"Le barde bleu " – 20662 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
RGRodenbach, Georges
Georges Rodenbach est un poète symboliste belge né le 16 juillet 1855 à Tournai. Issu d\'une famille bourgeoise d\'origine allemande – son père, fonctionnaire au ministère de l\'Intérieur, est vérificateur des poids et mesures ; son grand-père, vénérable de la seule loge brugeoise (La Réunion des Amis du Nord), chirurgien et député, est l\'un des fondateurs de la Belgique ; son grand-oncle a créé la brasserie Rodenbach - , Georges Rodenbach passe son enfance à Gand où sa famille s\'installe en 1855. Il fait de brillantes études au collège Sainte-Barbe, où il se lie avec Émile Verhaeren, et à la faculté de droit de l\'université de Gand, puis à Paris avant de s\'installer à Bruxelles, où il devient le collaborateur de l\'avocat Edmond Picard. En 1877, il publie son premier recueil de vers, \"Le Foyer et les Champs\". En 1878, il effectue un premier séjour dans la Ville lumière où il fréquente assidument le cercle des Hydropathes. Il y nouera ses premières relations parisiennes :...
6 poezii, 0 proze
LDLéon Dierx
Léon Dierx, né à Saint-Denis de La Réunion le 31 mars 1838 et mort à Paris le 12 juin 1912, est un poète parnassien et peintre académique français. Léon Dierx naît dans la villa de Saint-Denis aujourd'hui appelée villa Déramond-Barre, que son grand-père a rachetée en 1830. Il y vit jusqu'en 1860, année de son installation en France métropolitaine. En 1864, il fait partie des poètes parnassiens qui se réunissent autour de Catulle Mendès, avec Sully Prudhomme, Villiers de L'Isle-Adam, José-Maria de Heredia, Albert Glatigny, quand Paul Verlaine, âgé de 20 ans, fait la connaissance de ce groupe. Il est élu prince des poètes à la mort de Stéphane Mallarmé en 1898. À la mort de Dierx, le nouveau musée d'art de Saint-Denis situé dans la rue de Paris reçoit son nom. Un buste de Léon Dierx sera plus tard installé à l'entrée de ce musée en 1920. Le peintre Paul Chabas (1869-1937) le représente sur un grand tableau commandé par l'éditeur Alphonse Lemerre aux côtés de Jules Claretie, Paul Arène,...
1 poezii, 0 proze
MMMaurice Maeterlinck
Maurice Polydore Marie Bernard Maeterlinck (n. 29 august 1862 la Gand - d. 6 mai 1949) poet, eseist și dramaturg belgian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1911. Maeterlinck s-a născut la Gand, într-o familie de nobili belgieni. Urmează cursurile colegiului Sainte-Barbe (unde îi are drept prieteni pe Charles Van Leberghe și pe Grégoire Le Roy), apoi pe cele ale Facultății de drept, fiind o vreme înscris în barou. Din anul 1886 locuiește la Paris, publicând în revista "La Pléiade". Vara, la Gand, se consacră horticulturii și apiculturii. Scrie poeme, piese de teatru, esuri, cărți despre științele naturii. În primul război mondial, e gata să se angajeze în armata belgiană (la 52 de ani) dar e sfătuit să-și slujească țara prin condei; drept care, scrie pamflete, ține conferințe. În anul 1919 se căsătorește cu tânăra Renée Dahon. Al doilea război mondial îl surprinde în Portugalia, Saratosa, Florida, unde scrie în continuare articole, scenarii, redactează amintiri....
8 poezii, 0 proze
MWMax Waller
Léopold-Nicolas-Maurice-Édouard Warlomont, mieux connu sous son nom de plume Max Waller (Bruxelles, 24 février 1860 - Saint-Gilles, 6 mars 1889) est un poète belge. Il est l'un des fondateurs de la revue littéraire La Jeune Belgique* en 1881. Max Waller avait vingt ans en 1880 lorsqu’un groupe de jeunes écrivains, enthousiastes comme lui, prirent conscience de l’originalité de leurs œuvres et que, dans le vaste empire de la littérature française, existait une littérature belge dont les caractères spécifiques s’affirmaient. C’est ainsi qu’ils fondèrent en 1880, la Jeune Revue Littéraire qui en 1881, prit pour titre définitif «La Jeune Belgique» et pour emblème un écusson barré de la fière devise «Ne crains». Bientôt un public lettré, en Belgique et à l’étranger, comprit l’importance de ce mouvement qui lui révélait la littérature belge et le talent d’une pléiade d’écrivains, collaborateurs de la revue, tel que Camille Lemonnier, Maurice Maeterlinck, Emile...
1 poezii, 0 proze
AAAlexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
JCJean-Marie Gustave Le Clézio
Motivația Juriului Nobel: „Autor al inovațiilor, al aventurii poetice și al extazului senzual, explorator al umanității aflate deasupra și dedesubtul civilizației dominante.” Jean-Marie Gustave Le Clézio, sau J.M.G. Le Clézio (n. 13 aprilie 1940 în Nice) este un scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2008 și câștigător al Premiul Reanaudot în 1963. În 45 de ani de activitate scriitoricească, Jean Marie Gustave Le Clézio a scris peste 50 de cărți. Opera sa cuprinde romane, eseuri și traduceri din mitologia indiană. Autorul francez a recunoscut, în numeroase rânduri, că printre scriitorii care l-au influențat se numără Hemingway și Faulkner. El a devenit cunoscut la 23 de ani, datorită romanului său, „Procesul verbal” (Le proces verbal), care a fost nominalizat la Premiile Goncourt. Într-un sondaj de opinie realizat de revista Lire, în 1994, 13% dintre cei chestionați și-au exprimat părerea că Le Clézio ar fi „cel mai mare scriitor de limbă franceză” aflat în...
0 poezii, 0 proze
VRViorel Rotaru
Născut la 10 octombrie 1969, la Drăgășani,jud. Vâlcea. Studii: Facultatea de Litere Craiova.
20 poezii, 0 proze
MLMichèle Lalonde
Michèle Lalonde est une écrivaine, poète, dramaturge et essayiste québécoise née à Montréal, le 28 juillet 1937. Ses ouvrages se concentrent sur l’identité québécoise. Elle a écrit le fameux poème Speak white vers 1970, qu'elle lut à La Nuit de la poésie 27 mars 1970, basé sur l’injure utilisée par les anglophones envers les francophones du Canada quand la langue française était utilisée en public. 1958 - Songe de la fiancée détruite 1959 - Geôles 1967 - Terre des hommes 1979 - Portée disparue 1980 - Métaphore pour un nouveau monde
1 poezii, 0 proze
Patrice de la Tour du Pin
Le comte Patrice de La Tour du Pin (1911-1975) est un poète du XXe siècle. Issu d\'une famille qui régna sur le Dauphiné du côté de son père et descendant direct de Condorcet par sa mère, il est né le 16 mars 1911 à Paris. Son père est tué à la bataille de la Marne dès le début de la Première Guerre mondiale. Il grandira élevé par sa mère et sa grand-mère, avec sa sœur et son frère aîné, entre Paris et Bignon-Mirabeau dans le Gâtinais. Il fait ses études à Sainte-Croix de Neuilly-sur-Seine, puis à Janson, et entre à l\'École libre des sciences politiques. Il s\'est fait particulièrement connaître à ce moment-là par la publication de Quête de joie à 19 ans. C\'est Jules Supervielle, à qui il avait apporté son manuscrit, qui fit publier ce poème dans La Nouvelle Revue française. La Quête de joie est publiée aux éditions de la Tortue en 1933. Puis paraissent aux...
1 poezii, 0 proze
André Gide
Né le 22 novembre 1869 à Paris, André Gide est le fils unique de Paul Gide, professeur de droit, et de Juliette Rondeaux, riche bourgeoise d\'origine normande. «Né à Paris, d’un père uzétien et d’une mère normande, où voulez-vous, monsieur Barrès, que je m’enracine? J’ai donc pris le parti de voyager.» À la mort de son père, Gide n\'a que onze ans. Il est donc élevé par sa mère dans une atmosphère de rigueur morale qu\'on a dit castratrice, entouré presque exclusivement de femmes. Il épousera Madeleine Rondeaux, sa cousine de Rouen, en 1895. Dégagé de tout souci financier grâce à sa fortune personnelle, Gide s\'oriente très tôt vers une carrière littéraire dont ses premiers échecs ne le détournent pas les Cahiers d\'André Walter (1891), publié à compte d\'auteur: il se déclare soucieux de produire une œuvre qui assure sa postérité plus que sa gloire immédiate. Après Paludes (1895), Gide se moque des symbolistes et de lui-même, il publie les Nourritures terrestres (1897). Ce livre...
5 poezii, 0 proze
Declarație geografică
de Sorin Stoica
Am propria mea hartă a lumii cu țările pe care le iubesc. În ele există orașe fără semafoare și fără bariere, există case medievale locuite de cavaleri și domnițe care în loc de zebră traversează...
A Paris (7)
de Lorena Stoica
Julian povestește pe unde a umblat azi, ce a văzut, cum a fost prânzul… Când face o pauză, profit și-l întreb; - Și zici că ai nevoie de ajutor? Își scoate haina și o așează deasupra capetelor...
Sonia cu accent grav și hiat (7)
de Daniela Luminita Teleoaca
Cântă cocoșii. Strigătul vine de undeva de dincolo de pământuri. Altfel, cum l-ar auzi și cei mai puțin vii?! E ceva înfricoșător și nepământesc aici. Iar, când nu este nici noapte, nici zi, sunetele...
cineva trebuie să le spună și lor
de Leonard Ancuta
că dacă intri în vorbă cu una de 25 pe stradă e doar un moment în care te vezi pe tine cu tot atîția ani în urmă, astronomii ar spune în intervalul acesta au murit milioane de stele și cerul nu mai...
monolog în lanul de iarbă uscată
de Dara Blu
35 de grade la umbră…uff, și nu găsesc niciunde un ochi de apă, fie chiar și murdară, să îmi amețesc setea...auzi, și se mai spune că pentru a fi sănătos, organismul are nevoie de cel puțin 2 litri...
Barde poete
de Daniel Bratu
E toată țărișora un troian, nu mai sunt gropi și nu mai este stradă, din muzele cu zâmbet diafan, nu vine una bună să mă vadă. Eu cred că s-au blocat plecând încoa’, pe-un drum uitat al bietei mele...
Cântarea singurătății
de Florian Antonescu
Vino barde! Din colțu-n care stai, întunecat, Și cântă-mi o poveste pe-nserat Când cerul arde. Și vine! Și-mi cântă vechile povesti Despre palate și calești Și despre tine. Batrâne! Ii strig, nu...
Cugetările sărmanului Dionis
de Mihai Cinevescu
Ah ! garaga pântecoasă doar de sfesnic mai e bună ! Si mucoasa lumânare sfârâind săul si-l arde Si-n această sărăcie, te inspiră, cântă barde -- Bani n-am mai văzur de-un secol, vin n-am mai băut...
Cugetările sărmanului Dionis
de Mihai Eminescu
Ah ! garaga pântecoasă doar de sfesnic mai e bună ! Si mucoasa lumânare sfârâind săul si-l arde Si-n această sărăcie, te inspiră, cântă barde -- Bani n-am mai văzur de-un secol, vin n-am mai băut...
Alchimie în câmp
de Petre Augustin
Tumul crescut în câmp de grâne, mesaj lăsat de lumi păgâne și tot mai albă strânsă movilă, popas de pace, sacrală milă și far clădit din cer și sânge, veche icoană care plânge. Monadă spartă în...