"Lumânarea arde" – 7317 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
IZImants Ziedonis
Imants Ziedonis (May 3, 1933) is a Latvian poet who first rose to fame during the Soviet period of Latvia A fost unul dintre cei mai de seamă poeți letoni, a cărui operă a căutat să descifreze condiția biologică a omului, în căutarea permanentă a raportului dintre individ și univers, dintre persoana sa și tot ceea ce îl înconjoară. A scris poeme în proză, încărcate de zăpezi, de roadele pământului, de ploi, de lumină și de zgomote, alcătuiri materiale pline de misterul existenței și ale spiritului, lăsând însă cititorului dreptul de a interpreta după cuviință mesajul său. Dintre cărțile sale enumerăm: "Nisipul pământului și al visului" "Dinamita iubirii" "Întru în mine însumi" "Epifanii" "Cum arde lumânarea?" "Teză și antiteză" "Tridentul"
3 poezii, 0 proze
Ioana Duta
Dar in noaptea cand voi atinge absolutul, Si voi fi chemarea, Ma voi stinge si eu O data cu lumanarea...
5 poezii, 0 proze
Noica Rafail
Parintele Rafail Noica Fiul al marelui filosof român Constantin Noica, părintele Rafail s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară (practicarea credinței se reduce doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare). La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama (era englezoaică) și cu sora lui în Anglia cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic" (Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail, însoțite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, ediție îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi și Pr. Ninel Țugui, Editura Anastasia, București, 1994, pag.24). Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În...
2 poezii, 0 proze
LBLaura Bran
Din ce in ce mai des ma ratacesc in cautarea ta in cautarea Dumnezeului meu cu o nemernica truda, ma straduiesc sa tes propria mea ruga propriul meu crez. E noapte adanca-n suflet si-n minte noapte de Dumnezeu noaptea propriului "Eu" Ma straduiesc din greu sa gasesc un loc sfant in acest pamant de trup care sunt. As vrea s-aprind o lumanare pentru speranta ce-a murit sa bat clopote pentru fiecare pacat faptuit si sa ma cobor ca-ntr-o incercuire de ape in propriul meu aproape.
6 poezii, 0 proze
RNRafail Noica
Rafail Noica (n. 1942) este un ieromonah ortodox la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Maldon, Essex, Anglia, iar din 1993 sihastru în Munții Apuseni. Este fiul marelui filosof român Constantin Noica. Părintele Rafail Noica s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară, practicarea credinței reducîndu-se doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare. La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama sa (care era englezoaică) și cu sora lui în Anglia, cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic". Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În protestantism se poticnește în special în textele...
5 poezii, 0 proze
sara constantin
1 poezii, 0 proze
CAcorina addreea
ai cuvinte dulci...ma seduci...crezi ca merge asa..nu conteaza vb ......zimi orike beby...te inping usor in dormitor...stiu ca iti place asa...pas cu pas..eu ma las prinsa in vraja ta...mai putina lumina as vrea..lumanari...duar atingerea ta...toata noaptea voi fi duar a ta...stiu ca asta ai vrea...asta imi place tot ce faci...cu trupul tau ma acoperii.....ai vrea sa ma dezbraci..eu te las sa ma descoperi...te seduc..te alung...stiu ca iti place asa........toata noaptea eu sunt FANTEZIA TA...
2 poezii, 0 proze
Bangau Cristina Simona
hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...
1 poezii, 0 proze
George Vasilievici
„de o vreme înotai într-un zid. azi ai găsit ieșirea, pe partea cealaltă. eram cu tine când mi-a venit în cap asta: Te iubesc, moarte. Eu tot la tine mă întorc. Viața e doar o simplă aventură. Te iubesc, viață. Eu doar cu tine vreau să fiu. Moartea e doar o căsnicie aranjată. ai râs, tu ai fi inversat strofele. fie, le inversez, întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu) A murit George, cu îngerii lui cu aripi de lame de ras care fumează pe la spatele lui Dumnezeu și îi aprind lumânări în față. A murit George, cu copil cu ochi bătrâni, care a privit prea mult în interiorul lumii și a scos de acolo urâtele și frumoasele, fără să aleagă. A murit George, petrecut de necredința prietenilor în dispariția sa... în Săptămâna luminată... „Acum aproape patru ani făceam cunoștință cu George Vasilievici. A trebuit să-mi spună atunci cea mai cruntă veste. Că a murit tata... Nu am putut atunci ajunge acasă și am făcut stenciluri cu Tatăl Nostru în neștire, supravegheat de George, Mugur, Miki, Alina......
0 poezii, 0 proze
Lumânarea arde
de BIRTU-PIRAIANU VIOREL
amurgul golit de idei precum o candelă uitată la căpătâiul unui trup jefuit de ultima speranță ucisă și ea pe treptele lumii tace... doi oameni rătăciți în ruina unui gând gonesc la margine de viață...
Lumea isi arde energia
de Felix Onofrei
Lumea isi arde energia M-am lasat aplecat de umeri Ochii imi cautau in tarana Numere norocoase din zodii. M-am ridicat vazand Luna. Sarut mana aspra de batrana. Bunica,muma tes si cos ii Isi cauta iz...
Marea trecere...
de paul diana gabriela
Lumanarea arde, miroase a mare. Vuietul Ei se aude in fumul rebel, vinetiu, ce luneca stingher spre uitarea din urma. Vecinul de jos isi potrivi ceasul, cu gesturi uscate de atatea spaime: privi in...
Noaptea te copleseste
de Jurca Bianca
Lumânarea arde-ncet, Ochii mari privesc in noapte Prin perete doar un sunet Fața mea e ca de lapte. Fiorii pe șiră scapără, trec Se coboră în picioare. Cu totul mă ridic și plec Inima mă doare tare....
a rămas doar cerul
de Miruna Dima
flori uscate înșirate de-a lungul aleii mi-e sufletul absent în căldura toridă lumânarea arde mută o lume prin vată distantă își stinge ecourile în osul sternului nu simt vibrația nu aud sunetul...
POEZII LAURENTIU STROE
de Stroe
Nu stiu ce se întamplă cu mine. Nu mă simt prea bine, Zilele-mi sunt numărate... Până mâine A cazut blestemul peste mine Si totul m-i se pare greu, Mormântul mi-e deschis Si lumânarea arde lânga...
TRIOLET
de Macovei Irina
Un înger si-a pierdut Pe pamânt aripile-i dumnezeiesti Si schilodit, a început sa râda. E noapte si luna este moarta. Si-un fluture-si lungeste ale sale aripi Iar lumânarea arde a lui soarta Si se...
De a soarecele si pisica
de Jurca Bianca
Intr-un colt intunecat Sta pisica la vanat, Ochii-n noapte stralucesc Pasi mici i se raresc. Rasuflarea si-o opreste Soarecele-l amageste, Pune laba pe deasupra Lumanarea arde ceara. Gheara capul ii...
Titlu
de Parlitu Florin
Titlu Lumina calda a lumanarii Aprinde focul crezut de mult uitat. Stand la masa de lemn se incrunta. Incearca sa vada nisipul de la malul marii. A fost demult, desi doar de un an a plecat Si acum...
O zeamă de... cuvinte (13)
de Mihai Cucereavii
* Pământul – un electron al Universului. * Apa – sângele Pământului. * Pământul are inele, ca pomul. Vârsta lui o putem determina numărându-le. * Fiecare om e fierar al sorții sale. Cel priceput...
Prea tarziu
de Constantinescu Felicia
Cea mai urata vreme e atunci cand ploua.Si acum se faceau doua zile de cand ploua fara oprire.Parca cerul suferea alaturi de ea.Desi obisnuia sa scrie cate i poezie in fiecare seara nu a mai reusit...