"Molcomie" – 1139 rezultate
0.01 secundeMeilisearchDemostene Andronescu
Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, județul Vrancea, deci într-o zonă ce constituie un fel de ținut de cumpănă între Moldova și Muntenia, Demostene Andronescu are parcă și ceva din blîndețea molcomă a moldoveanului, dar și ceva din încăpățînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) și de activism neastîmpărat (din care se nutrește luptătorul). Cuminte și necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate și visare, dintre real și ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristețe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuși are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic și indefinit de „visătorie” și „nebunie”, în sensul nobil (și adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generații: aceea a tînărului...
0 poezii, 0 proze
NHNedelcu Horia
inalt ca bradu' -- far' de continuare, balai, tumefiat de muza, golit de sensuri si de vomul cuvintelor aruncate in obraji de zana, albastrit in ochi de-atata cer cernit printre pelicula clipei, romantic pana'ntre labele picioarelor deznisipite de valuri molcom trecatoare, cu mintea aburita de drogul fonemului, cu inima mai la una, mai la alta ... dintre flori, caut linistea ce n-o voi apuca niciodat', sufletul fiindu-mi rob conflictului si creatiei de adanc intru inalt iaca c-am spus-o!
3 poezii, 0 proze
Szasz Emeric
Declaratie de dragoste E ziua ta calendarul ca o amendă nimic schimbat Doamne ajută!copiii si sănătate același chimir rate rulante nu nu vreau să ieșim mai cîrpim risipa și desfată-te acum măcar după douăzeci de ani cu o halcă de hatîr ce-o fi:un chilipir o mărunțime -ancoră mocnitelor valuri aride Alt an egal ritual: îmi fac mea culpa deși palmele-mi curg rîu inflație pe milostivi-ți sîni nu le știu măsura nici atît la chiloți ștrampi pantofi etîcî așa că te rog reverberează plenar andante andante fosnet al ierburilor necosite-n extaze la tocita ofrandă a simetrice roze Și ce-ți doresc? Ce gingaș tupeu! din bolovan nu iscă stele poezia mea pecum mersul pe jos știu si eu așa la prima strigare La nesfîrșit siamezi să mulgem zorii și molcoma datina matinală: cafeaua cu caimac cescuță de vitrină farfurioară linguriță de argint invariabila rugăminte mai tare si mai amară
4 poezii, 0 proze
Molcomie
de Iulia Elize
E ca și cum ar (re)veni pe o apă foarte stătută un mic lămpaș s-ar plimba pe undele ei în stânga apoi înainte curgând încetuț cu ea domolit domolind-o mereu înainte pe apa cea molcomă repetând...
Răstălmăciul Driblic
de adina h
Azi predicăm despre fiul sfântului Absurdie Ponositul - singurul sfânt care a avut copii născuți prin viu grai și hrăniți cu șoapte - și al maicii Sarafania. De la tatăl sau Măzarie a învățat să...
Dimineață
de Victor
Pleoapele pe plopii molcomi Scormonind frunzele ude, Pașii mei nu vor s-asculte Doar strivesc cărarea lacomi. Să mă ridic din pat e fără rost Mai stau o clipă, două, multe... Să ne-amintim de tot...
Ochii tăi mari ard într-ai mei
de Florin Andor
străzi liniștite din care numele orașului se prelinge în visări molcome către țara îndepărtată și oameni istoviți de îmblânzirea pietrei magie veche de cealaltă parte inelul acesta ar putea deveni...
melancolicii
de Sosea Anda
din ochii lor țâșnesc ape în care înoată meduze molcome, pe chipul lor curg umbre, se preling de pe frunte până la tălpi în ritmul melcilor care ies după ploaie, de pe colțul buzelor care inversează...
Ceva străveziu și foșnitor
de Simion Cozmescu
nu mă aștepta rătăcesc pe coapsa altei zile spre culcușuri molcome din poieni albastre cu gene care știu să mintă așa cum tu nu știi am lăsat pe caldarâm sub preșul de la intrare două monede să...
circ
de mihai amaradia
Pânâ la tine mă însurasem cu fiecare floare-n anotimpul tiran cu zorii molcomi ca sfinții prin mănăstiri. Si tu-mi purtai cămasa prin rai zglobie,râzândă. Partea mea de vânt căuta partea ta de vânt...
sînt punct de sprijin pentru Tine
de Liviu-Ioan Muresan
din rugăciunea aceasta doar cîteva sunete străpung armonia și ajung la Tine cele molcome se adună în nori și-Þi sprijină picioarele astfel mă mîngîi cu tălpile înțepate de strigăte asemeni...
Prin munți
de Anca Vasilescu
vom merge la vară să ne-aruncăm în tăcerile munților, în albastrul lunecos al timpului molcomit la fiecare amiază tu mă vei dospi, fierbinte de soare, printre căpițe de fân la ceas de amurg eu mă voi...
Mal cu gânduri
de Mariana Tanase
Și ce-o mai fi să se întâmple? Târându-și pașii molcomi și greoi Amintirile îmi bat în tâmple Pe albul clipei, lasă de noroi... La margine de ape și început de vise Aruncă luna iar cu peștii ei în...
Resignatio
de Florin Hulubei
ne întoarcem întotdeauna printr-o naștere același câmp cenușiu din spatele frunții milioane de stele deasupra cu gesturi molcome de copil schițăm nevinovate revoluții sortitie mereu eșecului și...
Floarea palida
de ioana baciu
Tu,floare palidă de mai, cântând,ai gonit sunetele molcome de nai. Acum,trebuie să chem pasărea.
Umbra
de vasile salisteanu
O umbră agățată de preaplinul pieptului tău notează florile crescute la tâmple. Printre zvâcniri molcome coboară pe funiile venelor netede spre inimă, s-o învețe cum a învățat Napoleon harta...
Prin munți
de Anca Vasilescu
vom merge la vară să ne-aruncăm în tăcerile munților, în albastrul lunecos al timpului molcomit la fiecare amiază tu mă vei dospi, fierbinte de soare, printre căpițe de fân la ceas de amurg eu mă voi...
trecut-voal-viitor
de pereanu sebastian
Uite-l cum flutura usor la adieri sterse de dupa colt, in miscari molcome i se rasfrang marginile inspre curiozitati revolute, se prelinge botit cumplit pe etajere pustii, apoi se aduna in valuri...
Sfere rotitoare
de corui mihai george
romanticul este de fapt glasul inimii e atunci când mintea tace naiba un moment lasă inima să se tânguiască cu trestia blânde molcome îmbrățișări aripi de mierlă mângâiate în vânt călduț atunci o...
Eclipsă
de Andrei Pavel
Un nou răsărit pândește ultima rază a lunii, în așteptarea inadvertenței dintre zi și noapte. Soarele aruncă fugar o privire înainte și zâmbește, amar, către lună. Cu pași molcomi, îl va îmbrățișa la...