati...
Tratat de singurătate
de Dorina Șișu
Tratat de singurătate Ne tratăm pașii, timpii, căutările, prietenii, cunoscuții, necunoscuții, ne tratăm pelicula secundei ca și cum ele vin grămezi dintr-un timp absurd și plictisitor. Vindecarea e...
