Căutare

The beginning of my childhood was profoundly marked by one of my grandfather’s passions – literature. For him reading, living, the writings of so many did not seem to be enough, so he began writing his own stories that still echo in my memory and in my heart. I remember that one day I went to him and asked “What are you writing about?”. Looking at me for only a second and returning his eyes at the ink stained notebook he answered: “My life”. Regretful, I confess that that was the last dialogue we had. After that I began reading, reading everything he was writing. Two years after his death, I had met someone who changed everything. I stopped reading and began writing myself. It was such a new feeling. It seemed to be never ending. It still feels. Since the first time, you may think I am exaggerating, but it really was the first time I saw her when I felt this sudden urge of writing. Words like “Thank you” seem meaningless compared to the things that you have done for me.

2 poezii, 0 proze

John Keats

John Keats John Keats (October 31, 1795 – February 23, 1821) was one of the principal poets of the English Romantic movement. During his short life, his work received constant critical attacks from the periodicals of the day, though politics, rather than aesthetics, often dictated those opinions. By the mid-nineteenth century, however, audiences began to appreciate more fully the significance of the cultural change his work both presaged and helped to form. Elaborate word choice and sensual imagery characterize Keats' poetry. He often felt himself working in the shadow of past poets, particularly Milton and Spenser, and only towards the end of his life produced his most original and most memorable poems, including a series of odes that remain among the most popular poems in English. Oscar Wilde, the aestheticist non pareil was to later write: "[...] who but the supreme and perfect artist could have got from a mere colour a motive so full of marvel: and now I am half enamoured of the...

0 poezii, 0 proze

Ene Stefan

Optimistul: –Eu știu că ești sătul de mine, Aceeași voce prea subțire, Ce scârțâie pe scăriță Pană sus la muzicuță... Da` n-am ce să fac, NU tac, că-s pui de dac, și pac, plac! Și mâine, când n-oi mai vrea să vorbesc, Parcă-n inimă-ți clipesc... Neutrul: –Da! Eu, pe el, îl vreau! Să-mi cânte l-aspirator, Mor! de plâns, când ia ficatul, Și spală de noroi păcatul... Optimistul: –Ca’așa-i în poker, sa iei asu’, la-nceput Ca dup-aia să spui: „Mut!”... E și-un final de catapult. Neutrul(menținând sinfonia aprobării): –De când așa ceva am vrut! Pesimistul: –Da` nu-i bine, că numai ține: Același om, cu alta poantă, Aceeași inimă curată, Același sictir valabil, Și-altă-ntorsătură de scalpabil! Resemnatul: –Nu-i la fel, să vorbești cu-n pix și-o hârtie Vreo două ore la beție... Furiosul: –Nu!... Stop! Mai taci odată! Că nu poti vorbi de lumea toată... Și filosofia ta-i cam’lată! Și se zbate, adormită, Și-a ta găină-i coc-codăcită! Paranoicul: -Da! așa e, că-i o glumă Și-o glumă va ramâne,...

7 poezii, 0 proze

Iulian Vesper

Iulian Vesper (n. Teodor Grosu, 1908, Horodnicu de Sus (Rădăuți) - d. 1986) a fost un poet, prozator și memorialist român bucovinean. El s-a numărat printre cei care au fondat mișcarea și colecția Iconar, grupare literară ce îmbina tradiția cu modernitatea, într-un fel care l-a făcut pe G. Călinescu să-i catalogheze pe iconari drept "suprarealiști bucovineni". Printre revistele la care a colaborat de-a lungul vremii se numără Iconar, Junimea literară, Pana literară, Vitrina literară, Orion, Răboj, Viața românească, etc. Unele dintre opere * Echinox în odăjdii, Colecția Iconar, 1933 * Poeme de nord, Bucovina, București, 1937 * Primăvara în țara fagilor, Fundația pentru literatură și artă "Regele Carol II", București, 1938 (roman) * Izvoare, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1942 * Glasul, E.S.P.L.A., București, 1957 (roman) * Poezii, Editura pentru Literatură, București, 1968 (cuvânt înainte de Ion Negoițescu) * Ascultând nopțile, Cartea Românească, București, 1972...

2 poezii, 0 proze

Oana Izbașa

Născută în preasfânta dată (nu luată!) de 30 noiembrie 1989, "într-un mic orășel din provincie". Concepută cu aproximativ 7 luni înainte. Citată în mare parte doar de ea însăși. Fugită de multe ori de-acasă și, dusă de-acasă în general. Tânăra și ambițioasa Izbașa a trecut cu bine peste dificila probă a grădiniței, chiar de două ori, într-un fel (după negocieri acerbe), apoi, din motive extraordinare a trecut de două ori și prin clasa întâi, dar, datorită circumstanțelor oarecum atenuante nu se poate spune că a repetat-o! Clasele II-IV au trecut repede și frumos. Pe parcursul lor a descoperit și învățat că ea iubește să facă aproape orice. I-au răsărit în fragedul suflet pasiunile pentru scris și matematică. Cu pasiunea pentru artă (în general, sau desen și muzică, în special) și iubirea pentru animale s-a născut. În clasa a IV-a (s-)a bătut pentru prima și ultima dată în viața ei. Altercația a avut loc pentru/din cauza/datorită ultimului castravete murat. De-abia în clasa a V-a a...

136 poezii, 0 proze

Iulian Hermeziu

Deoarece biografiile le consider un fel de „blind date” cu trecutul, pentru a nu vă pierde răbdarea cu chestiuni ce le pot scrie și altii dupa ce mor, am să creionez succint câteva date despre mine: -născut in Bacău la data de 4 iulie 1980; -strămutat din Bacău la Bucuresti in interesul de a studia ceva; -am inhalat vreo patru ani de facultate de filosofie și jurnalism, fără licența-deci, nefinalizată. -actualmente mă prefac a ma juca de-a fotograful, graficianul (dtp-istul), web-adminul unor cluburi foarte cunoscute din Bucuresti. -mizez pe ideea de a ,,incepe” altă facultate insă sunt in dubii. -planuri de viitor: advertising. -vise: aș vrea sa fiu recitat la școala de copiii din cls. I-XIII, iar cei de a XII-a să-și dea duhul până invață comentariile pe-de-rost a poeziei macabre athomusciene.

10 poezii, 0 proze

Artur Enășescu

Artur Enășescu (1889 - 1942) Artur Enășescu a trecut prin viață atât de umil încât nici măcar locul de naștere nu-i este cunoscut. După unele opinii este vorba despre Burdujeni; conform altora, de Botoșani. Se pare că tatăl i-a fost un oficiant P.T.T., Alexandru, după numele de botez, devenit ‘conu’ Alecu’ (ca și Alexandru Paleologu) odată cu înaintarea în vârstă și în ierarhia poștelor (șeful oficiului din Botoșani). Viitorul poet era văr cu viitorul actor Ion Manu. Școala nu prea l-a atras, ducându-se la cursuri pe apucate, neîmpins din urmă de mama naturală, aceasta decedând. Artur era rebel la constrângeri de orice fel. A urmat și doi-trei ani la liceul Național din Iași. Bacalaureatul l-a luat cu mari întârzieri, în 1913, după ce a plecat la Paris (1911-1912), pasă-mi-te pentru studii superioare, unde, totuși, după părerea lui Tudor Vianu, care-l prețuia deosebit de mult, a audiat niscaiva cursuri de filosofie. Îi plăcea eleganța vestimentară, adora florile și femeile. Dacă...

4 poezii, 0 proze

Wolfgang Borchert

Wolfgang Borchert s-a născut la 20 mai 1921 la Hamburg. Tatăl său, un om retras și plin de sensibilitate, era învățător la școala elementară din Hamburg-Eppendorf, iar mama scriitorului, Hertha Salchow, provenită din mediul rustic, aducea cu ea, în vâltoarea vieții din marele port german, poezia nostalgică a lumii de care se despărțise. Rezervat și tolerant, Fritz Borchert își educă fiul într-un spirit liberal, neîncercând să-i imprime nici un fel de convingeri religioase. Petrecându-și copilăria în mijlocul fiilor de marinari, căpitani de vase și negustori, Wolfgang Borchert, natură veselă prin excelență, rămâne totuși în timpul anilor de școală un izolat, un tânăr ciudat și excentric care nu arăta un interes deosebit pentru studiu. Nonconformismul adolescentin al lui Borchert începe să devină din ce în ce mai manifest. Ținuta vestimentară frapantă, preferința pentru anumite spectacole de teatru și opere expresioniste, afișarea dorinței de realizare a unei libertăți necondiționate,...

1 poezii, 0 proze

George Asztalos

Crez artistic: „Altă caracteristică a tribului, e existența poeților. Unui ins, i se întîmplă să potrivească șase sau șapte cuvinte, îndeobște enigmatice. Nu se poate stăpînii și le strigă, în picioare, în mijlocul unui cerc alcătuit din vrăjitori și din mulțime, cu toții întinși pe jos. Dacă poemul nu-i stîrnește în niciun fel, nimic nu se petrece. Dacă, însă, cuvintele poetului îi tulbură, se îndepărtează toți de el, în tăcere, stăpîniți de o oroare sacră (under a holly dread). Simt că poetul este atins de spirit și nimeni nu-i va mai adresa o vorbă sau o privire, nici măcar propria-i mamă. Din clipa aceea el nu mai este om ci zeu și oricine poate să-l ucidă. Poetul, dacă mai apucă, își caută refugiu în nisipurile dinspre Nord” – J.L. Borges : Cartea de nisip Biografie: * Vine peste lume din Depresiunea Colinară Transilvană, zona Mureș, de la 06.04.1963 și pînă în prezent...poate chiar mai încolo *Debutează cu poezie la revista "Ambasador", în Tg.Mureș, în 1998. *Activist de cartier...

409 poezii, 0 proze

MIRCEA POPA

Acest cont de AGONIA a fost blocat abuziv in 2012 la ordin securistic si politic.Am cerut proprietarului sau administratorului acestui site sa mi se permita accesul macar la nivelul ZERO dar refuza cu obstinatie ca pesemne ca i s-a zis de "sus". Dupa 32 de ani de la Revolutie sunt in continuare cenzurat si nu am dreptul sa public la ordin politic.Poeziile politice au deranjat la fel si cele antisistem. Ne intoarcem din nou la cenzura ideologica de tip nou in care se fac presiuni politice si dinspre STATUL PARALEL ca lui X sa i se inchida gura.

108 poezii, 0 proze

I felt a Funeral, in my Brain

de Emily Dickinson

I felt a Funeral, in my Brain, And Mourners to and fro Kept treading--treading--till it seemed That Sense was breaking through-- And when they all were seated, A Service, like a Drum-- Kept...

Am simțit o Înmormîntare În Creier

de Emily Dickinson

Am simțit o Înmormîntare în Creier, Bocitoare se jeleau neîncetat Umblînd - de colo colo - pînă cînd Și Judecata mi-au întunecat Iar cînd s-au potolit cu toate, O Slujbă ca o Tobă s-a pornit - Bătînd...

Darkness

de George Gordon Noel Byron

I had a dream, which was not all a dream. The bright sun was extinguish'd, and the stars Did wander darkling in the eternal space, Rayless, and pathless, and the icy earth Swung blind and blackening...

Darkness

de George Gordon Noel Byron

I had a dream, which was not all a dream. The bright sun was extinguished, and the stars Did wander darkling in the eternal space, Rayless, and pathless, and the icy earth Swung blind and blackening...