"Mirosea a rășină cercul" – 2315 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
GAGOLCEA LAURENTIU ALEXANDRU
Am început să scriu la începutul anului 1991 pentru a spune cumva ce nu puteam spune pe vremea aceea care încă mirosea a dictatură . Am început să scriu bacovian descoperind că există întradevăr "terapie prin scris ". În anul 1993 încurajat de colegii de clasă și de profesoara de limba română Gearmaty Salvina am obținut locul doi la concursul din vremea aceea "Tinere condee" . Am scris și scriu poezii despre viață, despre tine, despre mine și despre gândul nostru nespus, ascuns poate și nouă în momentul acesta . "Nu scrii fiindcă ai ceva de spus , ci fiindcă ai dori să spui ceva " Cioran - Sfârtecare
8 poezii, 0 proze
NPNicolae Popa
Biografie în formare. M-am născut undeva unde ar fi o crimă să nu scriu și, cu atît mai rău, să scriu prost... sau mai prost decît se obișnuiește în general! Așadar, născut la Buda, r-nul Călărași, fostul județ Lăpușna, Basarabia & RSSM @ R. Moldova, chiar pe 13 februarie 1959 Școala poligrafică din Chișinău (promoția 1978), Universitatea de Stat din Moldova, jurnalism (1983), Institutul de Literatură din Moscova (1987 -1989). Bursier al Fundației Sopros-Moldova (2000). Debut editorial – 1983 ("Timpul probabil", versuri) Versuri și proză publicate în cele mai importante reviste literare din România și R.Moldova. Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru cea mai bună carte de poezie a anului 1996 („Lunaticul nopții scitice”, Ed. Cartier). Premii ale US din Moldova pentru cele mai bune cărți ale anilor 1996, 2001, 2003, 2008. Autor al romanelor „Cubul de zahăr” (1991, 2005 Ed. Cartier); „Avionul mirosea a pește”, 2008, (Ed. ARC) - Premiul "V.Vasilache" la Salonul Internațional de...
92 poezii, 0 proze
Mirosea a rășină cercul
de Florin Andor
fumegau unghere întunecoase la răspântie luam undița și plecam încredințat că n-o să întâlnesc pe nimeni în mantie de catifea să înfigă acolo catargul cel mic o stea de lemn poleit se năștea o gaură...
Frica - roman
de Liviu Comșia
Capitolul 5 Atacul lupilor a început spre miezul nopții. S-a văzut întâi o mare vânzoleală aproape de linia orizontului pe care se așezase luna ca o tingire țigănească de aramă. După o vreme, lumina...
Aripi frante
de petre ioan cretu
ARIPI FRÂNTE I. P putea fi considerat, fără pic de tăgadă, prototipul ratatului cu ștaif. Un bărbat trecut bine și de a doua și de a treia tinerețe, de fapt cu un picior de mult vârât în groapă,...
secțiune prin os, pagina 3
de Petru Teodor
zidul se crapă în direcție inversă se leagă piatră de piatră, reconstruire a zidului ce a fost înainte de bomba cu numărul x44rwr... si am pierdut șirul, deja nu mă mai gândesc la metalul acela rece...
Tatoo
de Nicoleta Ardeu
Ne-am îndrăgostit între două acorduri ale unui jazz domol.Acea clasă de iubire de o noapte,cu gust de singurătate și păcat și neliniști în vîrful degetelor.O dragoste fără promisiuni și fără viitor....
La cules de rodii în cartierul Rahova 22
de Anni- Lorei Mainka
O iarnă grea, dar un Crăciun cum scrie la carte. Brazi plini de alb, cizmele scrâșneau, mirosea a mâncare gătită dinspre unele blocuri pe lângă care treceam. Eram în sudul orașului Köln, unde stau...
lirismul meu
de Ion Ionescu
lirismul meu câteodată lirismul meu se varsă în aripi de ceață prin păduri, prin parcuri, prin izvoare, prin munți, prin cântec de ciocârlii și joc de căprioare, prin floarea de cireș, prin floarea...
o plimbare de seară cu mok
de Leonard Ancuta
spunea bunicul meu, tataia mărin, că dacă faci cruce unui greiere nu mai sare și eu încerc din răsputeri să port o cruce pentru tine să nu mai sari și stăm cu greierele în palme de parcă am avea un...
Pignus amoris habes, Évora
de Zburlea Ariana
Ziua de 18 septembrie aducea furtuna. Sunetele tuturor pașilor grăbiți din stradă se întețeau împreună cu ploaia, tot mai apăsător. Vuietul tunetelor răpea simțurile oamenilor adăpostiți,...
bănuțul
de Ioan Postolache-Doljești
Sui în urma lui ăl bătrân pe scara pusă în gura podului șurii și-mi vine să râd stiind că el nu mă vede pentru că eu încă nu sunt născut. Pentru mine-i ușor, așa, fără trup pot fi oriunde. Ce-ar fi,...
Povestea Aurorei, frumoasa adormită
de Cucu Constantin
Filip se pricepea la sărutat. Începu cu o mângâiere blândă, de catifea, discretă ca una din paresteziile ce anunță o criză de tetanie; buzele tânărului crescură în intensitate, gradat, peste buzele...
Șarpele de aramă (XIV)
de Sorin Coadă
Era un biet suflet de femeie curățit de valurile singurătății. Se călise cu vedeniile și ispitele întunericului, cu zgomotele amplificate de propria tăcere și cu teama crescândă față de bunătatea...
Vintage - IV -
de Emil Iliescu
Noaptea fusese mai mult decât un sfetnic bun pentru Luc. Fusese paliativul cu care încercase să răstoarne legile imuabile ale existenței. Întinerise parcă. Se plimba prin salonul botezat în luminile...
Copil în secolul douăzeci
de Cristina-Monica Moldoveanu
„Mergând Iosif cu Maria/ în Viflaim să se-nscrie...” „Cum adică să se înscrie?” „Așa spune cântecul.” Și ningea zăpadă mai albă ca așternutul și mă ghemuiam în patul mare înțolită în cămeșoaie cusută...
Ceruri sfâșiate
de Mihai Rădulescu
În amintirea actriței Eugenia Dragomirescu I Purificat de dragostea mea freamăt Simțind natura-n trupul de alături. Coboară gându-n subsuoara caldă; O, nimeni mai nebun ca mine nu e! Dau toate...
Câinele orb
de Simion Cozmescu
era un câine orb și un om care îl plimba câinele avea acei ochelari de soare minim invazivi pe care orice orb îi poartă întunecați era și o priveliște pe care numai omul o vedea florile miroseau...
Jurământ de primăvară
de Vasile Munteanu
galeș, ca un răsărit de primăvară, sufletul, mirându-se, rupea zăpada aerul păștea muguri de fericire – prea fragezi pentru a îndestula visul, prea dulci ca să putem opri cascada copacii păreau...
Poveste cu Dumnezeu
de BAHU CRISTIAN VASILE
Poveste cu Dumnezeu - Dumnezeu…………….!? Da, da Dumnezeu! - Ce vorbă mare măi omule, adică cum Dumnezeu? - Păi, cum să-ți spun , cum să-ți explic? - Chiar există?! - Bineinteles că nu ! Cum o sa existe...