"La asfintit de ganduri" – 23929 rezultate
0.02 secundeMeilisearchprofa-la-liceu
Jurnalul unei profe de liceu
indemn-la-nesupunere
Îndemn la nesupunere
de Liviu Nanu
cronici_eliad
Cronici pentru evenimentele de la Casa Eliad
de Radu Herinean
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
Ultima Generație - Primul Val
Antologia cuprinde 83 de autori de poezie. A văzut lumina tiparului pe 20.11.2005 la editura “Muzeul Literaturii Române”, cu o prefaţă semnată de criticul Lucian Chişu.
de Radu Herinean
CVCesar Abraham Vallejo
Cesar Abraham Vallejo s-a născut la 16 martie în 1892 în Santiago de Chuco, un orășel izolat din Nordul Peru-ului. Bunicile erau indience chimu, iar bunicii, printr-o stranie coincidență, erau amândoi preoți catolici. A fost mezinul unei familii cu 11 copii și a crescut într-un mediu extrem de religios. În 1910, Vallejo intra la Școala de filosofie și litere de la Universitatea din Trujillo, dar trebuie să o abandoneze din lipsa banilor. Între 1908 și 1913 a intrerupt studiile de mai multe ori, lucrând totodată ca profesor sau ca funcționar într-o plantație de zahăr. Cu această ocazie va cunoaște viata infernală și munca din zori și până la asfințit a peonilor pentru câțiva centavos și un pumn de orez. Acest episod îi va inspira atât poezia cât și orientarea politică. Vallejo se întoarce la Universitatea din Trujillor, la studii de literatură și drept, citind cu nesaț cărți despre determinism, mitologie și evoluție. După ce primește masteratul în literatură (1915), el continuă...
13 poezii, 0 proze
LALorenzo Andreassen
Picture of my life....Jamiroquai " ceea ce castiga ei , pierdem noi" eu sunt ceea ce imi place.... ce iti place .....e un fel de a spune cine esti de fapt. de ex: pe mine ma definesc lucrurile care imi plac imi plac parfumurile.... imi place inceputul zilei....din concediu... imi place porumbul fiert ...sa vad crapaturile din pamantul de la tzara imi place la nebunie sa conduc....in toate sensurile imi placea puiul magic de la "Pui de urs" si tigaie ca la mama acasa la "La mama" si ficatei Lyonezi la "Phellipe" si stridiile cu sos de unt fierbinte si lamaie la " Sir Jack" si bif in sange spalat cu vin rosu , facut de mine.. imi place ca stau langa lac si imi place sa beau un pahar de vin la asfintit gandind ce am de facut in viata imi place sa vad zambetul si bucuria celei careia ii ofer flori imi place sa iubesc imi place cu adevarat sa dansez...si sunt super fericit cand gasesc ritmul in partenera... imi place Kazanzakis Imi plac Jack Daniels si Henri Wintermans imi place sa...
3 poezii, 0 proze
Ion Rosca
Nascut si copilarit tare demult in com Bulzesti, jud Dolj Acum... Sunt un arhanghel coborât De pe un zid de mănăstire Și căruia i s-a urât De-atâta searbădă iubire. Privirea nu-mi mai cată-n cer Fiindcă la mine, sub sutană, Se află-ascuns un lucifer, Simțind iubirea ca pe-o rană....etc etc In rest... inginer... mi-e dor... A,am publicat doua volume de poezii: Ninsori târzii, în 2006 la editura MJM Craiova și Decor în asfințit în 2008,la aceeași editura. Lansare de carte, critici literari locali, sinceri, fericiti ca au citit aceste cărți (cunoașterea nu aduce totdeauna nefericire)
1 poezii, 0 proze
ECEnrico Cavacchioli
Enrico Cavacchioli s-a născut la Pozzallo (Siracuza) în 1885 și a murit la Milano în 1954. El e mai cunoscut pentru activitatea sa teatrală, fiind la început critic de teatru și apoi autor dramatic, militând prin toate mijloacele pentru crearea unui teatru de avangardă în Italia. Dintre piesele sale, sunt de amintit L`uccello del paradiso (1920); La campana d`argento (1921); La danza del ventre (1921); Pierrot innamorato (1922); Il cammello (1923) etc. A publicat de asemenea proză: Vamp (1930); Serenata celeste (1932). Față de Marinetti care produce aproape numai arte „poetice” în practica sa, Enrico Cavacchioli este un poet autentic și prin plachetele sale (L`incubo velato, 1907; Le ranocchie turchine, 1909; Cavalcando il sole, 1914), editate în colecția futuristă „Poesia” din Milano, dă o cotă înaltă mișcării avangardiste în care se integrează și are dreptate să se mire Edoardo Sanguineti de „uitarea” ce înconjoară în mod nejustificat poezia sa. (extras din Marin Mincu, Poeți...
0 poezii, 0 proze
Georgescu Diana-Maria
Nascuta la data de 14 septembrie la Curtea de Arges, am fost crescuta de bunici in Turnu Magurele. Ei sunt cei ce mi-au insuflat dragostea fata de tot ce e sfant, fata de divinitate. Am inceput sa scriu poezii la varsta de 11-12 ani. Unele au fost pubilcate in revista Liceului Teoretic Marin Preda din Turnu Magurele, Altele in ziarul local, Curierul Primariei. De asemenea, am publicat in ziarul mai sus amintit, si articole cu tenta filosofica. In prezent sunt studenta in anul III la Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Filosofie si Jurnalistica.
3 poezii, 0 proze
AZAndrea Zanzotto
S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...
1 poezii, 0 proze
FVFrançois Villon
François Villon (cca.1431 - cca.1474) a fost unul dintre primii mari poeți ai Franței. 1431-probabil la începutul verii se naște Francois de Montcorbier, zis Villon. 1441-Francois Villon, care locuia cu mama sa într-o mahala de lângă mănăstirea Cordelierilor, e adus de către aceasta în casa canonicului Guillaume Villon, unde se stabilește. Poetul își începe studiile la Universitatea din Paris. 1449-Villon este declarat absolvent al Universității. 1451-Celebra strămutare a pietrei numite Pârțul-Dracului din fața casei domnișoarei de Bruyeres, bătrâna pizmașă și rea de gură. Autori: Villon și prietenii săi. Datorită relațiilor canonicului Guillaume Villon, F. Villon îl cunoaște pe Robert D'Estouteville, Marele Prevot al Parisului, și cunoscând-o pe Ambroise de Lore, soția lui Robert scrie Balada dăruită de Villon unui gentilom abia însurat, ca s-o trimită soției sale cucerite cu sabia. Obține iertarea sa și a prietenilor săi. 1452-În urma episodului mai sus amintit, episod cu grave...
38 poezii, 0 proze
GFGustave Flaubert
Gustave Flaubert (n.12 decembrie 1821, Rouen, Franța – d. 8 mai 1880, Croisset) a fost un scriitor francez.Este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori occidentali. Cea mai importantă operă a sa este Madame Bovary (1857). BIOGRAFIE: Tinerețea Gustave Flaubert se naște pe 12 decembrie 1821 la Rouen, la spitalul unde tatăl lui era chirurg. Achille-Cléophas Flaubert, fiu de veterinar din Nongent-sur-Seine, a făcut studii strălucite de medicină la Paris și a fost numit mai întâi asistent-chirurg, apoi chirurg-șef la spitalul mai sus amintit, unde își avea, de altfel, și domiciliul. Energic, perseverent, cu un ascuțit simț al datoriei, celebru ca practician, el a format o școală de tineri chirurgi, care i-au purtat venerație și recunoștință. În 1824 a fost învinuit de ateism, dar achitat, recunoscându-i-se mai înainte de toate valoarea excepțională de om și medic. Trăsături ale tatălui lui Flaubert se recunosc în portretul doctorului Larivière din \"Doamna Bovary\". Mama scriitorului,...
3 poezii, 0 proze
la ce bun?
Sut insetat de iubire,u râdetzi prieteni...
1 poezii, 0 proze
PIpoate nu mai pot sa-l readuc la fforma initiala
La arderea hanului Sf Gheorghe din Bucuresti Sfantu Gheorghe, acest han mare Era mai bine sa nu fi fost Decat s-aduca la fiecare Nadejdi desarte de adapost. Ce pote zidul! Ce pote omul! Dupa cuvantul proorocesc: Cand o cetate n-o pazi Domnul Desarta li-i truda cati o pazesc.
4 poezii, 0 proze
La asfintit de ganduri
de Anda Ignat
Se priveau la asfințit de gânduri, în amurgul prea multor nopți pierdute, al prea multor șoapte rostite în zadar. Păreau a-și regreta și clipa prezentă, un alt ultim adio, o altă ultimă îmbrățișare...
Capete de drum
de Mihaela Roxana Boboc
Suntem capete de drum. dacă mă vezi mergând nu înseamnă că la asfințit voi mai păși în labirintul tău doar că între noi se-nalță un pod de corali; poate nu ți-as spune toate acestea dacă n-aș crede...
atingere de fluture
de FLOARE PETROV
atingere de fluture să fie cuvântul un dans de libelulă pe lacul primenit inima să păstreze-n aortă doar cântul să nu regret nicicând că m-am îndrăgostit. mângâiere de zefir să fie privirea de la...
armonie de cuvinte
de FLOARE PETROV
port în suflet litera de vrajă pe care am adus-o din alt ev iubirea mea de viață e de strajă în vremuri harice am s-o relev. inima iubirii bate în magic ritm emoții curg prin ea ca pârâul de munte...
Scurt
de Floriana Vîntdevară
Mă cert în fiecare asfințit de zi cu cerul. Năprasnic, aruncă asupra-mi pictură de stele sub colorit infam de gânduri sihastre. La poalele lunii zac măicuțe încununate de îngeri, în straie...