"Infinitul 1,2, Eclectismul 1,2,3,4" – 14938 rezultate
0.03 secundeMeilisearchGeorgiano de Basano
nisip pe mare
3 poezii, 0 proze
vilciuc iancu
oradea m-a primit intr-o noapte friguroasa de decmbrie si de atunci nu am indraznit sa plec departe de acest oras minunat.am facut liceul militar in alba iulia unde am petrecut clipe frumoase alaturi de prieteni adevarati.As fi vrut in continuare sa zbor...cine nu ar vrea ,dar academia fortelor aeriene nu a vrut sa-mi ofere aceasta sansa asa ca mi-am urmat a doua pasiune:marea asa ca acum sunt student la academia de marina mircea cel batran.ce-mi va rezerva viitorul...voi vedea.
1 poezii, 0 proze
Vasilcovschi Nicole
Fiecare pas reprezintă infinitul din mine, iar pașii tăi mă reprezintă cu fiecare petală ruptă de vise...
33 poezii, 0 proze
Marian
Suflet liber si necomplexat, traind in afara timpului si spatiului, s-a hotarit intr-un moment de nebuie sa traiasca insemnatatea binelui si raului, supunindu-se gravitatiei si legilor timpului, descoperind infinitul din nou prin dragoste.
3 poezii, 0 proze
grecu ioan
Venim singuri pe aceata barca ancorata in marea vietii pe care unii o numesc traiectorie personala sau destin;dar eu ii spun simplu:sansa.Viata mea este o continua cursa spre infinitul posibilitatilor si a ocaziilor.Viata este o loterie a sanselor! M-am nascut nu demult,cu ganduri tinere,dar cu aspiratii mult mai batrane,eruptii vechii isi au inca ecoul in mine,cel caruia ii place filozofia,poate ma intelege.E foarte greu sa faci un rezumat al propiei vietii,cand aceasta e de doar 16 ani,fara sa ai sentimentul ca omiti ceea ce e important,chiar daca spui doar banalitati! Poate ca sunt un introvertit,dar atata timp cat sunt eu pot face orice,chiar imposibilul!!!!!
3 poezii, 0 proze
Mihaela Rascu
Uneori, am impresia că fluturii se zbat înăuntrul sufletului meu, nerăbdători să iasă pentru a întâlni lumina. Câte unul reușește să își ia zborul către univers. Fiecare carte care se naște din infinitul meu interior, poartă între pagini un vis de fluture.
214 poezii, 0 proze
Feru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
Negre Alin
Nascut in Oradea, 8 Februarie 1984. Am absolvit Liceul Teoretic Onisifor Ghibu - Oradea, profilul Engleza - Franceza. In 2007 am absolvit cursrile la zi ale Colegiului Biblic Est European - Oradea, specializarea Teologie - Educatie Crestina. In prezent sunt cursant al Scolii Sanitare Carol Davila, specializarea Asistent Farmaceutic. Metaforic vorbind, imi place sa ma descriu ca fiind un inger inchis intr-o forma de lut.... un inger care este in cautarea identitatii perfecte, pierduta in infinitul metafizic, si care intr-o zi o va regasi, aceasta fiind glorioasa devenire predestinata fiecarei fiinte umane!
1 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
Dancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
Infinitul 1,2, Eclectismul 1,2,3,4
de razvan rachieriu
Infinitul limitat de Dumnezeu cu scopul de a nu se extinde în alte universuri și veșnicia limitată de Creator pentru a se sidera când atinge nivelul maxim, sunt atribute ale lui Dumnezeu care...
Maxime 1
de razvan rachieriu
1. Anormalitatea dă psihopatie gândirii și are manifestări ridicole. 2. Anomalia privilegiază absurdul și își așază malformatul în enormitatea pliindu-și sinistrul pe senzorial și senzitivități. 3....
Omogenul și eterogenul 1,2,3,4
de razvan rachieriu
Eterogenul dislocă și destructurează configurațiile, desprinde de fenomenele esențiale epifenomenele, divide unitatea în părți disparate care nu au forța întregului și împarte realitatea în...
A fi-ul și non-a fi-ul 1,2,3, Infinitul 1
de razvan rachieriu
A fi-ul în contact cu un punct nodal își accelerează mișcarea și energia punctului nodal propulsează a fi-ul înspre asimptotic. A fi-ul în contact cu involuția se oprește și se întoarce cu spatele la...
Nivelul evolutiv 1,2,3,4
de razvan rachieriu
Fiecare nivel evolutiv al omului îl înscrie pe alte coordonate ale ființării, iar infinitul mic conține evoluția supremă a omului și infinitul mare are echivalențe cu evoluția universului....
Dumnezeu 1,2, Sacrul și păgânul 1, Soluțiile 1
de razvan rachieriu
Discrepanța cea mai mare este cea dintre minus infinit și plus infinit, întinsă pe dimensiunea unui dublu infinit capabil să umple cu substanța sa două universuri, iar discrepanța dintre savaot și...
Mintea planetară 1,2,3,4
de razvan rachieriu
Mintea planetară vrea să extragă uluitorul din mistere, uimitorul din minuni și forțele mistice din miracolele cu efect de panaceu. Mintea planetară absoarbe eonii ființei universului și decodifică...
Realitatea și irealitatea 1,2,3,4
de razvan rachieriu
Între spațiile realității dintre lucruri și oameni se mișcă brownian atomii și în realitate vacuitatea nu există fiind umplută cu aerul prin care circulă entități invizibile. O structură chimică...
Perfectibilul și imperfectibilul 1,2,3,4
de razvan rachieriu
Perfectibilul caută desăvârșirea în imanența căreia se află exhaustivul perfecțiunii și pentru asta și-a distrus defectele, le-a prefăcut în rebuturi existențiale pentru a le arunca în neant și și-a...
Noul și vetustul 1,2,3, Metanoia 1
de razvan rachieriu
Noul întărit și amplificat de evoluție trimite vetustul în neant, acuză mințile obtuze de orientarea înspre stagnarea fără responsabilități și de faptul că se închid respingând eonii și dezactivând...
