"Mai rămâne un semn" – 22152 rezultate
0.02 secundeMeilisearchMahmud Darwish
1941: Mahmud Darwish s-a născut într-o familie de proprietari de pământ, în satul Birwa lângă Akko, Palestina. 1948: Familia lui Darwish se vede nevoită să părăsească forțat satul, după ce acesta a fost declarat ca aparținând noului stat – Israel. 1949: Familia lui Darwish se întoarce pe teritoriile care acum sunt ale Israelului și se stabilește în satul Dayru-l-Assad. 1970: După numai un an de universitate la Moscova, Darwish se decide să nu se mai întoarcă în Israel și rămâne la Cairo, Egipt. 1972: Darwish se mută la Beirut, Liban, unde începe să colaboreze cu OEP ca editor al lunarului Šu\'un Filistiniyya, Afaceri Palestiniene. 1975: Este numit director al Centrului de Cercetări OEP. 1982: Odată OEP expulzat din Beirut, după invazia israeliană, Darwish se mută în Cipru. Primește Premiul Ibn Sina. 1983: Primește Premiul Lenin. 1987: Darwish este ales în Comitetul Executiv al OEP. 1993: În semn de opoziție față de Tratatul de la Oslo, renunță la această funcție. 1996: Darwish se mută...
19 poezii, 0 proze
Mahmud Darwish
1941: Mahmud Darwish s-a născut într-o familie de proprietari de pământ, în satul Birwa lângă Akko, Palestina. 1948: Familia lui Darwish se vede nevoită să părăsească forțat satul, după ce acesta a fost declarat ca aparținând noului stat – Israel. 1949: Familia lui Darwish se întoarce pe teritoriile care acum sunt ale Israelului și se stabilește în satul Dayru-l-Assad. 1970: După numai un an de universitate la Moscova, Darwish se decide să nu se mai întoarcă în Israel și rămâne la Cairo, Egipt. 1972: Darwish se mută la Beirut, Liban, unde începe să colaboreze cu OEP ca editor al lunarului Šu\'un Filistiniyya, Afaceri Palestiniene. 1975: Este numit director al Centrului de Cercetări OEP. 1982: Odată OEP expulzat din Beirut, după invazia israeliană, Darwish se mută în Cipru. Primește Premiul Ibn Sina. 1983: Primește Premiul Lenin. 1987: Darwish este ales în Comitetul Executiv al OEP. 1993: În semn de opoziție față de Tratatul de la Oslo, renunță la această funcție. 1996: Darwish se mută...
0 poezii, 0 proze
MGMatei Albastru Gavril
Semnături: Matei Gavril, Gavril Matei, Matei Gavril Albastru, Gavril Matei Albastru, Matei Albastru... (n. 3 octombrie 1943, Săliștea Nouă, jud. Cluj - d. 22 mai 2008, București) A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. Coleg de generație cu Ioan Alexandru și Gheorghe Pituț. A lucrat între anii \'70-\'80 în redacția revistei Luceafărul. În ultima perioadă, era redactor la Editura Academiei Române. A debutat cu versuri în revista „Tribuna” (1962) și, editorial, cu volumul de poezii „Un copil lovește cerul” (1968). Mai este autorul volumelor: „Glorie” (1969), „Pur” (1971); „Împărăția” (1972), „Între floare și fruct” (1974), „Noaptea definitivă” (1978), „Patria libertății” (1979), „Steaua nebunului” (1982), „Povești auzite de la bunicul meu” (1983), „Un spațiu mai curat” (1991), „Pur și alte poezii & alte referințe critice” (2001), „Omnia 60 – Inedit 1” (2003). Unele sunt de poezii, altele de proză.
2 poezii, 0 proze
Tudor Arghezi
1880, 21 mai - Vede lumina zilei, la București, poetul care numele său adevărat este Ion N. Theodorescu. Pseudonimul său, Arghezi, provenind, explică însuși poetul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Alți critici vorbesc despre unirea numelor a doi mari sfinți eretici, Arie și Geza. 1891 - 1896 - Cursurile liceului Sf. Sava. 1896 - Debut literar sub influența \"magistrului\" Alexandru Macedonski, în \"Liga ortodoxa\", semnând Ion Theo. 1900 - 1904 - Poetul e câțiva ani călugar la Cernica. În romanele sale mărturisește că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. Recurge la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire va parodia cu sarcasm toată această lume. 1905 - 1910 - Călătorie în străinatate. Puțin timp la Paris, apoi la Mănăstirea Cordelierilor, unde e asaltat să devină catolic. Plictisit de insistențe,...
0 poezii, 0 proze
GCGeorge Călinescu
George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București — d. 12 martie 1965, Otopeni ) a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Își semnează întotdeauna articolele cu pseudonimul G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică. A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iași și la Facultatea de Litere și Filozofie din București, în două etape. Devine conferențiar al Facultății de Litere al Universității din Iași în 1937, la un an după moartea predecesorului său, Garabet Ibrăileanu, unde predă cursuri de literatură și de estetică. În 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iași și un an mai tîrziu, din 1945, devine profesor...
18 poezii, 0 proze
MSMihail Sadoveanu
Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani - d. 19 octombrie 1961, București) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat cel mai mare prozator român din toate timpurile, fiind supranumit Ceahlăul literaturii române. Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia și Profira Ursache, fată de răzeși. Urmează gimnaziul "Alecu Donici" la Fălticeni. În timp ce studia la gimnaziu, în 1896, intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra lui Ștefan cel Mare, renunțând, însă, din lipsă de izvoare istorice. Urmează apoi cursurile Liceului Național din Iași, iar la București studiază dreptul. Debutează în revista bucureșteană Dracu în 1897. În 1898 începe să colaboreze la foaia Viața nouă alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnând cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cobuz. Se stabilește la București, în 1904, se căsătorește, și va avea unsprezece...
6 poezii, 0 proze
NBNicolae Budurescu
Nicolae Budurescu s-a născut la București la 28 iunie 1888. A absolvit Colegiul național "Sf. Sava". Licențiat în litere și drept, va profesa mult timp avocatura în București, activitate împărțită cu funcții politice de oarecare prestigiu (deputat, etc.). În tinerețe frecventează un timp cenaclul macedonskian, despre care publică un util articol de Amintiri... (Gazeta literară, 11 noiembrie 1965). Se apropie apoi de grupul simbolist de la Viața nouă, căruia-i rămâne fidel până la încetarea apariției revistei. Membru al Societății Scriitorilor Români de la înființare (1912). Fost ministru, subsecretar de stat la Președinția Consiliului de Miniștri (1933–1934) sub guvernele I. G. Duca și Gh. Tătărescu. A fost arestat pe 5 mai 1951 și închis la Sighet. OPERE: Poema navelor plecate, Crepusculare, Poema toameni, Buc., Tip. Poporul, 1912. COLABORÃRI: Semănătorul (1909, 1910); Viața nouă (1910-1919); Flacăra (1910-1912); Versuri (1911); Insula (1912); Farul (1912); Rampa (1912); Citiți-mă...
3 poezii, 0 proze
GTGeorge Talaz
George Talaz sau G. Talaz (n. 1890, Toporăști, jud. Vaslui, d. 1973) este pseudonimul lui George Antonescu, un poet, pictor și publicist care a colaborat la publicațiile Flacăra, Gândirea, Universul literar, Azi și mai ales la cenaclul profesorului M. Dragomirescu. A scris mai multe volume de poezii, dintre care Râsul apei (1923) și Sonete (1929) au fost premiate de Uniunea Scriitorilor Români, din care a făcut parte. În Istoria literaturii române contemporane, Eugen Lovinescu apreciază poezia ca având o solidaritate intimă cu natura, dar critică lipsa de originalitate a formei, impresia de atonie, vetusitate și de banalitate. Radu Boureanu spunea însă despre el: "Ca poet este un sincer, ca pictor stă sub semnul seninătății făcând o pictură pe care aș numi-o carnetul plastic al unui poet care se mărturisește fără ocoluri așa cum e: firesc, clar, reconstruit." Opere literare * Flori de lut, Casa Școalelor, București, 1920 * Râsul apei, Editura literară a "Casei școalelor", București,...
3 poezii, 0 proze
VMVasile Militaru
Născut: 19 septembrie 1885, Dobreni, județul Ilfov Decedat: 8 iulie 1959, Închisoarea Ocnele Mari, județul Vâlcea De la Vasile Militaru ne-au rămas puține date biografice. Ultima perioadă a vieții i-a fost ostilă. Multe decenii a cunoscut aprecieri glorioase, iar în final o înfrângere totală, nemeritată. Nu putem aprecia că a fost un poet vioara întâi, și nici nu vrem să arătăm ce înseamnă martir, căci două generații au trăit - în diferite forme - teroarea regimului comunist. Dorim doar să punem în lumină adevăratul om Vasile Militaru prin poezia sa, corectând neavenita apreciere a lui G. Călinescu ce nu vedea în el decât "...autorul unor fabule triviale... de un succes extraordinar" (Istoria Literaturii Române, pag. 937, Editura Minerva, București, 1986). Fiu de plugar, născut în anul 1885 în comuna Dobreni din județul Ilfov, este atras, explicabil, de mirajul Bucureștilor, ca fiii de țărani din romanele semnate mai târziu de Marin Preda. Debutează cu versuri în revista Literatură și...
25 poezii, 0 proze
MCMarcus Tullius Cicero
Marcus Tullius Cicero (106-43 î.Hr.) a jucat un rol important în perioada de sfârșit a Republicii romane. Activitatea sa literară și politico-socială s-a concretizat în domenii atât de numeroase, încât Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo universalis. El a fost autorul roman care a exercitat cea mai profundă influență asupra literaturii latine și s-a manifestat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori, mai prolific chiar decât Seneca și Augustin. Cicero s-a născut la Arpinum în Latium în data de 3 ianuarie 106 î.Hr., într-o familie de cavaleri și notabili municipali. După ce a urmat cursurile școlare obișnuite la Arpinum, Cicero este dus la Roma de către tatăl său, pe când avea 17 ani, iar în 88 î.Hr. ascultă expunerile lui Philon din Larissa, exponent al Noii Academii și elev al lui Carneade. A debutat ca orator și avocat în 81 î.Hr. Pentru a-și desăvârși formația intelectuală, audiază la Atena prelegerile filosofilor, iar în insula Rhodos devine elevul oratorului...
0 poezii, 0 proze
Mai rămâne un semn
de Silviu Somesanu
S-au șters cuvintele de pe cruci, eternitatea și-a intrat în drepturi, uitarea la fel, mai rămâne un semn ce se mai încarcă cu timp și cineva fie și necunoscut mai poate aprinde o lumânare, Lumea are...
cand
de Catalin Bucevschi
Când Când în spațiu nu mai există decât lumini funebre și umbre ciudate Nu se mai prevede nici o șansă în a visa la un semn odihnitor . Totul se prăbușește: de la speranță până la amintire de la...
...libertate
de silviu dachin
Sunt clipe în care Jumătate de suflet se dăruiește cumplit De frumos Unei „fie ce-o fi” întâmplări. Cealaltă jumătate, cu pleoapele vinete Depărtându-se încet Până când, În punctul din care apărea...
poeme de iubire
de x
Câte-mi doresc să mai revină, S-ascult copil, sălbatic glas de cuc, Să mai adorm în iarba din grădină Crescută-n umbra crengilor de nuc. Pe ochiul stâng o rază jucăușă Din soarele ce azi a-mbătrânit,...
eu și cu tot ce mai rămâne din asta
de Anghel Geicu
eu sunt creația lui dumnezeu, cu o picătură din taică-meu și o bucată din maică-mea. dacă ar fi să vorbesc despre ceva care chiar contează doar atât am să spun. maică-mea era o făptură firavă, iar...
Ce-mi ramane?
de Madalin Ciortea
ce-mi mai ramane dupa ce alerg gandurile sa ma eliberez de alb in fata sperantzelor? tropotul inorogului sparge ecouri de valuri luna se ascunde in turnul cetatii solemne cuprins de adancuri abia o...
La numărul 99 nu mai locuiesc oameni
de Ioan Barb
Nu știu ce m-a apucat încă de dimineață să trec pe străduța ce urcă de-a lungul apei, începând de la podul din beton armat, succesorul podului vechi din lemn de stejar, pe care l-a luat apa la...
Regasire
de Andrea Ilies
\" Dimpotriva este un semn de boala sa te framanti si sa nu gasesti in tine linistea. Mult a facut acela care a inceput a-si fi prieten.\" A fi prieten cu tine insuti e un lucru mare si nu prea...
punct
de Valeriu D.G. Barbu
pentru un viitor mai bun se demolează în mare parte orașele podurile, vămile pretutindeni lanuri de mine înflorind roșu bogat cerul un spectacol grandios de lumini mușcătoare străzi noi tăind casele...
Romanul vieții mele
de bianca marcovici
ADRIAN GRAUNEFELS Semnal de carte - Bianca Marcovici - ROMANUL VIEȚII MELE, Editura Saga,Israel Cuvânt înainte Vine un timp când oamenii și, mai ales, artiștii simt nevoia să se uite în urmă. Ce am...