"Monocromatic" – 49 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
BBBranescu Bogdan
1 poezii, 0 proze
monocromatic
de Ela Victoria Luca
noaptea se așează la masă deschide mâinile larg pe lângă mine primește oaspeții în ordinea nașterilor îi spun să stea locului am destule lucruri putrezite acolo în dreapta o mașină de scris zâmbește...
Monocromatic
de Alexandru D. Ropalidis
În noaptea albastră A morții de-o clipă Trec flăcări în zbor; Întoarse din timpuri Se nasc vise Prin umbre de uitare... Habar n-ai, Nu plouă cu stele, Doar un țipăt Ars în tăcere S-a stins pentru...
Monocromatic
de Angi Cristea
Aici lumea este plină de arici miroase a suc de trandafiri căldura vine prin telefon ca o supapă ce explodează lângă urechea ta de tinichea și nu faci altceva decât să deschizi geamul sub care miaună...
Raspuns monocromatic
de alina dumitrof
Pe nisipul clepsidrei; Ma simteam obosita rastignita undeva la limita Timpului. Ticaitul surd al bilei de Metal ce ma loveste in piept... Si m-am trezit contempland Intregul Univers; Acolo, in acel...
Insomnie.
de Nicolescu Bogdan
Recile ploi monocromatice, Când ochii mei deschiși au rămas, În miez de noapte sălbatice- Bătăi de inimă - bătăi de ceas. Simt cum părul îmi crește, Aud secundele cum se ciocnesc, Sforăind, pământul...
6/10
de alex bâcu
( icar - epitalam - icar ) sufeream de o nostalgie comună cailor de vată din pumni ne curgea căpăstrul din sâmburi de cireșe în nuanțe blue ciel ce le număram sub unghiile de var nestins și doar spre...
Alb
de Alexandra Marinescu
Eram intinși pe așternutul alb, în întuneric și știam, fiecare, în sinea lui, că orizontul este diform, monocromatic. Trezită de \"tic-tac-ul\" ceasului, ți-am ridicat de pe pernă capul încărcat de...
Circumstantial
de George Badea
azi mi-s ochii goi am pus bretele sufletului meu ca să nu-l pierd îl simțeam scurgându-se contopindu-se cu vidul din interiorul tău simțeam cum te apropii cum te strângi în jurul meu subțiindu-mă...
Culori de oraș
de William
Sunt un simplu observator și privesc umbra tălpilor haotice brăzdate pe fața oropsită a trotuarului, care are obligația să respecte casta cimentului, adică să poarte blestemul decorului gri pentru...
eu nu mă lupt cu morile de vânt
de alex bâcu
eu nu mă lupt cu morile de vânt, prefer în schimb să molestez sinoptic augmentat de un narcisism narcotic musonul exfoliându-mi nervul optic. eu nu mă lupt cu morile de apă, îmbălsămez precar...
( subiecte fara tablou )
de alex bâcu
repetam in fapt subiectele de conversatie pentru intalniri amanate cu un matelot nefumator de pipa (ceci n\'est pas une pipe tu n\'auzi?) veneam spre tine stingher cu o rama de gat aduceam intr-o...
Sahara
de Catana Laura
infinit pustiu inainte... inapoi... eu si gândul meu eu cu mine... atât... e bine acum sa stau întinsa pe spate sa nu-mi mai pese... am obosit de viata... desert in gâtlej... apa doar m-ar durea...
Altarul
de Florentina Dencu
Nori lăcrimau Și negura căzuse în ceasul cu șase. Altarul crăpase demult așteptând o Mână să-l dreagă în mine. Se numărau durerile în ziua aceea, durerile mele, și dorul țipa după lumină. Cumpărasem...
promontoriu
de Daniela Luminita Teleoaca
câteodată e mai bine să-ți legi aripile să fii ferit de tine în momentele în care nu mai deții controlul vertijul tău începe atunci când prea sus fiind ai uitat cum era mai jos cu o treaptă de-acolo...
gigantica lepră albă a peisajului
de Tristan Tzara
sarea se grupează în constelație de păsări pe tumoarea căptușelii în plămânii săi stele de mare și bolduri se echilibrează microbii se cristalizează în palmieri ai leagănelor de mușchi salut fără o...
Gesturi
de Vlad Dumitru
Mâna mea, acoperind-o pe a ei în vântul gelos de valentini. Stăm pituliți ca rândunicile. Bliss. Frizează cu vârfurile balerine pământul. Ne încleștăm în coaste cu grijă. Iasomnii printre plete, și...
strada sforii
de Mondea Adrian
Niciodată nu putem judeca cu aceeași măsură atlanții sau cojile de semințe aruncate pe jos cu ostentație, având aripile aproape nemișcate, scoase din țâțâni, din cauza acestor dulci bizanterii...
azi cred c-a fost una din zilele-acelea
de Daniela Luminita Teleoaca
nu știam de ce nu puteam începe dimineața era suprafața circulară perfectă (întotdeauna am urât compasurile) nimic deosebit numai găuri și gândul lipindu-și trupul firav în colcăiala amorfă mi-am...
Până la fund. Și... la lumină!
de Daniela Luminita Teleoaca
Subit se produsese ieșirea din spațiul îngust. Strada, cândva de mine reperată a fi minusculă, dobândea acum proporții uriașe, eliberatoare. Am simțit din privirile oamenilor firesc trecând că, da,...