"Insectarul pământului" – 847 rezultate
0.02 secundeMeilisearchVictor Eftimiu
Victor Eftimiu (1889-1972) Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889, Boboshticë, Albania - d. 27 noiembrie 1972) a fost un poet, dramaturg, povestitor, traducător și academician român. Victor Eftimiu a fost un poet, dramaturg român interbelic, autorul pieselor de teatru în versuri Înșir'te mărgărite, Omul care a văzut moartea, Cocoșul negru, Prometeu. A introdus teatrul poetic în România după modelul lui Federico Garcia Lorca în literatura spaniolă. Teatru Cocoșul negru Înșir-te mărgărite Prometeu Thebaida, Ringala, Dansul milioanelor Omul care a văzut moartea Inspectorul broaștelor Marele duhovnic Haiducii Parada Pană Lesnea Rusalim Strămoșii Crinul vieții Volume de versuri Poemele singurătății, 1912; Odă limbii române, 1958; Minciuni terestre, 1961; Poezii, 1964. Beletristică Kimonoul instelat
16 poezii, 0 proze
Georges Simenon
Georges Joseph Christian Simenon (13 februarie 1903 – 4 septembrie 1989) a fost un scriitor de romane de crimă belgian. Un autor prolific ce a publicat aproape 200 de romane și numeroase lucrări mai scurte, Simenon este cel mai bine știut pentru crearea detectivului fictiv Maigret. A scris peste 200 de romane, traduse in peste cincizeci de limbi, dintre care 75 de romane si 28 de povestiri avindu-l drept personaj principal pe celebrul inspector Maigret. Pina astazi, cartile sale au fost vindute in peste 850 de milioane de exemplare in intreaga lume. Autorul moare in 1989 la Lausanne, in Elvetia, la virsta de 86 de ani. La Editura Polirom au fost traduse romanele: Prima ancheta a lui Maigret (2004), Inspectorul Cadavre (2004), Maigret si scoala crimei (2004), Cazul Louise Laboine (2004), Maigret se teme (2004), Maigret si mortul (2004), Nebunul din Bergerac (2004), Dansatoarea din Gai-Moulin (2004), Asta-i Felicie! (2004), Maigret la New York (2005), Maigret se insala (2005), Maigret...
2 poezii, 0 proze
Insectarul pământului
de razvan rachieriu
Voi fi concesiv cu versul scăpat de constrângerea poeziei aleargă prin cameră ca un curent de aer trântind ușile uneori vertical izbindu-se de tavan alteori oblic zvârcolindu-se în arabescurile...
insectar periculos
de dumitru cioaca-genuneanu
\"sunt un insectar și port gustul pământului pe buze\" (Versuri din poezia \"insectar\" de Aleksandar Stoicovici) Aleksandar insectarul nu ia-n el pe orișicine ci insecte ce au darul de-a fi dulci și...
Intre doua ploi
de grama marius
Ripestră acalmie, dojană tăcută, flutur adormit în insectarul putred, ce mult a trecut de-atunci... Vârtej de culori, puse-n tocul casei, scânteie de cântec răsună la fereastră, tezaurul sufletului...
În fiecare zi
de razvan rachieriu
În fiecare zi altă lumină făcută substanță omogenă în malaxorul spiritului ca o gură ce mestecă încontinuu timpul îl preface într-o pastă cu care unge fisurile din structurile vieții având materie de...
Pământul creponat cu zăpadă virgină
de Paul Gorban
pământul creponat cu zăpadă virgină îl arunc peste trupul tău plin de carne iar din urmele mele voi face un semafor acum să treci acum eu stau în stația de tramvai nici o umbrelă plouă din corpul ală...
faun
de neculea corneliu
Pinii-si scutura capetele Ace uscate ma tintuiesc in pamantul Pe care caldura verii inca nu l-a parasit Frunze-aramii incoltesc in trupu-mi prabusit Nu-ncerc sa scap Toamna mi-e mormantul Si-nvierea...
fântâna
de Ioan Postolache-Doljești
cândva în largul câmpului își ridica fântâna cumpăna spre cer să știe tot însetatul că acolo-i apă. la mare cinste era pentru truditorii pământului. și-a venit vremea întovărășirii, a...
Totul întors și inversat.Ceva, altceva, undeva, cineva
de razvan rachieriu
Dacă s-ar întoarce totul cerul ar fi pe pământ și pământul în cer am merge pe nori și ar ploua din pământ copacii ar avea rădăcinile în cer și frunzele ar pieptăna pământul păsările ar zbura prin...
pământul își deschide gura ca o prăpastie și
de Neagu Raluca
mă invită înăuntru zilnic la 7 dimineața ascund soarele după o șuviță și cobor cu ochii închiși chipul pământului este o lentilă uriașă în spatele căreia vedem lumea cu picioarele-n sus e amuzant...
Roșu cu două fețe, cu niciuna anume
de Andrei Lucian
Amestec înălțimi și văruiesc cu ele ziduri pupile dilatate scăpate în noapte îmi mănâncă sufletul o rană curge voioasă făcându-mă cu podeaua rudă de sânge Am învățat cum se învârte fericirea pe...
sinapse
de Mondea Adrian
motto: "și tu, unde ți-ai lăsat aripile?" - Marquez era ultimul. el și câteva linii continue lunecând pe un țărm nevăzut asemeni ochiului pământului împăcat de larma păsărilor pentru întâia oară. era...
Al. Dobrescu: Pirateria intelectuală
de Valeria Manta Taicutu
„Corsarii minții” (Editura EM.OLIS, Iași, 2007, nu reprezintă, după cum mărturisește Alexandru Dobrescu în Argument, „o vânătoare de vrăjitoare”, nici o manifestare civică a vreunui tribunal literar:...
Lebedei nr.21
de Marinescu Victor
Erau zile pe care le urneam cu mătura tuturor, a noastră din crengi uscate și bandajată cu sârma ondulată pe degete crescute sau încă mici, ale mele, și îmi plăcea să ridic de un colț curtea să îi...
Epopeea în context european
de Stefan Lucian Muresanu
EPOPEEA ÎN CONTEXT EUROPEAN INTRODUCERE Dacă am găsi cu cale să grupăm într-un volum toate studiile ale căror subiecte riscă să pară destul de diverse, aceasta se datorește faptului că le-am conceput...
Octombrie fără întoarcere...
de Emil Iliescu
Când îmbătrânești totul ți se pare posibil. Și știți de ce? Fiindcă - paradoxal, nu? - ai atât de mult timp să visezi! Să te imaginezi în ipostaze, la care nici măcar nu te-ai fi putut gândi atunci,...
Retorica invocației în rugăciunea creștină
de Daniela Luminita Teleoaca
1. Rugăciunea ca discurs monologal Se admite îndeobște că orice activitate comunicativă este în esența ei dialogală, prin urmare, și monologul este dialogal, acesta caracterizându-se prin dialogism...
Pe strada unde am crescut
de JMT
Pe strada unde am crescut Au construit monumente de ceața cerebrala, îndoliate de încalzirea pămîntului. Școala la care m-au îscris in viața, Ca o piesa de șah a rațiunilor ignorate, Sta acum ascunsa...
dacă ar fi s-o întrebați pe gela
de enea gela
nu doar munții înalță pământul ci și cârtițele cu lămpașe stinse între gheare colonizând întunericul unde fosforescentă este numai vypu¹ka iubește nu cine rupe gura târgului ci acela care-o ține...
