"Hărnicie - autor Aurora Luchian" – 1778 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
FPFLOARE PETROV
Născută intro minunată zonă sub-montană în jud. Sălaj, crescută intre ardeleni harnici, cu zâmbetul constant pe chip, înseninat de mari ambiții, de motivații să strivească sub plug amintirile a două războaie crunte și nedrepte. Am parcurs școlile obligatorii, pasionata de Cuvinte și Carte - sensul vieții s-a conturat optimist, chiar și plânsul intre eroii preferați și personajele carților, a fost călăuzitor când mi-am pierdut părintii, câștigând forță pentru lupta cu negurile vremii alături de mii de "frați" și prieteni intro Casa de Copii din Ardeal. Cucerita de poezie m-am înscris în cenaclul literar al școlii. Este imposibil să nu iubești viata tumultuos când alegi Cartea - ghid pentru fiecare zi, să nu vrei dansul tău cu stelele, să nu te descoperi mai sensibilizat mai înfrumusețat după ce plângi prin transcendere în sufletele poeților, fenomen care se petrece doar prin dragoste și devoțiune. Universul poeților veridic valoroși este distinct- Dumnezeu înainte de a crea lumea...
5297 poezii, 0 proze
HHesiod
Hesiod (greacă: Ἡσίοδος) (aprox. sec. al VIII-lea î.Hr., Beoția) a fost un poet epic grec, considerat a fi, după Homer, cel mai vechi scriitor al Greciei.[1] Este autorul poemului genealogic „Teogonia”, consacrat panteonului divinităților elene, folosind tiparul mitlui și noțiunea vârstelor. De asemenea, tot lui îi aparține și poemul didactic „Munci și zile”, opera pătrunsă de poezia sinceră a naturii, calendar pentru agricultori și navigație, cu prețioase indicații. Hesiod era un agricultor, un poet-țăran, un om obișnuit cu viața aspră, pătruns de o mare stimă față de muncă, dotat cu un desăvârșit simț al realului, care vedea viața și oamenii așa cum sunt; un om care nu-și face nicio iluzie asupra realității sociale, dar este convins de triumful final al cinstei, hărniciei și dreptății. Hesiod este considerat, alături de Homer, părintele poeziei religioase, morale și didactice. În opera sa există referiri la propria biografie: tatăl poetului se...
0 poezii, 0 proze
RBRaul Dorin Vasile But
Părintele Raul Dorin Vasile But s-a născut în localitatea Mireșu-Mare, jud. Maramureș, fiul lui Gheorghe, inginer minier și al Clarei, contabilă, primul din cei doi copii ai familiei. Copilăria și-o petrece în satul Cheud, jud. Sălaj, unde, sub grija bunicilor din partea mamei, experimentează prima întâlnire cu Dumnezeu, în rugăciunile fierbinți rostite șoptit la căpătâiul său de „mămuca”, femeie simplă, dar credincioasă, harnică și bună, cea care îl va și îndruma, mai târziu, spre slujirea Celui Sfânt. La Cheud, de mic, părintele va scrie, „inspirat de o carte de rugăciuni” primele sale versuri, și îi va promite lui Dumnezeu că-i va sluji! Ruperea de acel tărâm minunat al unei copilării fericite, în apropiere de Dumnezeu, se produce inevitabil cu puțin timp înainte de începerea primului an de școală (1985), când, la plecare, copilul Raul avea deja dorința de a împlini chemarea făcută de Dumnezeu și sporită de dragostea bunicilor, aceea de a fi preot. Orașul Baia Sprie devine un nou...
22 poezii, 0 proze
AGAlina Grozea
Geamană, de mijloc de zodie. Duală, se spune. Sfâșiată între doua euri, spun eu. Deloc parșivă - sper - contrazicând astfel prejudecățile legate de configurația planetelor. Ingineră - printr-o conjunctură de sfârșit de ani comuniști. Editor cu sufletul, dar si pe salariu. Tristă. Nu pentru ca e inteligent și la modă, ci pentru că nu pot să mă abțin. Cinică - pot să ma abțin, dar nu vreau. Sarcastică. Îmi iese, câteodată, însă e un joc cu focul. Isteață - mai degrabă speculativă, decât spontană. Cu tupeu - nu-mi doresc, deși aș avea nevoie. Orgolioasă - prea mult și prea cu cine nu merită crizele mele de personalitate. Mândră - cât să mă umflu în pene, de multe ori, și să mă simt nedreptățită, de la fel de multe ori. Frumoasă - spun cei care mă iubesc, și stim că iubirea nu stă bine cu vederea. Rea - neintenționat. Răutăcioasă - intenționat. Optimistă - mereu. Pesimistă - de câte ori mă întreabă cineva. Timidă. Punctuală. Luptatoare. Leneșă - la modul boem. Harnică - atât cât să-mi...
14 poezii, 0 proze
Hărnicie - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
nu se pune niciodată virgulă între subiect și predicat Plopul privind peste lume, Vede-n depărtare, Cum grațios, de sub culme, Iese mândrul soare. . Suliți calde-n zi senină, Răsfață pământul, Iar o...
Musai să mâncați, spălați! - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
Într-o floare de narcisă, O albină indecisă, Se foia de ici-colea, Și polenul culegea. Însă ochii săi, vioi, Vedeau lângă un trifoi, Gălbeneaua lucitoare, Un bănuț mic ca de soare! . "Ce ispită!" se...
Iarna-i ca în poezie! - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
De la alb, vântul închise Ochii transparenți și goi. Cu un brâu gros, se încinse Și călcând nămeții moi, Trece-n zvârcolire mare, Prin tiranica vâltoare. Ghemotoace, prin răstoace, Iepurașii...
Toate mamele muncesc! - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
Harnică prin floricele, Strânge nectar pentru miere, De cu zori și până-n seară, Umplând fagurii de ceară, Cu mânuțele ei, mici, Să aibă copii-voinici! . Abilă, meticuloasă, Þese pânza mătăsoasă;...
Aventura unei furnici - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
O furnică hărnicică, Căzu de pe-o rămurică, Pe botul lui Azorel, Cel mai liniștit cățel! Dar când ea mușcase tare, De boticul umed, moale, Azorel s-a enervat Și cu labele a dat, S-alunge făptura...
Aventura unei furnici - Poveste în rime - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
O furnică hărnicică, Căzu de pe-o rămurică, Pe botul lui Azorel, Cel mai liniștit cățel! Dar când ea mușcase tare, De boticul umed, moale, Azorel s-a enervat Și cu labele a dat, S-alunge făptura...
Recunoștință - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
Într-un coridor în sol, Doi șoareci, copilul lor, Și bunicii bătrânei, Își duceau traiul, ehei! Ca în sânul lui Avraam, Stres n-aveau, baremi, un dram! Părinții munceau cu spor, Cărau spice de mohor,...
Ultimul cosit - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
Visătoare iarba-n verde, Peste câmpuri s-a-nălțat, Cu păr lung, de nu ai crede, Zici că-i fată de-mpărat! . Vânt văratic o străbate, Dându-i un fior de dor, Și în calea-i se abate Harnicul de...
Ridichea uriașă - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
Cică un țăran odată, A pus ca și altă dată, În pământ mici sămâncioare De ridiche, roșioare. Dup-o vreme a trecut Să vadă dacă-au crescut, Și ce vede, ce nu vede, Privirea în ea își pierde! O ridiche...
Vremea e o ștrengăriță - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
Vremea e o ștrengăriță! Cum se zbenguia-n rochiță, Prin livezi, c-un șovăit, Mugurașii au plesnit, Inundând pomii cu floare, Albe, de zici că-i ninsoare! . O armată de albine, Năvălind dinspre...
Farmecele lui Florar - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
Florar s-a întins alene, O-mboldi Zorilă, zău! Și săltându-se din perne, Călcă nalbe, știr, dudău, Și din poală și din păr, Deșertase flori de măr. . Un nor scrâșni din măsele, Căci seninul cerului,...
Povestea unui greieraș - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
Tremurând cumplit, de frig, Rotunjit ca un covrig, Trage un colț peticit, Și crede că-i învelit. * Spatele îi este gol, Căpșoru' mic, pe sol, N-are saltea, păturică, Și e îngrozit de frică! * "Dacă...
La nunta lor - Cucul și ciocănitoarea - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
Veste după veste vine, Ascultați atenți la mine: În crâng, șușoteli, rumoare, Cucul și-o ciocănitoare, Își pregătesc nunta lor, Și prin arbori au mult zor! . Gaița-gălăgioasă, Curioasă, băgăcioasă,...
A îmbrăcat nouă cojoace! - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
Vrajă-i pe căsuța mea! Mi-a dat cerul, stea cu stea, Și-a vărsat cu dărnicie, O cascadă argintie! . Colo, într-un hău albit, Iarna s-a împotmolit În nămeții ca de lapte, Alb e-n față, alb e-n spate!...
Într-o toamnă! -autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
Dintre frunze gălbioare, Furnica privi spre soare. Suflând nasul în batistă, Spune răvășită, tristă: * Soare, când te-ai micșorat? Păsări dragi, unde-ați plecat? Cerule te-ai tulburat... Voi, frunze,...
Haide, du-te-n strat la somn! - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
Printre frunze arămii, Un gândac cu tălpi murdare, Cu ochișorii zglobii, Șovăiește în mirare, Și șoptește trist spre toamnă: -Să te porți ca și o doamnă! . Un fior rece îl trece, Uff, cerul e...