"Le legioni" – 20662 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
INIon Negoițescu
Ion Negoițescu (* 10 august 1921, Cluj - † 6 februarie 1993,München) a fost un critic și istoric literar român. Este fiul lui Ioan Negoițescu, ofițer de carieră, și al Lucreției Negoițescu (născută Cotuțiu, fiică a unui preot ortodox memorandist). A urmat cursurile liceelor ,,Gheorghe Bariț" și „Constantin Angelescu” din orașul natal, precum și ale liceului de la Aiud, pe care le-a încheiat în 1940. Licean fiind, s-a simțit atras, temporar, în disjuncție cu individualismul și estetismul pe care le va profesa toată viața, de mișcarea legionară. În anul 1937 a debutat cu versuri, publicate într-un ziar local, „Națiunea română”. Ca student al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj (1941-1946), s-a refugiat, odată cu această instituție, la Sibiu, după pronunțarea Dictatului de la Viena. Poetul s-a arătat foarte critic la adresa conducerii de atunci a României, care acceptase pasiv dezmembrarea țării. El scria peste ani în ,,Straja dragonilor": ,,A nu fi luptat nici în Răsărit, nici în...
4 poezii, 0 proze
TJTahar Ben Jelloun
Tahar Ben Jelloun (Arabic: ÇáØÇåÑ ÈäÌáæäý) (born in Fes, Morocco, December 1, 1944) is a Moroccan poet and writer. Professor at Tetouan and then in Casablanca. He has lived and worked in France since 1971. He attends to lectures in social psychology and works as psychotherapist. He writes in French although his first language is Arabic. He writes for diverse reviews and in particular for Le Monde. His novel La Nuit Sacrée won the Prix Goncourt in 1987. In 2004 he was awarded the International IMPAC Dublin Literary Award for This Blinding Absence of Light (translated from the French by Linda Coverdale). In September 2006, Tahar Ben Jelloun was awarded a special prize for "peace and friendship between people" at Lazio between Europe and the Mediterranean Festival. On 1 February 2008, Nicolas Sarkozy awarded him the Cross of Grand Officer of the Légion d'honneur. Ben Jelloun is married and father of 4 children. He lives in Paris. Selected works Solitaire (1976) The Sand Child (1985) The...
11 poezii, 0 proze
JCJean-Marie Gustave Le Clézio
Motivația Juriului Nobel: „Autor al inovațiilor, al aventurii poetice și al extazului senzual, explorator al umanității aflate deasupra și dedesubtul civilizației dominante.” Jean-Marie Gustave Le Clézio, sau J.M.G. Le Clézio (n. 13 aprilie 1940 în Nice) este un scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2008 și câștigător al Premiul Reanaudot în 1963. În 45 de ani de activitate scriitoricească, Jean Marie Gustave Le Clézio a scris peste 50 de cărți. Opera sa cuprinde romane, eseuri și traduceri din mitologia indiană. Autorul francez a recunoscut, în numeroase rânduri, că printre scriitorii care l-au influențat se numără Hemingway și Faulkner. El a devenit cunoscut la 23 de ani, datorită romanului său, „Procesul verbal” (Le proces verbal), care a fost nominalizat la Premiile Goncourt. Într-un sondaj de opinie realizat de revista Lire, în 1994, 13% dintre cei chestionați și-au exprimat părerea că Le Clézio ar fi „cel mai mare scriitor de limbă franceză” aflat în...
0 poezii, 0 proze
VRViorel Rotaru
Născut la 10 octombrie 1969, la Drăgășani,jud. Vâlcea. Studii: Facultatea de Litere Craiova.
20 poezii, 0 proze
MLMichèle Lalonde
Michèle Lalonde est une écrivaine, poète, dramaturge et essayiste québécoise née à Montréal, le 28 juillet 1937. Ses ouvrages se concentrent sur l’identité québécoise. Elle a écrit le fameux poème Speak white vers 1970, qu'elle lut à La Nuit de la poésie 27 mars 1970, basé sur l’injure utilisée par les anglophones envers les francophones du Canada quand la langue française était utilisée en public. 1958 - Songe de la fiancée détruite 1959 - Geôles 1967 - Terre des hommes 1979 - Portée disparue 1980 - Métaphore pour un nouveau monde
1 poezii, 0 proze
Patrice de la Tour du Pin
Le comte Patrice de La Tour du Pin (1911-1975) est un poète du XXe siècle. Issu d\'une famille qui régna sur le Dauphiné du côté de son père et descendant direct de Condorcet par sa mère, il est né le 16 mars 1911 à Paris. Son père est tué à la bataille de la Marne dès le début de la Première Guerre mondiale. Il grandira élevé par sa mère et sa grand-mère, avec sa sœur et son frère aîné, entre Paris et Bignon-Mirabeau dans le Gâtinais. Il fait ses études à Sainte-Croix de Neuilly-sur-Seine, puis à Janson, et entre à l\'École libre des sciences politiques. Il s\'est fait particulièrement connaître à ce moment-là par la publication de Quête de joie à 19 ans. C\'est Jules Supervielle, à qui il avait apporté son manuscrit, qui fit publier ce poème dans La Nouvelle Revue française. La Quête de joie est publiée aux éditions de la Tortue en 1933. Puis paraissent aux...
1 poezii, 0 proze
André Gide
Né le 22 novembre 1869 à Paris, André Gide est le fils unique de Paul Gide, professeur de droit, et de Juliette Rondeaux, riche bourgeoise d\'origine normande. «Né à Paris, d’un père uzétien et d’une mère normande, où voulez-vous, monsieur Barrès, que je m’enracine? J’ai donc pris le parti de voyager.» À la mort de son père, Gide n\'a que onze ans. Il est donc élevé par sa mère dans une atmosphère de rigueur morale qu\'on a dit castratrice, entouré presque exclusivement de femmes. Il épousera Madeleine Rondeaux, sa cousine de Rouen, en 1895. Dégagé de tout souci financier grâce à sa fortune personnelle, Gide s\'oriente très tôt vers une carrière littéraire dont ses premiers échecs ne le détournent pas les Cahiers d\'André Walter (1891), publié à compte d\'auteur: il se déclare soucieux de produire une œuvre qui assure sa postérité plus que sa gloire immédiate. Après Paludes (1895), Gide se moque des symbolistes et de lui-même, il publie les Nourritures terrestres (1897). Ce livre...
5 poezii, 0 proze
Roberto Juarroz
Né le 5 octobre 1925 à Coronel Dorrego dans la province de Buenos Aires (Argentine), Roberto Juarroz a fait des études de lettres et de philosophie à l\'université de Buenos Aires et s\'est spécialisé dans les sciences de l\'information et de la bibliothécologie. De 1958 à 1965, il a dirigé la revue Poesia = Poesia. Il a traduit des poètes étrangers, notamment Antonin Artaud. Il a été l\'ami d\'Antonio Porchia. Entre 1971 et 1984, il a été directeur du Département de Bibliothécologie et de Documentation de la faculté de philosophie et de lettres de l\'université de Buenos Aires. Mal vu des militaires argentins, il a dû s\'exiler aux Etats-Unis et en Colombie. De retour en Argentine, il a dû affronter l\'intolérance, cette fois, des intellectuels de gauche. A nouveau exilé, il a voyagé. Il est devenu expert de l\'Unesco dans de nombreux pays d\'Amérique centrale. Sa compagne, Laura Cerrato, professeur de littérature anglo-saxonne à l\'université de Buenos Aires et poétesse, l\'a suivi...
9 poezii, 0 proze
RAradoi elena adelina
terminal,le College National Gheorghe Lazar-Bucarest,Roumanie;classe scientifique.j'ai publie des poesies dans le cadre du Projet Comenius "communiquer par les arts"-2003.
12 poezii, 0 proze
AGAlain Grandbois
Né le 25 mai 1900 à Saint - Casimir, Portneuf, Québec Poète, nouvelliste, mémorialiste et essayiste, Alain Grandbois a fait des études classiques au Collège de Montréal et au Séminaire de Québec, puis à l'Université Saint-Dunstan à Charlottetown, et à l'Université Laval de Québec, où il devient licencié en droit (1924). De 1924 à 1939, il séjourne à Paris et voyage en Europe grâce à un héritage. Il fréquente alors de nombreux artistes et poètes et se lie avec Pellan, Cendrars et Marcel Dugas, entre autres. Il revient à Montréal en 1939, puis s'installe dans un village près de Québec pour écrire Les Voyages de Marco Polo. Il devient ensuite le bibliographe de la Bibliothèque Saint-Sulpice de Montréal. Dès lors, il collabore à plusieurs revues dont Amérique française, Poésie 46, Liaison, Liberté et La nouvelle Revue canadienne. De 1950 à 1952, il réalise et anime une émission sur la littérature canadienne pour Radio-Canada. En 1961, il devient fonctionnaire au Musée provincial de...
30 poezii, 0 proze
Anii cinematografului (II)
de Ghinea Nouras Cristian
„Spartacus”. Tăvălugul. „Salariul groazei” și vara pierdută Toamnă și frig, cu vânt și norii coborâți până la tâmpla ce sta să eplodeze sub o presiune stranie. Anxietate și grabă, atunci când încerc...
Jumătate de om călare pe jumătate de iepure șchiop - 6
de marin badea
Dacă dormi pe saci de cânepă umpluți cu paie, e ca și când ai dormi direct pe câmp. Iar pe câmp dorm numai iepurii. Ei, însă, nici nu dorm de-adevăratelea, ci doar se prefac, căci trebuie să fie...
„Cu actrițele nu m-am combinat în instituția în care am lucrat, peste drum este altceva”
de Argeseanu Gabriel
Bădie, sunteți un personaj foarte interesant, fără vârstă, aș spune, tezaurizat în mentalul românilor. Recunosc că prin acest început, aproape ca un scărpinat oltenesc după ureche, vreau să vă ating...
Hieroglifele umililor - III-
de Emil Iliescu
III - Tabăra de creație Malena mă aștepta pe terasa Așezământului de Caritate. Plouase peste noapte și se simțea în aerul tremurat al după-amiezii răcoarea pe care cu toții o așteptasem după zilele...
Împletesc legiuni
de Paul Bogdan
Să nu râzi de îngerii mei șchiopi. Le-am petecit aripile cu bucăți din mine și le-am desenat pe față zâmbete de fericire. Zboară în jurul meu în zic-zac ca liliecii și stau o clipă sobri, cu săbiile...
legiuni infantile
de Vasile Munteanu
numai zăpezile nevenite mângâie înfiorat pielea degetelor lipite de ger lumina întunericului crapă umerii hainelor neodihnite în nici un șifonier nu vor să știe cine sunt orice poreclă este nume de...
Legiuni
de Bejliu Anne-Marie
Legiunile timpului meu sunt păsări din arbori sculptaţi în cuvinte de numele infinitului purtat cu modestie de El El-Omul, El-Divinul din fiecare cruce în care ne transformăm mereu cioplind-o singuri...
Legionarii și țara-1
de Eugen Galateanu
Mi-a fost întotdeauna un pic de jenă să discut despre legionari.Motivele sunt destul de curioase-ca orice cetățean de bine admir totdeauna , chiar dacă cu colțul ochiului, o dictatură reușită-Hitler...
tancurile sărăciei &un cântec legionar interpretat de nea ghiță hristov
de Cătălin Al DOAMNEI
pe vremea aceea soarele apunea numai când se adunau bătrânii la contemplarea asfințitului călare pe tancurile sărăciei eu cred că soarele apune de fiecare dată când nu știm să-l recunoaștem în...
Istoria conflictului unui călugăr răspopit din deșertul american cu o bandă de legionari
de ioan albu
Am găsit rândurile care urmează pe situl ziarului Gândul. Ele constituie comentariul unui \"călugăr Teofil\" la un articol de C.T. Popescu. Bine înțeles, comentariul nu are nici o legătură cu...