Poezie

poeme de iubire

candva

1 min lectură·15 august 2009

Mediu

Câte-mi doresc să mai revină,

S-ascult copil, sălbatic glas de cuc,

Să mai adorm în iarba din grădină

Crescută-n umbra crengilor de nuc.

Pe ochiul stâng o rază jucăușă

Din soarele ce azi a-mbătrânit,

Să-mi dea un semn că s-a deschis o ușă

Și cineva din ceruri m-a privit.

Câte s-au prefăcut de-atunci în scrum

Sau în mormite fără cimitir,

Spre mine-n mine nu mai este drum,

Decât o ploaie rece și delir.

Îngălbenite gânduri prin uitare

Mai bat la poarta vechiului trecut,

Apoi se pierd în trista depărtare

Ce-n ridurile frunții mi-a crescut.

Pe trepte la altare nu mai urcă

Nici-un străin sosit pentru uitare,

Neputincios mă simt când se încurcă

O flacără din stinse felinare.

Tot ce-mi doresc acum să mai revină

Rămâne ca un vis neliniștit,

Sub verdele sălbatic din grădină

Unde cândva, copil, m-am rătăcit.

012.250

x. “poeme de iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13901729/poeme-de-iubire

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Nostalgice amintiri, care aduc dureri tardive...Intoarcerea la lumea copilariei nu mai este posibila: \"spre mine-n mine nu mai este drum...\"