Căutare

Privind cugetarea monotona, opaca a zilei inspre noapte

1 poezii, 0 proze

Ioana Balea

Sunt un călător dornic de autocunoaștere. Pentru mine, scrisul este terapeutic, un soi de evadare din cotidian, o eliberare necesară, dar mai ales desfătătoare. Nu am realizări, nici țeluri prea mari. Pe timpul zilei mă pierd în mulțime, sunt o altă figură dintr-un oarecare birou, dar noaptea, doar noaptea, lampa mea mă luminează doar pe mine. Eu și gândurile mele. Prezentul este un jurnal online, o descătușare, un sport extrem al sufletului meu nestatornic.

76 poezii, 0 proze

Nicolae Ioana

Nicolae Ioana (17.IX.1939, Racovița, j. Argeș – 20.I.2000), București) a fost un poet și prozator român. Este fiul Mariei (n. Ciocănea) și al lui Vasile Ioana, brutar. A urmat liceul la Pitești, absolvindu-l în 1954, apoi Facultatea de Filosifie a Universității din București (1959–1964). A avut diferite slujbe: pontator la Uzinele de Piese auto din Colibași (1955), contabil la Întreprinderea de Expediții auto din Pitești (1958–1959), redactor la Agerpres (1964–1966), la Editura Tineretului și la Editura Albatros (1966-1975), instructor la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1975–1982), redactor la Editura Sport – Turism (din 1982) și la Editura Eminescu. Debutează în revista „Luceafărul” (1967). (vezi DGLR – vol. 3, E/K) OPERA Templu sub apă, București, 1967; Moartea lui Socrate, 1969; Monologul alb, București, 1972; Cartea de nisip, București, 1973; Viața după o zi, București, 1976; Amiaza melcilor, București, 1977; Forma focului, București, 1977; Fața zilei, București, 1979;...

3 poezii, 0 proze

anima

"Mai știi cum te numeam pe-atunci? Icoană cu picioare lungi, Veneai pe rîu sau rîu erai, Curgeai în mine pînă-n rai. Cu limba preschimbata-n bici Vanai pe coapsa iepuri mici" Economist. Scriu pasionat si accidental, fara pretentie de forma, liric si cu obsesia ritmului. Datorez www.poezie.ro oamenii, increderea si energia pe care mi-au dat-o la inceput de drum. obtin aproape orice imi pun in minte nu ma mai apropii de oameni ca le fac rau.

20 poezii, 0 proze

Darjan Tanta

Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. Preluată pentru că mi-a plăcut mult din biografia Dianei Slavu.

75 poezii, 0 proze

Savatie Bastovoi

Ierodiaconul Savatie, in lume Stefan Bastovoi, e cunoscut in cercurile scriitoricesti pentru volumele de poezie: Elefantul promis (1996, premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru debut, Premiul Salonului National de Carte de la Iasi, Premiul Salonului National de la Chisinau, premiu Fundatiei Soros); Cartea Razboiului (1997); Pestele pescar - o poveste (1998); Casa timpului (1999). In 2000 a publicat cartea Idol sau icoana? si recent Ortodoxia pentru postmodernisti impreuna cu Nicolae Balota, diaconul Andrei Kuraev si Dumitru Crudu. A publicat, incepind cu anul 1993 poezie, proza scurta, fragmente de roman, eseuri si publicistica in majoritatea revistelor importante din Romania si Basarabia. Din 1996 este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. S-a nascut (1976 in Chisinau) si a trait intr-o familie profund ateista. Pina la calugarie a fost ancorat in conceptiile tatalui, care a absolvit Facultatea de Filozofie din Petersburg. In urma unor conflicte, tatal, profesor la...

24 poezii, 0 proze

slavu diana

.....doar o femeie cu frica de Dumnezeu si dragoste de frumos, in toate formele lui.... Rana mea Anonimă Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. ...preluată pentru că mi-a plăcut mult-jos pălăria, merci.... â ă î ș ț

90 poezii, 0 proze

Dumitru Theodor Neculuță

Dumitru Theodor Neculuță (n. 20 septembrie 1859, Târgu Frumos - d. 17 octombrie 1904, București) a fost un poet, ales membru post-mortem al Academiei Române. Primul poet muncitor din literatura noastră s-a născut în anul 1859, în Tîrgu Frumos, regiunea Iași. Fiu de țăran sărac, Neculuță a avut o copilărie grea și a plecat de acasă la vârsta de zece ani, pentru a-și câștiga existența. Pasionat de învățătură și muzică, n-a avut însă posibilitatea să urmeze cursurile liceale, așa încât a învățat singur, stăruitor și cu multe sacrificii, făcând și meseria de cizmar. A locuit la Iași, apoi la București, unde într-o odăiță de pe șoseaua Ștefan cel Mare, după ce isprăvea lucrul, citea și scria până noaptea târziu, însușindu-și o cultură literară temeinică. A debutat în poezie în 1894, colaborând la ziarele Icoana vremii, Adevărul ilustrat (1895), Lumea nouă literară și științifică (1894-1896). El însuși muncitor exploatat, după odioasa trădare a „generoșilor” (1899), ia parte alături de I....

1 poezii, 0 proze

Petru Anghel

Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...

1 poezii, 0 proze

Ioan Vintilă Fintiș

Locul și data nașterii: Finta, jud. Dâmbovița, 6 iulie 1954 Studii: Institutul de Petrol și Gaze Ploiești Debut: 1980, Biblioteca Luceafărul - 15 Poeți Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat în majoritatea revistelor de cultură din țară, precum Luceafărul, Vatra, Poesis, Familia, Calende, Argeș, Cafeneaua Literară, Dacia Literară, Convorbiri Literare, Cronica, Ramuri, Oglinda Literară, Revista Nouă, Axioma etc. Volume de poezii publicate: Singurătatea supremă - 1991, Obiecte după frig - 1993 - Premiul USR Filiala Brașov, Amintiri de pe malul mării - 1994, Dealul - 1996, Hierofania - 1997, Halucinația - 1998, Obiecte după frig - 1999 - antologie de autor, Ceremonii de iarnă - 2002 - Premiul USR Filiala Brașov, Visul toboșarului - 2003 - poeme rotite scrise împreună cu Costin Lupu, Porțile - 2005, Hierofania - 2006 ed. 2, Dealul - 2007 ed. 2, Timpul muzical - 2008, Bufonul și KlaRaRegina - 2009 - Premiul USR Filiala Brașov, Icoana din apă - 2010. Figurează în următoarele...

0 poezii, 0 proze

Icoana zilei gingaș gânditoare

de Alexandr Blok

Icoana zilei gingaș gânditoare Prin tinere acorduri minte-o țin. Un vifor bate, soarele dispare, Se-nalță praful, negurile vin. Dar în chilie-i mai, și-nsingurată O primăvară-aștept, în floare dând....

Amurgul veacului

de Nicolae Beldiceanu

Cînd spre sară steaua zilei, lin, coboară să se culce, Și cînd apa la izvoare ne grăiește limbă dulce; Întunericul cît crește, ni se face tot mai drag, Și-n afund stelos ne ducem cu sărmanul gînd...

Odă la ciocoi

de Bogdan Petriceicu Hașdeu

I Ca lacoma omidă, ce-și caută o pradă Pe fragede mlădițe, Ca neagra lipitoare pe sânul de zăpadă Al dulcii copilițe, Ciocoiule! un secol, un secol și mai bine, Setos de dușmănie, Sugeai în frunză...

Elegie neterminată

de Rainer Maria Rilke

Elegie neterminată (Ultima formă a proiectului) Nu lăsa soarta să-ți nege copilăria, fidelitatea acestei cerești, inefabile vârste, care ce chiar pe captivul pierind în carcera sumbră, încă-l...