"Lovește, da’ cu stimă!" – 3973 rezultate
0.04 secundeMeilisearchLuca Ionela
M-AM NASCUT TARZIU...DESI NIMENI NU M-A INTREBAT DACA VREAU SA VAD O LUME FARA LIBERTATE...TARZIU PENTRU CA LOCUL MEU...NU-I AICI..L-AM PIERDUT... ...AM PIERDUT...SI GANDURILE BUNE..IN DRUMUL SPRE O LUME CARE MA LOVESTE...SI-MI DA APA SI OTET SA BEAU. ..SI STIU CA NU-I INCA VREMEA SA-MI DUC LA BUN SFARSIT LEGENDA PERSONALA...
6 poezii, 0 proze
Vasile Cretu
Nu m-as numi poet, deoarece scriu numai cind ma loveste muza, si atunci, doar in \"pasa alergator\", fara sa \"imbunatatesc poezia, o data asternuta pe \"coala alba electronica\".
1 poezii, 0 proze
Zaharia Luminita
Data și locul nașterii: 30 septembrie 1964, Turnu Măgurele, județul Teleorman. Profesie/studii: economist – A.S.E. București, Facultatea Finanțe-Contabilitate, 1988. Loc de muncă/funcție: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale/ consilier Activitate literară: debut publicistic cu versuri la ziarul Teleormanul (1991); colaborări la Teleormanul, Cetatea, Caligraf, Meandre (publicații din județul Teleorman). Volume de versuri publicate: Albastru, Turnu Măgurele, tip. Turnu S.A. (1991), ); Lecții de melancolie, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber (1997); Singură prin Uchronia, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber (1999); Flugerul lovește o singură dată, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber (2003); Contraste, București, Ed. Eminescu (2005), Totul cîntă-n jurul meu!, București, Ed. Eminescu (2007). În curs de apariție la Ed. Eminescu: Are mama două fete.
13 poezii, 0 proze
Matei Albastru Gavril
Semnături: Matei Gavril, Gavril Matei, Matei Gavril Albastru, Gavril Matei Albastru, Matei Albastru... (n. 3 octombrie 1943, Săliștea Nouă, jud. Cluj - d. 22 mai 2008, București) A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. Coleg de generație cu Ioan Alexandru și Gheorghe Pituț. A lucrat între anii \'70-\'80 în redacția revistei Luceafărul. În ultima perioadă, era redactor la Editura Academiei Române. A debutat cu versuri în revista „Tribuna” (1962) și, editorial, cu volumul de poezii „Un copil lovește cerul” (1968). Mai este autorul volumelor: „Glorie” (1969), „Pur” (1971); „Împărăția” (1972), „Între floare și fruct” (1974), „Noaptea definitivă” (1978), „Patria libertății” (1979), „Steaua nebunului” (1982), „Povești auzite de la bunicul meu” (1983), „Un spațiu mai curat” (1991), „Pur și alte poezii & alte referințe critice” (2001), „Omnia 60 – Inedit 1” (2003). Unele sunt de poezii, altele de proză.
2 poezii, 0 proze
Lovește, da’ cu stimă!
de Stefan Doru Dancus
Prin luna mai, anul curent, Alex Ștefănescu primea zilnic 7-8 kilograme de cărți la redacția „României literare”. Acolo avea și o bibliotecă “cu cărți proaste”. El era plictisit de ceea ce primea,...
zara în rochia alb-aurie
de Maria Pilchin
anteea fetiţa de şapte ani păşeşte grăbită spre casă păpuşa ei aproape târâtă pe jos prăfuită dezbrăcată şi murdară are un ochi închis altul deschis iar gura ei a fost tăiată cu foarfecele acum o...
Jurnalul Adei (ianuarie)
de Filip Ruxandra
IANUARIE 17 ianuarie, sambata Jucam volei cu niste colege din liceu pe malul marii. Dupa un timp m-am plictisit si am plecat sa ma plimb pe faleza. Cerul era de un albastru atat de intens ca-ti taia...
Mutarea în Soare
de Vasile Ionac
Vasile al Mălăinei din Þărmurea este unul din cei mai știuți oameni sub care zăbovește pământul. lui Vasile i se mai spune și Criticul, "nu lateral, adică cu scrisu', ci unul care lovește în tăte",...
Sus, la poarta raiului
de Dascalescu Andreea-Elena
- Soldat Sică! - Să trăiți dom’ căpitan! - Du-te dracu’ mă cu să trăiți al tău! I-ai zis? - Să trăiți! Ce să zic? - Mă canalie! Via! Via mă-tii! Ce ți-am zis eu mă? - Să trăiți! Raportez: „dacă nu...
Pașa Hassan vs. Mihai Viteazu
de morosan cristian
În Þara de jos cea română Munteanul nu poate să-nghită Ideea că e sărăcită De Turcia, țara stăpână Cerând continu la mână Doar șpagă și mită. Liber românul vrea să trăiască Făcând o vărsare de sânge...
Scrisoare
de Cristi Vasilica
„Dragii mei, Eu mi-am trimis lacrimile să mă preceadă și odată cu ele s-a dus și cel care credea în «noi». Nu știu de ce, dar parcă m-aș afla pe o insulă pustie. Sentimentele mele au orbit, nu mi-e...
Acel râu fermecat
de Albert Cătănuș
E orb. De ce mi-ar fi milă de el?! Nu-l cunosc, nu mă cunoaște. Mergem împreună de câteva stații. Poate o să mai mergem câteva. S-au așezat alături de noi iar el mi-a zis cu voce joasă că e cald....
Cum ar fi dacă...?
de Nelia Viuleț
Niciodată nu ar trebui să spunem că știm totul, pentru că viața ne dă peste nas cu argumentele ei. Și știu sigur că nu suntem întotdeauna mai puternici decât ceea ce ni se poate întâmpla. Știu că...
destine căptușite
de Dorina Șișu
Visul nu mi-a dat pace toată ziua. Era o groapă mare și Ionel cădea în ea. Nu poate să fie adevărat, așa mi-am repetat o zi întreagă. Nu i-am povestit visul. A plecat la muncă de dimineață fără să...
Pasul rosu al zilei (fragment)
de Iulia Elize
Barca tocmai a ieșit ca să muște din mare, este atât de frumoasă, draga mea!, mă simt cu adevărat fericit. În fapt, mă sprijin cu o mână de catargul ăsta de brad, deasupra pânzele albe mă năucesc,...
Scrisoare nevestei mele
de Iulia Elize
Barca tocmai a ieșit ca să muște din mare, este atât de frumoasă, draga mea!, mă simt cu adevărat fericit. În fapt, mă sprijin cu o mână de catargul ăsta de brad, deasupra pânzele albe mă năucesc,...
Sunt înapoi cu doișpe ani, apoi în 2035
de Irinel Georgescu
Exist cam tare înapoi, n-am văzut, nu cunosc, nu vă dau ce vreți, lăsați-mă în pace, nu v-am făcut nimic, să-i dați și ei dreptul, are de spus ceva, e sora moartă-a mea, a plecat și-i o zeiță, poate...
Batîr Adina – jucând șotron cu primăvara
de Maria Prochipiuc
Daniela Luca tu talmaci neostoit al curtii regale nici poemele nu te mai dezbraca de ingeri nici visele nu iti mai sunt margele de-opal nici sorii nu iti mai sunt cercei la ureche tu talmaci al...
Monologul dezastruos al luptei cu normalul
de Darie Ducan
Monologul dezastruos al luptei cu normalul de Darie Ducan (Personajul e și el un om, are o țigară mereu în mână, dar fumul ei nu se știe din cine iese ) Mi se întâmplă foarte des să mă plictisesc...
Sonia cu accent grav și hiat (12)
de Daniela Luminita Teleoaca
Este greu, dar nu imposibil. Și, oricum, împăcarea va veni cu timpul. Dacă nu este încă suficient de convinsă, va trebui să înțeleagă la un moment dat că nimic din ceea ce se întâmplă nu este așa...
