Căutare

hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...

1 poezii, 0 proze

George Vasilievici

„de o vreme înotai într-un zid. azi ai găsit ieșirea, pe partea cealaltă. eram cu tine când mi-a venit în cap asta: Te iubesc, moarte. Eu tot la tine mă întorc. Viața e doar o simplă aventură. Te iubesc, viață. Eu doar cu tine vreau să fiu. Moartea e doar o căsnicie aranjată. ai râs, tu ai fi inversat strofele. fie, le inversez, întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu) A murit George, cu îngerii lui cu aripi de lame de ras care fumează pe la spatele lui Dumnezeu și îi aprind lumânări în față. A murit George, cu copil cu ochi bătrâni, care a privit prea mult în interiorul lumii și a scos de acolo urâtele și frumoasele, fără să aleagă. A murit George, petrecut de necredința prietenilor în dispariția sa... în Săptămâna luminată... „Acum aproape patru ani făceam cunoștință cu George Vasilievici. A trebuit să-mi spună atunci cea mai cruntă veste. Că a murit tata... Nu am putut atunci ajunge acasă și am făcut stenciluri cu Tatăl Nostru în neștire, supravegheat de George, Mugur, Miki, Alina......

0 poezii, 0 proze

Noica Rafail

Parintele Rafail Noica Fiul al marelui filosof român Constantin Noica, părintele Rafail s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară (practicarea credinței se reduce doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare). La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama (era englezoaică) și cu sora lui în Anglia cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic" (Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail, însoțite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, ediție îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi și Pr. Ninel Țugui, Editura Anastasia, București, 1994, pag.24). Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În...

2 poezii, 0 proze

Laura Bran

Din ce in ce mai des ma ratacesc in cautarea ta in cautarea Dumnezeului meu cu o nemernica truda, ma straduiesc sa tes propria mea ruga propriul meu crez. E noapte adanca-n suflet si-n minte noapte de Dumnezeu noaptea propriului "Eu" Ma straduiesc din greu sa gasesc un loc sfant in acest pamant de trup care sunt. As vrea s-aprind o lumanare pentru speranta ce-a murit sa bat clopote pentru fiecare pacat faptuit si sa ma cobor ca-ntr-o incercuire de ape in propriul meu aproape.

6 poezii, 0 proze

Rafail Noica

Rafail Noica (n. 1942) este un ieromonah ortodox la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Maldon, Essex, Anglia, iar din 1993 sihastru în Munții Apuseni. Este fiul marelui filosof român Constantin Noica. Părintele Rafail Noica s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară, practicarea credinței reducîndu-se doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare. La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama sa (care era englezoaică) și cu sora lui în Anglia, cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic". Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În protestantism se poticnește în special în textele...

5 poezii, 0 proze

sara constantin

1 poezii, 0 proze

Ioana Duta

Dar in noaptea cand voi atinge absolutul, Si voi fi chemarea, Ma voi stinge si eu O data cu lumanarea...

5 poezii, 0 proze

Imants Ziedonis

Imants Ziedonis (May 3, 1933) is a Latvian poet who first rose to fame during the Soviet period of Latvia A fost unul dintre cei mai de seamă poeți letoni, a cărui operă a căutat să descifreze condiția biologică a omului, în căutarea permanentă a raportului dintre individ și univers, dintre persoana sa și tot ceea ce îl înconjoară. A scris poeme în proză, încărcate de zăpezi, de roadele pământului, de ploi, de lumină și de zgomote, alcătuiri materiale pline de misterul existenței și ale spiritului, lăsând însă cititorului dreptul de a interpreta după cuviință mesajul său. Dintre cărțile sale enumerăm: "Nisipul pământului și al visului" "Dinamita iubirii" "Întru în mine însumi" "Epifanii" "Cum arde lumânarea?" "Teză și antiteză" "Tridentul"

3 poezii, 0 proze

Aron Pumnul

Aron Pumnul (n. 27 noiembrie 1818, satul Cuciulata, județul Brașov; d. 12 ianuarie 1866) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania. Dupa 4 ani petrecuti la Odorhei, Pumnul isi continua studiile la Blaj si la Cluj, unde absolva cursurile de filozofie. In 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj si in acelasi an este trimis ca bursier la Institutul teologic "Sfanta Barbara" din Viena. La intoarcerea de la Viena in 1846 isi reia activitatea de profesor de filozofie la Blaj, unde preda ideile curente ale filozofiei nationaliste, in care se incadrau teoriile despre dreptul natural al indivizilor si popoarelor, utile cauzei eliberarii poporului roman. Aron Pumnul devine colaborator apropiat al lui Timotei Cipariu alaturi de care ia parte la intemeierea ziarului "Organul Luminarii", gazeta bisericeasca, politica si literara, devenita in 1848 "Organul National". Un alt ziar scos de...

0 poezii, 0 proze

Lumânări verzi

de Stanica Ilie Viorel

cum poate să ardă inima? întreabă copilul norii de fum își desenau șevalet cerul fragil inimile ardeau durerea sfidând iar noi copii pierduți printre umbre strângeam în pumni frunzele uscate sperând...

urare (I)

de ruxandra stanescu

11 copii sa-ti sperie gandul, 11 povesti sa-ti lunece cuvantul, 11 doctori sa-ti roiasca in jur, 11 lumanari verzi cu abajur, 11 pasari sa-ti danseze in palma, 11 flori langa viata ta calma, 11...

dans

de Luminita Suse

Dansăm printre verzi lumânări noi doi, eu si chipul tău umed cu parfum de iubire în nări cu frunțile sprijinite de sunet. Încet, doar noi doi, dansând printre sfere în rugină aprinse cu tremur de...

Aripa - spin

de Ana Melinte

Când norii gri ți se zideau de frunte, spre ceața blândă-a ochilor am dus, în unghi obtuz, de dor, sfioasă punte de întrebări ce nu-și aflau răspuns. Eram atunci o iederă pe cruce, crescută-n sânge...

cai verzi

de Ștefan Petrea

vorbind de una, alta cu mine prin odaie e-aproape-n zori de ziuă, dar tu ești tot dormindă te las să dormi femeie la mine în oglindă în dimineața-n care în ochii mei e ploaie. de doi singurătate, las...

Amintiri verzi...

de Mahok Valeria

Amintiri verzi... La umbra salciei pletoase adesea am poposit Și pe băncuța firavă ca mintea omenească, Multe lucruri în șoaptă ne-am vorbit, Multe fapte au pecetluit iubirea noastră. Vecinul...

Actualități istorice

de Cristian Petru Balan

Sub lumânări plăpânde și gata să se stingă, S-au scris istorii brave de cronicari cinstiți, Spunând tot adevărul lăsat să se distingă, Dar asta-a fost odată, cum azi n-o să-ntâlniți! Căci astăzi...

În templul liniștii

de Ion Minulescu

În sfeșnicele vechi de-aramă Descresc trei lumânări de ceară Descresc ca nopțile spre vară. Și-n sfeșnicele vechi de-aramă Trei flăcări parcă se destramă În fire lungi de foc ce cresc Din lumânări...

PoezieClasic

parrhesia

de Marian Lazar

am îmbătrânit de atâta plâns… am început să miros a lumânări și a sânge închegat.. am început să-mi cer iertare că m-am născut, că respir, că trăiesc, încă.. și că am ochii verzi… am trecut printre...

monumentul setei

de Dely Cristian Marian

poarta închisă a castelului aduce furtună umblet căscat prin deșert deși sunt cactuși mai verzi ca oricând până la izvor și acolo mergând așa gândeam la sărut la răvașe dulci visul albit în vis în...