Adolfo Pérez Zelaschi

Adolfo Luis Pérez Zelaschi, (San Carlos de Bolívar, 15 de febrero de 1920] - Buenos Aires, 6 de marzo de 2005) fue un escritor argentino. Fue miembro de la Academia Argentina de Letras. Opera 1931 "Los Montiel" (novela). 1941 "Hombres sobre la pampa" (cuento). 1944 "Cantos de labrador y marinero" (poesía). 1949 "Más allá de los espejos" (cuento). 1954 "El terraplén" (novela). 1966 "El caso de la muerte que telefonea" (novela policial). 1969 "Presidente en la mira" (novela). 1975 "Canto fragmentario de Newpolis" (poesía). 1976 "De los pequeños y los últimos" (cuento). 1981 "Divertimento para revólver y piano" (novela policial). 1981 "Nicolasito" (novela). 1982 "La ciudad" (novela). 1985 "El barón polaco" (cuento). 1989 "Mis mejores cuentos policiales" (antología de cuentos). 1998 "Cien cuentos para cien días" (cuento). Sus poemas y cuentos fueron recogidos en antologías aparecidas en su país natal, y en países extranjeros como Chile, México y Bélgica.

3 poezii, 0 proze

Gutierre de Cetina

Gutierre de Cetina (Sevilla, 1520 - México, 1557), poeta español del Renacimiento y del Siglo de Oro español De familia noble y acomodada, vivió largo tiempo en Italia, donde fue soldado a las órdenes de Carlos I. En ese país entró en contacto con la lírica petrarquista que tanto habría de influir en él; leyó a Tansillo, Ludovico Ariosto y Pietro Bembo, pero su lírica se inspira fundamentalmente en la del toscano Francesco Petrarca, en la del valenciano Ausiàs March y en la del toledano Garcilaso de la Vega. Pasó mucho tiempo en la corte del príncipe de Ascoli, al que dedicó numerosas poemas, y frecuentó también a Luis de Leyva y al insigne humanista y poeta Diego Hurtado de Mendoza. Adoptó el sobrenombre pastoril de Vandalio y compuso un cancionero petrarquista a una hermosa Laura que cabe identificar con Laura Gonzaga. A tal dama está dedicado el famoso madrigal que ha pasado a todas las antologías de la poesía en castellano: Ojos claros, serenos, si de un dulce mirar...

1 poezii, 0 proze

James Laughlin

Poet american și publicist, James Laughlin s-a născut in 1914 în Pittsburgh, Pennsylvania. Personalitatea sa poetică s-a dezvoltat sub influența lui Ezra Pound și a lui William Carlos Williams. James Laughlin a publicat primele poezii în culegeri la editura pe care a fondat-o, "New Directions". Dintre operele sale, cităm: In Another Country (1979) Selected Poems (1986) The House of Light (1986) Tabellae" (1986) The Owl of Minerva (1987) Collemata and Pound As Wuz (1988) Collected Poems of James Laughlin (1992) Angelica" (1992) The Man in the Wall (1993) The Country Road (1995) The Secret Room (1997) A Commonplace Book of Pentastichs (1998) Byways: A Memoir (2005) The Way It Wasn't: From the Files of James Laughlin (2006). În 1992 a câștigat premiul "Distinguished Contribution to American Letters". Poet protestatar, stăpânit de dorința de a transforma lumea, James Laughlin a fost un solitar, trăind izolat la Connecticut. Lirica sa respiră o puternică sinceritate, curaj și fervoare,...

1 poezii, 0 proze

Olivier Deck

1962 : naissance à Pau, avec une dent (comme Henri IV et Napoléon). Le grand-père, qui lui n’en avait plus qu’une (dent), prétend que c’est le signe d’un don. Il ne saura jamais, hélas, s’il avait raison. 1964: première cuite, en trempant des boudoirs dans des fonds de champa-agne. 1966: mauvais millésime. 1968 : trop petit, regrets éternels. Souvenirs de gens dans les rues. D‘un oncle qui marchait pieds nus. 1969: découverte, grâce à l\'instituteur, de Peer Gynt de Grieg, ce petit bonhomme qui s\'en va un matin à travers la montagne. 1970 : première BD, histoire de cowboys à gueules de chiens, avec des gentils et des méchants. 1971 : deuxième prix au concours de peinture de l’école (un bûcheron). 1972 : gagne le concours de chanson de la colo de Béost (vallée d’Ossau) avec « Par le grand Manitou » de Carlos. (Pas le terroriste, le chanteur !) 1973 : gagne pour la deuxième fois le concours de chanson de la colo avec « C’est un beau roman » de Michel Fugain. (Clin d’œil du destin ?)...

14 poezii, 0 proze

Carlo Collodi

1826 – 1890 Carlo Collodi este pseudonimul lui Carlo Lorenzini. Este un prozator italian care înainte de a deveni celebru autor de operă pentru copii a lucrat în ziaristică și a scris câteva comedii și romane. După 1875 se dedică literaturii pentru copii. În 1876 scrie cartea Giannettino iar acest personaj apare în mai multe povestiri. Din anul 1881 Carlo Collodi publică, timp de trei ani, în “Ziarul copiilor” – Povestea unei marionete. În anul 1883 publică celebrul volum “Le aventure di Pinocchio” – Aventurile lui Pinocchio, o carte care se adresează copiilor de toate vârstele. Succesul de care s-a bucurat apariția acestei povești dedicate copiilor a făcut să fie publicată în multe ediții și să fie tradusă în mai toate limbile pământului.

0 poezii, 0 proze

Amelia Rosselli

S-a născut la Paris în 1930, fiind fiica lui Carlo Rosselli (exilat antifascist asasinat în 1937 împreună cu fratele său Nello Rosselli) și a unei englezoaice. Trăind mult timp în Franța, Anglia, Statele Unite, s-a stabilit la Roma după război, făcând studii literare, filosofice și muzicale. Fiind trilingvă a achiziționat complexitatea lingvistică și culturală specifică unei asemenea formații. A scris în engleză, franceză și italiană cu aceeași naturalețe. A lucrat ca muziciană, traducătoare și a colaborat la reviste precum „Civilità delle macchine”, „Nuovi Argomenti”, „il verri”, „Art and Literature”. A fost prezentată de Pasolini ca poetă în revista „Menabò” din 1963. În Italia a publicat volumele: Variazioni Belliche (Garzanti, 1964, unde autoarea introduce și o importantă autoanaliză tehnică a versurilor sub titlul „Spazi metrici”), Serie Ospedaliera (Il Saggiatore, 1969), Documento (Garzanti, 1976), Primi Scritti (Guanda, 1980), Impromptu (Genova, San Marco dei...

1 poezii, 0 proze

Guido Gozzano

Guido Gustavo Gozzano (n. 19 decembrie 1883 - d. 9 august 1916) a fost un scriitor italian. Reprezentant al mișcării decadente Poezia crepusculară, lirica sa melacolică și muzicală este în mod deliberat opusă prețiozității estetizante. Poezie 1907: Calea refugiului ("La via del rifugio") 1911: Colocvii ("Colloqui") 1908: Toate poeziile ("Tutte le poesie"). Proză 1914: Cele trei talismane ("I tre talismani") 1917: Spre leagănul lumii ("Verso la cuna del mondo") 1918: Prințesa se mărită ("La principessa si sposa") 1918: Altarul trecutului ("L'altare del passato") 1924: Primăveri romantice ("Primavere romantiche"). Corespondență 1951: Scrisorile de dragoste ale lui Guido Gozzano și Amalia Guglielminetti ("Lettere d'amore di Guido Gozzano e Amalia Guglielminetti") 1971: Scrisori către Carlo Vallini și altele inedite ("Lettere a Carlo Vallini con altri inediti"). "S-a născut la Torino la 19 decembrie 1883 și tot aici a murit, răpus de tuberculoză, la 9 august 1916. Va urma Facultatea de...

1 poezii, 0 proze

Luis de Gongora

3 poezii, 0 proze