"Golire de timp" – 712 rezultate
0.02 secundeMeilisearchAndré Gide
Né le 22 novembre 1869 à Paris, André Gide est le fils unique de Paul Gide, professeur de droit, et de Juliette Rondeaux, riche bourgeoise d\'origine normande. «Né à Paris, d’un père uzétien et d’une mère normande, où voulez-vous, monsieur Barrès, que je m’enracine? J’ai donc pris le parti de voyager.» À la mort de son père, Gide n\'a que onze ans. Il est donc élevé par sa mère dans une atmosphère de rigueur morale qu\'on a dit castratrice, entouré presque exclusivement de femmes. Il épousera Madeleine Rondeaux, sa cousine de Rouen, en 1895. Dégagé de tout souci financier grâce à sa fortune personnelle, Gide s\'oriente très tôt vers une carrière littéraire dont ses premiers échecs ne le détournent pas les Cahiers d\'André Walter (1891), publié à compte d\'auteur: il se déclare soucieux de produire une œuvre qui assure sa postérité plus que sa gloire immédiate. Après Paludes (1895), Gide se moque des symbolistes et de lui-même, il publie les Nourritures terrestres (1897). Ce livre...
5 poezii, 0 proze
ICIrina Ciurez
“Sufletul omului indura amaraciune, indura umilinta, indura jignirile. Dar mai greu decat orice, golul si mai ales golirea. Golirea sufletului nu te omoara, dar te sleieste.”Ileana Vulpescu – De-amor, de-amar, de inima albastra
1 poezii, 0 proze
Golire de timp
de Maria Elena Chindea
(Participantă la concursul din toamnă) casa a devenit un sistem metafizic tremură iarna din ea adevărul întinde limbi de țurțuri curăță pereții zilei de mucegai nu le confund cu niște brațe...
Vulcani de raze de la est erup
de Ștefan Petrea
Și iar vin zorii, sfântă-n cer zidire De-un timp cu noaptea sunt cam pus pe ceartă Căci somnul, ușă-n iaduri, nu mă iartă Și dimineața iar e nemurire. În bobul cel de rouă e o hartă Spre infinit și...
o lebădă plânge în mine
de pop romeo
îmi ridic rădăcinile către tine între noi plânge o lebădă eu nu știu e dansul tăcut al luminii între umbre de porțelan ? tu mă privești amândoi ne desfacem de timpuri cădem în neantul primului os...
Neosteneala depanatorului de iluzii
de Daradici Ladislau
chitaristul avea privirile înșurubate sub pleoapele toamnei când cânta melancolia îi devenise amantă intra dimineața pe porțile lui străbătea aleile aprindea lampadarele în fiecare amurg aburea...
Incunabul
de Nincu Mircea
Ce vom face cu numiri ce nu au fost niciodată numite?! Cum ar trebui să ne întrebăm ce vom face cu copiii care Nu s-au născut, deși puteau să se nască și să fie vii? Este un joc al întrebării ce ține...
Gol
de Nincu Mircea
Tăcerea tăcea lipsită de ultimul cuvânt Golită de sine și de visul care îi învășmânta Adâncul din care își genera golitul recurgând. Ultimul cuvânt al tăcerii striga despre vreme. Despre vremea...
mai mult decât acești oameni
de silviu dachin
sufletul ca un glob pământesc rotindu-se lin între palmele umede altfel închipuind tăcerea sicriului decât aceea din care oamenii vin atât de ușoară apoi respirația ca o golire de nașterea dintâi...
Efemeritate
de Nincu Mircea
Ieri, am fot să împărtășesc o muribundă care sta într-un pat așezat lângă fereastră într-o cameră. Până la ea, pe dreapta mea, într-un pat lipit de perete, în pielea goală cu picioarele deschise ca...
Scenarii bukowskiene
de Ioana Petcu
Charles în autoportret Controversele care s-au iscat în privința scriitorului american (poet și prozator), vin mai mult din conținutul de suprafață al operei lui, decît din profunzimile texturii...
1.20 - El face TOT ce vrea
de cristiana pricop
Poți asculta de Dumnezeu- dacă îți dă El Harul să asculți - Căci Domnul VREA că TOÞI oameni să fie mântuiti și la cunoștința adevărului să vină (l Timotei 2.4) - Nu este voia Tatălui vostru din...
George Pokemon Drăgoi
de Eugen Galateanu
Căci nimeni nu fela mai bine decât ea.Avea o uitătură la organul lui micșorat, vânăt, o râmă neputincioasă, o uitătură pofticioasă, o uitătură lacomă care-l făcea pe Gigel să ia poziție de drepți și...
Lumea incertitudinilor
de Ecaterina Ștefan
Mă trezeam în fiecare dimineață cu aceeași disperare în corp, disperare că azi, ca și ieri, ca și mâine, trecutul plus viitorul, prezentul, toate sunt o masă și masa asta, materia asta translucidă,...
Șah la regină - Capitolul XII (3)
de Helia Rimoga
Plecă, cu inima amputată. Noaptea fu câinoasă. La fel și ziua următoare. Ar fi vrut să se întoarcă, dar lucrul i se părea la fel de imposibil ca întoarcerea anilor. Ar fi voit ca el, printr-o minune,...
Golire
de Ligia Pârvulescu
(mamei mele) există în tine un galben de plantă filtrezi lumea prin nervuri țesute stingher în cotloane din sufletul meu mai locuiesc și acum în spitalul părăsit de perfuzii și oameni pe care mi l-ai...
Timpul
de Eugen Popiți
Timpul îmi era, pe atunci, mult, mult mai prietenos, nemijlocit și nebăgat în seamă cu cine știe ce luare aminte de care să mă folosesc acum. Făceam glume, îl luam pe după umeri fără să îmi treacă...
Rugăciune
de Nincu Mircea
Rog timpul să mă lase să mă înveselesc Cu un pahar de vin târziu, greu și burlesc! Să-mi lase a lui plăceri, arome și parfum Zămislitoare arderi de nesfârșiri și scrum. Rog ceasul să oprească căderea...
loftul
de Bogdan Nicolae Groza
aici în acest spațiu prăfuit dintre mine și marginea de nord a lumii, mi-am închis venele, frica de baubau, praștia cu lunetă -pe care am căutat-o bezmetic luni întregi cam pe la doișpe ani- pielea...
Templu
de Teodor Dume
corpul meu e un templu în care intru dimineața la amiază și seara pentru dezvelirea sufletului această golire e un ritual și îl practic în spațiul în care doar iubirea coboară odată cu lacrima lui...