"Mila, alunecând ca pâinea din raft" – 20176 rezultate
0.06 secundeMeilisearchivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
loredana tudor
uneori mi-e mila de poezie, alteori mi-e mila de oameni.daca mai multi oameni ar intelege mai mult poezia, nu mi-ar mai fi mila nici de ea, nici de ei.in rest, mai multe despre mine ar putea spune chiar stradania mea de a scrie cate ceva, din cand in cand.
9 poezii, 0 proze
CVClimenco Victoria
Dacă am renunța să ne plângem de milă și ne-am gândi doar la ce a fost frumos?Dacă am zâmbi mereu când vedem o floare?De ce să nu rămânem copii ?Putem,lumea este a noastră:iubim,gândim,visăm. Nimic si nimeni nu ne poate împiedica să găsim fericirea.Să încercăm să privim viața așa cum este:o călătorie.Eu nu am regrete...și nici nu voi regreta,fiindcă tot ce am făcut sau voi face in aceasta viata,merită...stiu asta, O SIMT
5 poezii, 0 proze
TMTimothy Iargo Miguel
O centrala generatoare de idei operata de alcool și droguri. O ființă umana demna de mila și dispreț. Fiindcă nimeni nu cunoaște limita decât cei ce au trecut de ea.
11 poezii, 0 proze
Ccemeteryum
Cuvintele sunt de prisos aici, sunt doar o prelungire a eternei depresii a unui suflet pierdut in aceasta realitate moarta si fara mila. Sunt doar un tanar de 19 ani satul de tot si de toti, inconjurat de prosti si de inculti, fortat sa-i suport zi de zi pana la refuz si pana la o eventuala migrena care ma acompaniaza trista in intunericul noptii. Imi place sa-mi exteriorizez sentimentele prin poezie, careia incerc sa-i ofer o tenta cat mai intunecata, cat mai trista si cat mai neagra! Binenteles, imi place muzica rock, sunt fan In Flames si imi place sa scriu poezii ascultand Cradle of Filth si Dimmu Borgir dar nu numai.
1 poezii, 0 proze
SBSilvia Bitere
"Nu mi-am făcut vreodată din rugi șirag de perle Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele. Nu știu dacă există o Milă sau Dreptate, Dar totuși nu mi-e teamă: curat am fost în toate. Mă dojeniți că veșnic sunt beat. Ei bine, sunt! Necredincios mă faceți. Și ce dacă-i așa? Puteți orice să spuneți pe socoteala mea. Îmi aparțin. Pricepeți? Și sunt ceea ce sunt!" (Omar Khayyam) - "autoportret"
142 poezii, 0 proze
KEES BUDDINGH\'
Poezia sa este foarte personală, experiența este relatată cu sentiment, dar fără milă. A studiat literatura engleză și a fost câtva timp redactor la mai multe periodice literare. A debutat în anul 1941, cu volumul Cântecul enervat, dobândind notorietate cu Rime din gât, tipărite clandestin în timpul războiului și reeditate apoi în antologia Muza ușoară (1956).
0 poezii, 0 proze
SGserban georgescu
BIOGRAFÍE, biografii, substantiv feminin - Expunere (scrisă și comentată) a vieții unei persoane. [Pr.: -bi-o-] – din bios-bion = viață, graphe = arta de a scrie (gr) Șerban Georgescu? București, august, 1967, părinți, bunici, grădiniță, temniceri, liceu, militărie, facultate (ecluze, baraje, degeaba), "revoluție", "democrație", rușine, bâlbâială, presă?, scârbă, "cele străinătățuri", scârbă, "adulți", greață, apoi greață cu milă, nevastă, scârbă, apoi scârbă cu milă și din nou greață, - o pasăre albă - , un motor cu 8 cocori în V, divorț, dezertări (adică desprinderi), șanțuri, noroi (alb, negru), bâjbâială, citit, scris, fosfene, autotelii, butelii, mări, munți, șosele, chibrituri, sandwișuri, umbre, catatonii, minotauri cicliști, fluturi Gilette, capre miotonice și măgari cilenici.
156 poezii, 0 proze
Rogozea Isabela
Si cand te gandesti ca in orice moment totul poate sa piara..... In singuratatea noastra universala,nascuti accidental dintr-un pamant tacut,traind la voia intamplarii,ne inhamam la trairi peste limita supravietuirii iar strigatele noastre au ecou indepartat, se lovesc de galaxii si apoi pier epuizate in neant.Cine poate definii dreptatea in cazul de fata? Am luptat secole intregi pentru ea si inca mai luptam...insa firea ramane aceeasi:nedreapta si fara mila.
1 poezii, 0 proze
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
Mila, alunecând ca pâinea din raft
de Vasile Mihalache
Astăzi vând anii mei surzi la iubire; Osul de pește din gât al copilăriei. Dezmierdat de sforile zmeului soare Ca din praștie plec Înspre ziua de mâine- Printre ai mei, Popor fumegând pe culme De la...
Calatorie prin intuneric
de Bejan Marius
Ploaia ce sta sa rupa zavoarele cerului intunecat cu fulgerele ascunse in necuprinsul nor ce acopera lumea, parca.Sirene de politie isi ascut tipatul pt a se intrece cu vocea ragusita a unui betiv ce...
monologul calatorului din fiecare
de catindatu mihai
Ciclul “Monologul calatorului din fiecare” Eternul pământ pământul nu plânge de sete nu cerșește vreo apa palma doar i se crapă pământul care ne creste…. pământul nu-i groapa,nu-i tranșeu nu vrea de...
4. Gemenii
de Elena Paduraru
Se sprijină de poartă, ca să se uite mai bine la numărul pus pe o tăbliță. Își apropie fața de câteva ori, dar nu reușește să citească. Ochii îi sunt împăienjeniți de atâta băutură, iar piciarele...
Baladă cu un păstor
de Iulia Elize
Îmi pare că, pe plaiuri, trece-un bade, cu trei sute de oi, și câni, câți sunt... Ni-s mândri, ciobănașii, plaiuri hâde, se-ntind, întunecate, rând pe rând... Va mirosi zăpada, poate mâne, peste o...
dresorul
de mihai carabet
Apare brusc în mijlocul câmpiei negre: își ia avânt prudent spre cer, dar pe măsură ce înălțimea devine prietena, el e tot mai îndrăzneț, spărgând cu duritate norii albi cu vârful tocit de timp. E...
De aceste Sărbători
de Iulia Elize
Îmi pare, se scoboară o femeie, Pe drumul care duce spre mormânt, Pe lângă ea, sunt trei muieri, mergând Cu pași de floare; lacrimile-mi steie, De-abia e răsăritul sus, în dor, se naște, Și merg,...
Ne plang strabunii în morminte
de Adrian N. Pleșcãu
Sală de ședințe sacre? ...sau oare templu să fie? Săpat în inimă de munte? ...doar Prea-Puternicul să știe. Prea măreață e lucrarea, omul viu de pe pământ N-o s-ajungă niciodată în acest lăcaș prea...
Canapeaua Neagră
de Pavel Raluca
Timpul o lovea peste față și urmele pe care i le lăsa îi făceau zâmbetul din ce în ce mai inexpresiv. Cu fiecare zâmbet, fiecare rid îi ieșea mai bine în evidență. Cu fiecare zâmbet calm, simțea că a...
Ploi de apus
de Eduard Burlacu
Mestecau mâl îngroșat, fugind ca niște iepuri bolnavi în sus, pe lângă șiroaiele furioase de munte. Se fereau scurt de arborii dezrădăcinați care lunecau la vale, unii se fereau prea târziu, dar...