"Journal d\'un souvenir" – 9223 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
orient
jurnal de călătorie în Orientul Mijlociu
APAlphonse Poitras
„M. Alphonse Poitras, avocat de barreau de Monréal, est décédé en 1861, à l’âge de 45 ans. Il était employé depuis plusieurs anées à l’hôtel de vile de Monréal.” Voici en quels termes un journal de cette ville appréciait le talent de M. Poitras comme écrivain: „M. Poitras n’a écrit que quelques pages, mais elles révèlent un talent si vif et si original, une inspiration si franche et si heureuse, qu’elles ont donné à leur auteur une place élevée parmi nos écrivains nationaux. Il avait tout ce qu’il fait le romancier, le peintre de mœurs: l’esprit, la verve, l’entrain, et à un haut degré ce don si rare, l’observation comique, l’observation pénétrante et juste. Il nous a donné, en se jouant, de gais et charmants petits tableaux, qu’il aurait pu multiplier en laissant sa verve courir librement, et dont il lui avait été facile d’étendre le cadre jusqu’au roman. Son talent aurait grandi avec le sujet; c’est la volonté seule qui lui a manqué pour doter une littérature d’un conteur original,...
1 poezii, 0 proze
JAJacques Audiberti
Jacques Audiberti est un écrivain, poète et dramaturge français, né le 25 mars 1899 à Antibes (Alpes-Maritimes) et mort le 10 juillet 1965 à Paris. Il est auteur d'une œuvre théâtrale importante, mais aussi de romans, d'essais, de poèmes et de critiques cinématographiques. Jacques Audiberti naît le 25 mars 1899 , fils unique de Louis Audiberti maître-maçon à Antibes et de sa femme, Victorine. De 1905 à 1914 : il fait ses études primaires, puis secondaires à Antibes, qu’il est obligé d’interrompre pour raison de santé. Il commence à faire paraître poèmes et chroniques au Réveil d’Antibes. Edmond Rostand, à qui il a envoyé des poèmes, lui adresse ses encouragements ainsi qu’une photo dédicacée qu’Audiberti conservera longtemps. Il découvre avec émerveillement le cinéma. De 1918 à 1924 il est commis-greffier au tribunal de Commerce où son père a été nommé juge. Audiberti monte à Paris. Recommandé par un condisciple, Émile Coudroyer, il entre au Journal qu’il quittera l’année suivante...
2 poezii, 0 proze
ABAlain Bosquet
Anatole Bisk, dit Alain Bosquet, né à Odessa (Ukraine) le 28 mars 1919 et mort à Paris le 8 mars 1998, est un écrivain français d'origine russe. Il est le fils d’Alexandre Bisk, négociant en timbres-poste et poète, et de Berthe Turianski. Émigré en Belgique, il fait ses études à l'Université libre de Bruxelles, puis à la Sorbonne. Mobilisé en 1940, il fait la guerre dans l'armée belge, puis dans l'armée française. Il se retrouve rédacteur du premier journal de Charles de Gaulle, La Voix de France, à New York, en 1942. Il débarque avec l'armée américaine en Normandie en juin 1944. De 1945 à 1951 il est chargé de mission au conseil de contrôle quadripartite à Berlin. En 1958, il part deux ans aux Etats-Unis où il est professeur de littérature française à l’université ‘’Brandeis’’. Il sera ensuite professeur de littérature américaine à la faculté de lettres de Lyon de 1959 à 1960. De 1961 à 1971, il est directeur littéraire des Editions Calmann-Lévy D'abord journaliste, traducteur et...
126 poezii, 0 proze
VSVictor Segalen
Victor Segalen, né à Brest le 14 janvier 1878, mort le 21 mai 1919 à Huelgoat, est un poète, et aussi médecin de marine, ethnographe et archéologue français. Après des études de médecine à l\'École du service de santé des armées de Bordeaux[1], Victor Segalen est affecté en Polynésie française. Il n\'aime pas la mer, ni naviguer mais débarquer et découvrir. Il séjourne à Tahiti en 1903 et 1904. Lors d\'une escale aux îles Marquises, il a l\'occasion d\'acheter les derniers croquis de Paul Gauguin, décédé trois mois avant son arrivée, croquis qui seraient, sans lui, partis au rebut. Il rapporte en métropole un roman, les Immémoriaux (1907), ainsi qu\'un journal et des essais sur Gauguin et Rimbaud, qui ne seront publiés qu\'en 1978. En 1908, il part en Chine où il soigne les victimes de l\'épidémie de peste de Mandchourie. En 1910, il décide de s\'installer en Chine avec sa femme et son fils. La première édition de Stèles a lieu à Pékin en 1912. En 1914, il entreprend une mission...
2 poezii, 0 proze
CLCharles Laberge
Avocat, journaliste et homme politique, Charles Laberge est né à Monréal le 21 octobre 1827, d’Ambroise Laberge, marchand et de Rose Franchère, sœur de l’explorateur Gabriel. Il fait ses études au Collège de Saint-Hyacinnthe (1838-1848), où il débute dans le journalisme en fondant un journal, Le Libéral. Admis au barreau en 1848, après avoir étudié sous la direction de René-Antoine-Richard Hubert, il pratique d’abord dans sa ville natale puis s’installe à Saint-Jean d’Iberville. Membre de l’Institut canadien de Monréal, dès 1845, il est l’un des principaux collaborateurs de L’Avenir, où il publie plusieurs articles sur des sujets divers et même un conte intitulé „Conte populaire”, en 1848. Élu député du comté d’Iberville, 1854, il devient solliciteur général. Mais il renonce à la politique bientôt, pour accepter, en 1860, un poste à Sorel, poste qu’il perd toutefois, l’année suivante, avec l’arrivée au pouvoir des conservateurs. En 1860, il fonde, avec son ami Félix-Gabriel Marchand,...
1 poezii, 0 proze
JCJohn R. Carling
John R. Carling a fost un scriitor de limbă engleză, autor în principal de romane istorice. Nu se cunosc amănunte despre viața sa, deși opera sa literară se mai publică încă, la peste 100 de ani de la primele apariții. Cartea care a rezistat cel mai bine timpului este "Cetatea blestemată" (1910), apărută și la noi după 1989, cunoscând mai multe ediții. Acțiunea romanului se axează în jurul cuceririi și dărâmării Ierusalimului de către romani în anul 70 d.Hr., culminând cu distrugerea Templului. Cartea a facut inconjorul pamantului, in anii `70 fiind ecranizata – filmul cunoscand un success exceptional. John R. Carling a mai publicat cateva volume care nu au cunoscut succesul acestei carti. Dupa moartea autorului, sotia acestuia a publicat un jurnal pe care acesta il scria cu regularitate. Scrieri principale (romane): The Shadow Of The Czar (1902) The Viking`s Skull (1904) The Weird Picture (1905) By Neva`s Waters (1907) The Doomed City (1910) Traduceri în limba română: Cetatea...
1 poezii, 0 proze
MJMéliusz József
Méliusz József (n.12 ianuarie 1909, Timișoara - d. 1 decembrie 1995, București) a fost un poet, traducător și publicist de limbă maghiară din România, membru corespondent al Academiei Române, din anul 1974. A urmat studii la Timișoara, Cluj, Budapesta, Zürich. Pe când era la Paris, regimul lui Horthy a cerut extrădarea lui. Opera Lirica sa avea tonalități baladești, cu accente expresioniste, (Cât cuprind cu ochii, Arena). Lupii (1931) Moștenirea lui Ben Hepburn (1933) Înainte de furtună (1936) În furtună (1939) Parisul învolburat, speranța noastră Cântec despre anul 1437, Cronică în versuri (1945, iar traducerea în românește, în 1957) (Se evocă vremea răscoalei de la Bobâlna, din anul 1437) Soartă și simbol (1949) Împreună cu lumea (1957) (Cuprinde versuri scrise în perioada 1931 - 1956) Cât cuprind cu ochii (1960) Arena (1968), Premiul Uniunii Scriitorilor Vânt de Octombrie (1957) (Publicistică) File de jurnal (1962) (Publicistică) Hai să jucăm teatru (1957), (Comedie tradusă și în...
1 poezii, 0 proze
EBEugen Barbu
Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924, București - d. 7 septembrie 1993, București) a fost un membru corespondent al Academiei Române, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist român, laureat al premiului Herder. Important prozator român, pamfletar, jurnalist, scenarist, publicist, membru corespondent al Academiei Române. A fondat și condus revistele Săptămâna și România Mare. A înființat, alături de Corneliu Vadim Tudor, partidul cu doctrină naționalistă România Mare. A debutat cu un volum de nuvele. A scris apoi romanele Groapa, Șoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Principele (volum ce a fost însoțit de mai multe volume intitulate Caietele principelui, un soi de șantier al creației), Ianus (publicat postum). A fost laureat al premiului Herder. A lăsat și un interesant Jurnal. A fost căsătorit cu actrița Marga Barbu pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiducii lui Mărgelatu, în care aceasta juca alături de Florin...
1 poezii, 0 proze
TGTudor George
Tudor George(-Ahoe) (n. 12 februarie 1926, d. 10 ianuarie 1992) a fost un poet și traducător român. Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generației sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Țepeneag. Totodată a fost și un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor (la Locomotiva Grivița Roșie). Ultimii ani ai vieții (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe Str. Polonă nr. 115, la scara A, unde se află o placă memorială a scriitorului. Premiul de literatură sportivă Tudor George este numit în cinstea lui. Cărți Legenda cerbului (1957) Balade (1967) Copacul descătușat (1968) Balade (1969) Țara migrenelor (1970) Balade singaporene, Ed. Tritonic Jurnal singaporean, Ed. Tritonic Sonetele aeriene (1972) Armura de sudoare (1972) Bazarul cu măști, Ed. Eminescu, 1973 Imnuri olimpice (1972) Parfumul timpului (1972) Sport și liră (1976) Sub semnul lui Hercule (1976) Catehismul iubirii (1977) Imaculatul panegiric (1978) Cupola Bărăganului (1979)...
9 poezii, 0 proze
MPMircea Pavelescu
Nepotul lui Cincinat Pavelescu, Mircea Pavelescu (n. 14 octombrie 1908 - d. 1980) a fost și el un poet român. Alături de Tașcu Gheorghiu și Virgil Teodorescu a fondat revista de avangardă ”Liceu”, dar influența acestei perioade e mai degrabă subtilă asupra poeziilor din volumul de debut ”Pasărea Paradisului”, volum caracterizat de G. Călinescu drept «o poezie fantezistă firească și grațioasă, adevărat jurnal de bord liric, străbătut de o ștrengărească melancolie». În acest volum se simte și influența lui J.M. Levet Outvards și Louis Brouquier. Mircea se apropie de epigramă și e de presupus că își încearcă pana și talentul în catrene adresate cel puțin unuia dintre dânșii. Rezultă o luptă epigramatică în care el trebuie să facă față singur săgeților trase de cei doi versați și deosebit de talentați înaintași ai săi, Cincinat Pavelescu și Ion Pavelescu. La 26.10.2002, orele 12, la Casa de cultură din Râmnicu Sărat și apoi – peste câteva ore - în Sala de ședințe de judecată a...
1 poezii, 0 proze
Jurnal
de Gabriela Petrache
cum poate fi totul atît de greu cînd încerci disperat să atingi miezul simplului, cum poate fi atît de complicat să te compui, descompui și iarăși, mereu de la capăt, să te recompui din cele cioburi...
Aventures solitaires
de Maria Gheorghe
Je dédie ce livre à mes parents, qui n’ont jamais vu la mer et qui n’ont connu que l’aventure du sacrifice, en me souvenant de ne pas leur avoir dit, comme il se doit, combien je...
Yuctatmanah (L’obsession des mots
de Lucia Daramus
Yuctatmanah (L’obsession des mots) Trente minutes de retard ! Le froid était terrible. Il releva son col…Il prépara le thé. Le retard valait la peine. Il n’avait plus jamais rencontré tellement de...
Durerea
de Adi
Se numea Mircea, dar părinții îi mai spuneau Mirciulică. Il luaseră cu ei la mare, de această dată, și bucuria lui era fără margini, scăpase în primul rând de bona cea cicălitoare, și avea ocazia să...
Egyptul
de Andrei Badea
Coarnele nichelate ale ghidonului de bicicletă se înfierbântaseră de la soarele bine înfipt în zenitul zilei. Împreuna cu W., am pornit de dimineață din Aswan într-o peregrinare prin sate cu nume...
Pană de curent
de ștefan ciobanu
s-a lăsat un întuneric în casă. unul din miile care stau deasupra orașului. îmi vine să mă urc pe tavan și să mă transform în bec. să aștept curentul electric să mă traverseze să intru în hora aceea...
Dacă e marți, e Belgia
de Dan Norea
Titlul vine de la un film, pe care cei trecuți de prima tinerețe și-l amintesc cu siguranță. L-am ales pentru că se potrivește ca o mănușă excursiei din care tocmai m-am întors: Anglia, Belgia,...
Insula
de Cristian Fara
Da... sunt pentru prima dată singur pe insula asta. Cu mulți ani in urmă, fiecare vacanță era o evadare aici. Pe atunci legea era că fiecare trebuie să aducă o piatră. Insula era mică, singura...
Nunta de coral la Praga
de Dan Norea
Pe la sfârșitul lui septembrie am împlinit 35 de ani de căsnicie. Unii se întreabă dacă nu cumva căsnicie vine de la casnă. Eu nu mă întreb. Până de curând nu îmi erau cunoscute decât denumirile...