"Locuiam intr-o scoica" – 2085 rezultate
0.03 secundeMeilisearchRusu Victor
Nascut in anul 1993 intr-o familie care locuia intr-un satuc pe malul Prutului. De mic copil am fost motivat spre studii, pentru succesele de la scoala eram remunerat cu cartile din colectia veche a mamei. Indiferent de volumul de munca care exista zilnic prin jurul case taranesti, parintii mereu gaseau timp pentru a-mi oferi sprijinul necesar unui mic scolar. Am ambsolvit 9 clase la liceul teoretic Gh. Asachi din or. Ungheni, dupa care au urmat 4 ani la colegiu. In urma obtinerii diplomei de Contabil am fost admis la Facultatea de Calculatoare Informatica si Microelectronica din Chisinau unde studiez pana in prezent Informatica Aplicata. Pe langa facultate sunt implicat in unele proiecte ce tin de programarea Web. Imi petrec majoritatea timpului liber la biblioteca, locul unde ma relaxez si studiez lucruri noi care ma dezvolta ca personalitate.
5 poezii, 0 proze
Alecu Russo
Alecu Russo s-a nascut la 17 martie 1819, la Chisinau, in familia unui boier de vita veche, dar cu o situatie sociala relativ modesta. Copilaria viitorul scriitor si-a petrecut-o la tara, in mijlocul taranilor. Cu multi ani mai tirziu, in "Amintiri", el isi va aduce aminte de un frumos sat basarabean, "raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bicului", unde "mosnegii spuneau de turci si tatari… de Ileana Cosinzeana, de fratii din luna, de lupte si navaliri", ca si de vitejia "celor Novaci, de raul carora urdiile tataresti nu se puteau in Bugeac cu prada in Tara Leseasca". Aici, din virsta frageda, in sufletul lui au prins radacini lastarii dragostei pentru popor, poezia populara orala si limba stramoseasca, dragoste pe care o va purta vie toata viata. Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia: "din patruzeci de persoane ce locuiau intr-o casa" au scapat cu viata numai el si tatal sau. Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de parintele sau la studii...
0 poezii, 0 proze
François Villon
François Villon (cca.1431 - cca.1474) a fost unul dintre primii mari poeți ai Franței. 1431-probabil la începutul verii se naște Francois de Montcorbier, zis Villon. 1441-Francois Villon, care locuia cu mama sa într-o mahala de lângă mănăstirea Cordelierilor, e adus de către aceasta în casa canonicului Guillaume Villon, unde se stabilește. Poetul își începe studiile la Universitatea din Paris. 1449-Villon este declarat absolvent al Universității. 1451-Celebra strămutare a pietrei numite Pârțul-Dracului din fața casei domnișoarei de Bruyeres, bătrâna pizmașă și rea de gură. Autori: Villon și prietenii săi. Datorită relațiilor canonicului Guillaume Villon, F. Villon îl cunoaște pe Robert D'Estouteville, Marele Prevot al Parisului, și cunoscând-o pe Ambroise de Lore, soția lui Robert scrie Balada dăruită de Villon unui gentilom abia însurat, ca s-o trimită soției sale cucerite cu sabia. Obține iertarea sa și a prietenilor săi. 1452-În urma episodului mai sus amintit, episod cu grave...
38 poezii, 0 proze
Tinc Anca
04.04.1986. Copil fiind, isi petrecea verile citind in balconul cu vita-de-vie de la etajul unu al unei vile. Locuia cu bunicii si frunzarea carti din biblioteca voluminoasa. A gustat din poezia lui Bacovia si i-a placut atat de mult incat l-a devorat rapid. Setea de frumos a impins-o spre Blaga, Stanescu si Minulescu, iar apoi, catre proze alambicate si cu miez. Acum nu mai scrie. Cele 5 fasii de senin s-au inchis intr-un cerc perfect. Cand lucrurile se separa si devin simple, inspiratia se evapora si lasa loc pragmatismului. Cerul nu mai e locul ideal pentru visare, e doar un spatiu infinit, taiat pe la colturi uneori de zburatori si de avioanele lor minunate.
29 poezii, 0 proze
Ayn Rand
Ayn Rand (născută Alissa Zinovievna Rosenbaum 2 februarie 1905, Petersburg, Rusia, d. 6 martie 1982, New York), a devenit celebră datorită filozofiei creată de ea, numită Obiectivism și pentru romanele sale We the Living, Anthem, The Fountainhead și Atlas Shrugged Familia ei locuia într-un apartament spațios și confortabil deasupra unei farmacii deținute de tatăl ei. Din primii ani de viață, Ayn Rand s-a simțit departe de atmosfera închistată din Rusia, visând la poveștile pe care le citea în revistele străine. La vârsta de nouă ani a luat decizia de a deveni scriitoare. În adolescență a descoperit lucrările marilor scriitori romantici, precum Victor Hugo și Edmond Rostand. Dar, pe măsură ce propria-i viziune cu privire la potențialul uman evolua, orizonturile sociale ale posibilităților umane se restrângeau. În februarie 1917 a fost martora primelor schimburi de foc din Revoluția Rusă. Curând, un grup de comuniști a naționalizat farmacia tatălui ei. Aproape peste noapte, familia lui...
1 poezii, 0 proze
Aurelian Iuliu Bizo
Nascut in Cluj Napoca....dar la spital doar....ca orasu meu unde locuiam era Borsa maramures. Acolo am si copilarit primii 8 ani din viata. Practic perioada cea mai importanta, cand iti formezi imaginea despre lumea aceasta si ....despre cea de dincolo.... De la 8 ani familia s-a mutat la Dej, spre marea mea tristete...dar fiind copil, am trecut peste...si doar acuma pot sa judec lucid partea buna si cea rea a mutarii.....strict sufleteste...eu zic ca a fost o alegere mai putin inspirata.....dar....e viata mea...si atunci tot ce s-a intamplat a dus la formarea mea de acum, si toate amintirile ce mi le-a lasat Dejul , fac parte din mine, deci sunt fericit cu ce s-a intamplat.... Iar de la terminarea liceului si pana dupa terminarea facultatii si pana la intrarea mea in servici.....(o mare dezamagire personala)....si de fapt..pana in prezent....traiesc in Cluj Napoca...M-am intors in locul unde am vazut lumina zilei...unde am intrat in lumea asta si am facut cunostinta cu toate...
3 poezii, 0 proze
Aurelian Titu Dumitrescu
Aurelian Titu Dumitrescu (n. 15 februarie 1956, Caracal, județul Olt) este poet, eseist, jurnalist român, cel mai apreciat discipol al lui Nichita Stănescu. Aurelian Titu Dumitrescu a scris și publicat peste 40 de volume de poezie, eseuri despre literatură și artă plastică, precum și de publicistică. Aurelian Titu Dumitrescu s-a născut la 15 februarie 1956, în Caracal, județul Olt. Conform organizării administrativ teritoriale a României de la acea vreme, orașul Caracal era în raionul Caracal din regiunea Oltenia. Locuia cu mama, Maria, din familia Chirca din satul Redea, și cu tatăl lui, Adrian, în casa din bunicii paterne, Maria Epure. Adrian Păunescu i-a schimbat repartiția angajîndu-l, cu dispensă de vechime, redactor de rubrică la revista „Flacăra”. În 1985, Aurelian Titu Dumitrescu este mutat disciplinar la „Rebus”, apoi, în 1987, la „Filatelia”, unde, în 1988, a devenit secretar general de redacție. În 1990, cu ocazia primei ședinte de primiri în Uniunea Scriitorilor dintr-o...
4 poezii, 0 proze
Emil Loteanu
Emil Loteanu s-a născut la data de 6 noiembrie, în satul Clocușna din raionul Ocnița. A învățat la școala din Clocușna. După anexarea Basarabiei de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuți, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, și-a însoțit mama (Tatiana) la București. A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din București. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuți. A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat primul film artistic românesc – «Viața învinge». A încercat să dea examen la IATC București, dar dosarul său de admitere a fost respins . În anul 1952 a cerut să fie repatriat și s-a reîntors la Clocușna, cu scopul de urma studii de cinematografie la Moscova, deoarece fusese respins la București. În perioada...
0 poezii, 0 proze
Locuiam intr-o scoica
de Camelia Petre
Plimbarile pe malul marii sunt benefice pentru sanatate, spun doctorii, asa ca mi-am planificat, pentru a doua zi, o astfel de plimbare, inainte de rasaritul soarelui. Am adormit devreme in aceea...
poezie de dragoste cu largi influente cartaresciene
de Ion Nimerencu
iubita mea din piata crangasi ce adapostesti sub haine sudoarea taximetristilor parfumul baietilor de cartier si curiozitatea poetilor tineri hai sa fugim impreuna departe sa uitam trecutul, sa ne...
Mărgelele
de Adela Setti
Pe prima am găsit-o într-o alună de pădure. Nu era perfectă și nu am îndrăznit să o înghit de teamă să nu încolțească în mine alunul. A doua era imensă și multicoloră. Avea pete cărămizii și...
iubindu-ne
de Ion Nimerencu
ca pe niste linii de portativ intindeam la nesfarsit degetele tale spre cerul cu forma de potcoava ciopleam in tulpina lor niste pasari - cuvinte pe care le invatam sa respire apoi adormeam linistiti...
Premieră
de Claudia Minela Petre
Sâmbătă, 6 octombrie 2012, împreună cu tinerii mei prieteni, am cinat ,,La Scena'', un restaurant situat într-o frumoasă casă boierească de secol nouăsprezece. Asemenea celorlalți consumatori am...
Iașul...
de Shalom Ben_Gal
Iașul... Tîrgul Iezilor, al iazurilor, adecă. Di acolo mi-s. Strada me nu mai este. Ulița Strîmbă. Numa’ că la vriemea me se chiema deja Strada Strîmbă, că de.. urcase în grad, iar mai apoi str....
În agenda mamei mele
de Ioan-Mircea Popovici
Iubesc păsările Nu doar pentru că, Precum Îngerii, zboară, Ci pentru că ele, ce au în inimă, cântă Astăzi am Scara coborâtoare spre mare, În aripi de Înălţare Hai cu mine, Caliope, Să locuim pe scara...
Moștenire de iubire
de Ioan-Mircea Popovici
Dă, Doamne, Darul care/ Acoperă tot Abisu/ Făcâd astfel o Mare pe care/ Noi, navigatorii, plutim ca norii pe cer, prin mister... Daru, Doru și Vaporu/ Gându, Vântu și Cuvântu/ Omu, Pomu și Abisu/...
În vizită la Constanţa
de Maria Tirenescu
Ieri, am revăzut fotografii din frumoasa mea copilărie. Mi-au atras atenţia fotografiile din Constanţa. Acolo au locuit bunicii mei. Casa bunicilor e la capătul unei cărări printre garduri pline cu...
Lola
de Sorin Stoica
Ne-am privit în autobuz și am însoțit-o acasă la ea. Cincisprezece ani fără să ne vedem deși locuiam în același oraș. Oamenii care nu trebuie să se întâlnească nu se întâlnesc, cică. Așezați incomod...
Gunoiul se duce întotdeauna după asfințit
de Sorin Stoica
Găsisem un minunat loc pentru scris în clădirea instituției în care lucram. Mă inspira mai mult decât casa în care locuiam așa încât, cum nu-mi plăcea somnul, mă duceam la serviciu cu două-trei ore...
Jurnal - Zori de februarie
de Lorena Stoica
Terminasem ultimul an de facultate si ne intorsesem de la munte. Unde fusese foarte frumos, desigur. Mai frumos, insa, decât in alte vacante, data fiind suspiciunea ca as fi însărcinata. Lucru...
