"Llega la Navidad" – 1444 rezultate
0.01 secundeMeilisearchDemetrio Korsi
Panamá, 1899 - 1957) Poeta panameño de origen griego. Inició estudios de medicina en Estados Unidos y de derecho en Panamá, que no llegaría a terminar. La inclusión de poemas suyos en la antología de Méndez Pereira Parnaso Panameño (1916) alentó su vocación poética, aunque profesionalmente se dedicó a variadas actividades. Vivió muchos años en París y Nueva York y fue cónsul en El Havre y Kingston, Jamaica. En El Havre, en 1926, se casó con la francesa Angela Julian, con quien tendría una hija. Divorciado, volvió a casarse en 1948 en Panamá con Eloisa Sandoval, que le daría tres hijos. Poeta de transición entre el modernismo y la vanguardia, abordó con ironía y aspereza temas de sabor popular y afroindígenas, así como el tema canalero. Su obra se nutrió del folclore y los ritmos típicos de su país. Sus poemarios más destacados son Los poemas extraños (1920), Tierras vírgenes (1923), Los pájaros de la montaña (1924), Bloc (1934), Nocturno en gris (1952), Los gringos llegan y la cumbia...
1 poezii, 0 proze
Miron Kiropol
s-a născut la 29 octombrie 1936 - București "Cuminte cititor îti promit ca aventurile acestea te vor lega nu numai de lumea terestra, ci nazdravan de lumea cealalta, daca vei avea rabdare sa le urmezi. Cred ca descrierea lor te va apropia de asemenea de scriitorul acestor rînduri ce te binecuvînteaza pe tine, dar mai ales pe acela care l-a împins în prapastia oraculara a scriiturii (Miron Kiropol)" Miron Kiropol e un capitol aparte al literaturii romane. Plecat demult din tara ("transfug" al comunistilor), dupa peregrinari prin Europa, stabilit in Franta si devenit poet de expresie franceza, nu-si tradeaza in nici una din limbile operei sale filonul orfic, viziunea esentiala despre om ca fiinta implicata in Dumnezeire, chiar daca balanta mantuire-decadere este rareori echilibrata. Evident, poezia lui Miron Kiropol e una a insistentelor raportări la lumea fizică, tensionată de reflectarea subiectului în oglinda oarbă a lucrurilor, care-i redă candoarea specifică, adică una lirică: "Mă...
5 poezii, 0 proze
Luis Hernandez Camarero
Luis Hernández (1941-1977), considerado uno de los mayores poetas de su generación, llegó a publicar en vida solo un trío de breves poemarios a principios de la década de 1960. A partir de 1965 optó por un sistema de creación marginal que consistía en crear cuadernos artesanalmente, con variados y cuidadosos recursos gráficos, e ir regalándolos desaprensivamente, cual muestras de un arte efímero que no condescendía a la edición ni siquiera a la lectura. El poeta no guardaba copia de estos cuadernos, que solían repetirse parcialmente y no siempre poseían una estructura. Esta actitud ante la creación, al lado de diversos elementos llamativos de su vida personal, consiguieron para el poeta una rápida y no deseada mitificación. En su poesía son constantes los elementos coloquiales, irónicos, urbanos y las referencias y citas cultas. La poesía de Hernández se caracteriza por un tono aparentemente muy ligero, un recuperar elementos poéticos de la cotidianidad y un trascendente desenfado que...
3 poezii, 0 proze
Ángel González
Poeta, catedrático y ensayista español nacido en Oviedo en 1922. Su poesía está llena de contrastes y discurre entre lo efímero y lo eterno, características que llevan al lector a divagar y soñar en los temas del amor y de la vida. Es maestro nacional, licenciado en Derecho por la Universidad de Oviedo y periodista por la Escuela Oficial de Periodismo de Madrid. Enseñó Literatura Española Contemporánea en la Universidad de Alburquerque, U.S.A., habiendo sido profesor visitante en las de Nuevo México, Utah, Maryland y Texas. Fue galardonado con el Premio Antonio Machado en 1962, el Premio Príncipe de Asturias en 1985 y el Reina Sofía de Poesía Iberoamericana en 1996. Actualmente es miembro de la Real Academia Española. De su obra se destacan los títulos: «Áspero mundo», «Palabra sobre palabra», «A todo amor», «120 poemas» y «Otoños y otras luces» editado en el año 2001.
17 poezii, 0 proze
L. R.Claudia
....am parul de culoarea frunzei adormite, am ochii stravezii, locuiesc la malul marii, iubesc: frumosul, viata! ...sufar, citesc, scriu, lucrez, ma plimb... ma intreb daca pomii infloresc singuri sau trebuie sa fie casatoriti inainte de a lega rod, ma intreb cand a aparut sentimentul, sensibilitatea, zambetul, sarutul... oare au fost inainte de noi, dupa noi...sau odata cu noi... ma intreb cum reusesc unii sa traiasca fara ele... ma intreb daca diavolul este un strain fara chip sau este de printre noi... ma intreb daca frunzele vorbesc intre ele... ma intreb de ce pe unii oameni reusim sa-i scoatem din noroi dar nu reusim sa scoatem noroiul din ei... ...................................................... sunt corecta, punctuala....dar am un mare defect: vreau ca toti oamenii sa fie la fel..... Sunt omul care doresc dincolo de necesitatea momentului actual si stiu ce am de dat si ce am de primit. http://www.trilulilu.ro/folkforever/35b254a58ae034
13 poezii, 0 proze
florea vanda steliana
Ar putea să ne mire debutul întârziat al Vandei Florea cu volumul intitulat sugestiv „Catapeteasma luminii”. Asta pentru că Lightheart, așa precum o cunosc cei care ascultă emisiunea postului Radiolynx din București – Casa Poetescu, este o autoare care a cochetat de ceva timp cu poezia și chiar a participat la mai multe cenacluri literare. Totuși, din motive de nimeni știute, a preferat să-și tăinuiască manuscrisele și chiar să le dea uitării. Să fi fost teama, să fi fost neîncrederea sau nevoia unei intimități creatoare? Poate câte puțin din fiecare însă, până la urmă, Vanda Florea a înțeles că din moment ce primești un dar de mare preț precum poezia, trebuie să-l dai mai departe. Poezia nu este un act al egoismului. Ea poate vindeca suflete, poate lega punți durabile între oameni sau poate fi o cale spirituală. Chiar dacă volumul Vandei Florea cuprinde fascicule de poeme luminoase care ne pot trimite la Blaga sau „stoluri” de cuvinte cu iz stănescian, nu voi insista asupra...
12 poezii, 0 proze
Claudio Rodriguez
Claudio Rodríguez García (Zamora, 30 de enero de 1934 - Madrid, 22 de julio de 1999) fue un poeta español. Hijo de María García Moralejo, de arraigadas convicciones burguesas y heredera de alguna que otra propiedad en Zamora, y de Claudio Rodríguez Diego, de origen humilde y gran lector de poesía y autor de algunos versos, y con quien se lleva bastante mal. En 1939 nace su hermano Javier y en 1945, las gemelas Marisa y Maricarmen. Su apodo es "Cayín". Desde los cinco años pasa largas temporadas en la finca de su abuela materna en contacto con la naturaleza y las labores del campo. Estudia el bachillerato en el Instituto Claudio Moyano, Es buen estudiante y compañero, y juega asiduamente al fútbol. El 23 de marzo de 1947 murió su padre y su vida dio un giro decisivo al quedar la familia en la ruina; Claudio ha de dedicarse a la administración de las fincas en el campo y tratar con jornaleros. Se acentúa su "manía andariega" y se refugia en la lectura. Se hace ayudante de un profesor de...
1 poezii, 0 proze
Juan Fernández de Heredia
Juan Fernández de Heredia, en aragonés Johan Ferrández d'Heredia (1310?, Munébrega, (Zaragoza) - 1396). Escritor, mecenas, político y diplomático aragonés al servicio de Pedro IV de Aragón y gran maestre de la Orden de San Juan de Jerusalén. Heredia nació hacia 1310 en Munébrega (cerca de Calatayud, actual provincia de Zaragoza). En 1328 ya era miembro de la Orden del Hospital, ocupando cargos en Alfambra y Villel (1333). Llegó al honor de Castellán de Amposta en 1345, la dignidad más alta de la Orden en la Corona de Aragón. En 1355 es prior de la Orden en Castilla. Desde 1356, el apoyo de Inocencio VI le vale ser prior de Saint-Gilles, afincándose en la corte papal de Aviñón, donde el Papa lo nombra gobernador de la ciudad y le encarga su defensa, para la que mandará construir unas famosas murallas. Mantendrá buenas relaciones con los siguientes papas Urbano V y Gregorio XI, así como con el también aragonés Benedicto XIII (antipapa); de hecho, y siempre según el gran historiador...
1 poezii, 0 proze
Scrisoare de adio către Fidel
de Ernesto Che Guevara
Fidel, Me recuerdo en esta hora de muchas cosas, de cuando te conocí en casa de María Antonia, de cuando me propusiste venir, de toda la tensión de los preparativos. Un día pasaron preguntando a...
limbi legate la spate de mâini
de Ștefan Petrea
mâine mâinile cuvintelor mi se vor lega la spate atunci voi vedea cuvinte cum ies ca un abur fin din morminte se vor bate peste gură prezenții ne va cuprinde albul până la piept dar n-am putea...
Legata la ochi
de Alina Emandi
Dupa ce voi fi murit, Nenascuta, In oglinzile visceralului hohot Rasfrant prin ecou-mi fraged Inafara, Poate ca i se va face cuiva mila De sangele meu cuminte, Si ma va lega la ochi, Lasandu-i fiului...
Anotimpul poeților
de dorin cozan
Dacă te-aș lega la ochi cu o panglică de mătase, și tu ai spune: e toamnă, aș izbucni într-un hohot de frunze. Tu ai păși, de mână cu mine, în lumina copacilor ca și cum ai merge pe apă. Mi-e sete,...
omului așezat pe locul meu
de silviu dachin
cu un zâmbet decupat măiastru se poate lega la gură sacul în care fierbe durerea de stomac ai grijă astăzi judecătorul s-a încălțat cu ciocănitori a inventat de dragul tău continuul morse lipit...
ploaia neagră
de Ela Victoria Luca
sprijinită de zidul unui oraș inundat mă voi lega la ochi încet cu o eșarfă albă gândul meu va dezarticula ploaia în urma ta fiecare copac va închide un cerc anul tău unu anul tău trei mii niciodată...
podul negru
de Vasile Munteanu
dați crucilor de piatră încheieturi de apă se vor lega la porți găleți mărturisite aici vin rucărenii cu limba slobozită să își călească visul lucind printre cuțite cuvântu-acesta este un trepied...
Supunere
de Radu Tudor Ciornei
Chiar daca tie ti se pare ca ingenunchezi doar pentru a te lega la sireturi,pamintul iti zimbeste ingaduitor ,asigurat de vasalitatea ta neconditionata.
Camino
de Shirley MacLaine
La inceput, era doar o singura constiinta, un singur Spirit, o singura Forta, un singur Unu. In interiorul acestui Unu, se afla energia care avea sa uneasca, mai tarziu, toate lucrurile, toata viata,...
sufletul unui bărbat
de Lory Cristea
hai urcă trepta aceasta spre sufletul meu mi-ai spus dar te voi lega la ochi să nu știi drumul înapoi poarta aceasta n-are nume e o poveste despre ochi și suflet indărătul ei ai să afli tu că a ști...
Preludiu aparent fara sfarsit
de DARA
Din ciclul : Ce nu faci la timp te apuca mai trziu, nu prea am dormit asta noapte , m- au framantat ganduri negre, mai bine ma framantai tu. .. Ce pot sa-ti spun despre atractia pe care o simti...
Idei de Crăciun (...dulcegării de iarnă)
de Diana Manaila
Ascultă-mă bine, este un joc de-a v-ați ascunselea în care nu ne vom lega la ochi...nuuuu, cârpa aceasta moale ca un desu de femeie răscoaptă o vom roti în jurul gleznelor, ne-om face zmei, plutind...
