"Frenezia din Zori" – 1988 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
CȘConstantin Ștefuriuc
(5.05.1946, Udești, Suceava – 1994, Suceava) „… un nostalgic fragil, cu himera adolescenței în priviri, un imagist volubil, cu ecouri romantice în auz, un liric suav, cu veleități amânate” – Laurențiu Ulici, în „România literară”, 25.01.1984. „Poezia …este expresia unui spirit genuin și iscoditor, naiv entuziasmat de miraculosul spectacol al lumii. De un imagism frenetic, versurile alcătuiesc un tablou antropomorfic, care impresionează prin asociațiile neașteptate, amintindu-l pe Ilarie Voronca…” („Literatura română contemporană”, vol.I, „Poezia”). Studii de ziaristică la București. Debutează cu poezie la ziarul „Zori noi” din Suceava. Colaborator la: „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Bucovina literară” etc. Plecat dintre noi înainte de vreme („Timpul trece,/te petrece,/dinspre leagăn,/înspre rece” - manuscris), Constantin Ștefuriuc și-a petrecut ultimele clipe într-un pat de spital, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Doctore, te rog, dă-mi o...
2 poezii, 0 proze
UFUgo Foscolo
Ugo Foscolo (1778-1827) Atât prin opera sa cât și prin viața sa - zbuciumată, aventuroasă, răvășită de pasiuni, de profunde neliniști și de aspirații eroice (...) - Ugo Foscolo este scriitorul cel mai profund angajat în viața epocii sale, în multitudinea de evenimente care la început de secol schimbă fața Europei și a Italiei. Și, totuși, privită din perspectiva timpului, opera lui îl situează mult mai aproape de înaintași și de urmași, de fervoarea preromantică a unui Alfieri sau de pesimismului lui Leopardi, și mult mai departe de contemporanii propriu-ziși, de un V. Monti sau de un I. Pindemonte, de pildă (...). (...) Odele și cele douăsprezece Sonete ale lui Foscolo, ca și romanul său autobiografic, răsfrâng din plin sensibilitatea pronunțat romantică a autorului lor. Dar torentul pasiunilor, frenezia simțurilor, datele imediate ale biografiei sale se transfigurează în Sonete, (...) și depășind reminiscențele literare, ajung să se rostească într-o formă reținută, discretă, într-un...
2 poezii, 0 proze
Ungureanu Alexandru
Alexandru Ungureanu N. 7 ianuarie 1957, în București - m. 11 octombrie 2004, la Bacău. Prozator. Fiul juristului Vasile Ungureanu și al Elenei, casnică. Își începe studiile în Capitală, unde după absolvirea școlii generale urmează cursurile secției reale a Liceului Teoretic Nr. 24 și, apoi, pe cele ale secției Tehnologia Transporturilor și Telecomenzi Feroviare a Facultății de Transporturi din cadrul Institutului Politehnic București. Are preocupări literare încă din liceu, frecventând mai toate cenaclurile bucureștene și scriind cu frenezie proza umoristică, poezie și teatru absurd. În anul 1978 își face debutul în cenaclul studențesc „Solaris\", al Casei de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa\", pe care îl va și conduce în perioada 1979-1982. în 1979 creează primele proze de anticipație, gen care îl va impune rapid mai ales prin inventivitatea, viziunea poetică și romantică, dar și ultramodernă cu care își construia misterioasele povestiri. Debutează publicistic peste doi ani,...
0 poezii, 0 proze
AUAlexandru Ungureanu
Alexandru Ungureanu (n. 7 ianuarie 1957, București - d. 11 octombrie 2004, Bacău a fost un prozator de science-fiction român. Fiul juristului Vasile Ungureanu și al Elenei, casnică, își începe studiile în București, unde după absolvirea școlii generale urmează cursurile secției reale a Liceului Teoretic Nr. 24 și, apoi, pe cele ale secției Tehnologia Transporturilor și Telecomenzi Feroviare a Facultății de Transporturi din cadrul Institutului Politehnic București. Are preocupări literare încă din liceu, frecventând mai toate cenaclurile bucureștene și scriind cu frenezie proza umoristică, poezie și teatru absurd. În anul 1978 își face debutul în cenaclul studențesc Solaris, al Casei de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa", pe care îl va și conduce în perioada 1979-1982. în 1979 creează primele proze de anticipație, gen care îl va impune rapid mai ales prin inventivitatea, viziunea poetică și romantică, dar și ultramodernă cu care își construia misterioasele povestiri. Debutează...
4 poezii, 0 proze
GPGiovanni Papini
Giovanni Papini (n. 9 ianuarie 1881, Florența — d. 8 iulie 1956, Florența) a fost un jurnalist, eseist, critic literar, poet și romancier italian. Giovanni Papini s-a născut în anul 1881 la Florența, fiu al lui Luigi Papini, fost soldat garibaldian, meșteșugar cu convingeri republicane și anticlericale, motiv pentru care mama sa, Erminia Cardini, a trebuit să-și boteze fiul pe ascuns. A avut o copilărie și o tinerețe solitare, compensate de pasiunea pentru lectură. În 1899 devine institutor, predă câtva timp și exercită și profesiunea de bibliotecar. Din fragedă tinerețe se angajează într-o frenetică activitate de scriitor, publicist și animator cultural și devine cu timpul un erudit autodidact. În 1900, împreună cu Giuseppe Prezzolini și Ettore Morselli, înființează o asociație de "liberi cugetători" (spiriti liberi), cu tendințe anarhice și idealiste. În anul 1903 scrie programul revistei nou apărute "Il Leonardo", cu puncte re referință în filosofia lui Friedrich Nietzsche și...
7 poezii, 0 proze
Frenezia din Zori
de Dascalu Mihai
Se-aprinde o magie subtilă și mută, Când somnul se-ndoaie spre zorii ce vin, Pe aripi de gânduri, în umbra tăcută, Mă las rătăcit într-un haos sublim. E-o oarbă pornire spre golul deplin, O goană...
și totuși iubirea
de FLOARE PETROV
și totuși iubirea doare câteodată când valuri de suspine vuiesc în adâncuri când frenezia zilei este suspendată când credința pierde mirabile tâlcuri. și totuși iubirea îngroapă extaze când candorile...
reflecții albastre
de FLOARE PETROV
dorul meu este ca floarea de nufăr născut din adâncul unei iubiri mărețe dacă mi-ar străbate inima cu blândețe mi-ar spune că nu mai trebuie să sufăr. îmi primenesc chipul la fântâna albastră...
Creatorul de titluri
de Nic Deler
Era liniște. În aer pluteau fâlfâirile aripilor licuricilor, amplificate de luminile rotitoare care scăpau spre zenitul negru. Ùl Tìt mergea spre librărie, îngîndurat, apăsat de ultima comandă...
Gelosul din dragoste
de Remus Cretan
In comparatie cu gelosul oedipian sau narcisic, unde ar mai coabita umbrele de armonie a gandurilor logice, gelosului din dragoste i se sterg si umbrele de logica. Se misca, uluit si preocupat in...
Zori și Asfințit
de Mariana Cârdei
Poezia dragostei Întâi mi-a apărut în vis - sătucul interzis... Apoi, a fost un început, când în Iran l-am revăzut; și-n Tehran, la „Azadi”, am ascultat –„ Mahtumkuli”. Se transformase, peste noapte...
Zori și Asfințit
de Mariana Cârdei
Feerie Antalia-i locul spre care zburăm, la-nceput de vară, ca să ne bronzăm. Hotelul Concord străjuit de piscine, în Lara elitei, mă primea pe mine. Senin și Soare, văd munții în zare oglindiți în...
ilustrații boeme
de FLOARE PETROV
clipe durabile fecunde care izvorăsc din centrul universului plin de magie gânduri limpezite în lacrimi sporesc precum roadele dintr-o ciupercărie. timpul s-a încălțat în pantofii roșii primăvara...
virtute
de FLOARE PETROV
topesc în lumânare întuneric sumbru să mă scald cu zorii în baie de raze încerc să păstrez spiritul în echilibru sunt ambițioasă și plină de emfaze. am precum florile o viață delicată în opera...
terapie cu iubire, cântec și poezie
de FLOARE PETROV
în memorii primenite se odihnesc strămoșii, istoria se schimbă din veac în veac, pentru rănile trecutului iubirea e leac, gloriile zorilor frumos le cântă cocoșii. arhitecții luminii zidesc turnuri...
Poemul acesta îți poartă veșmintele
de Maria Prochipiuc
ia-mi respirația la ce mi-ar mai folosi prin trupul tău gol am făcut cros cu nopțile șuvițele reci îmi îngheață gândurile fără veste îmi răsar în minte întâmplări petrecute la început de zori prostii...
război și pace
de Ioan Grigoraș
uneori privesc luciul lacului cu nuferi ca pe-o sonată în care lebăda albă se transformă în sirenă și desenează cercuri concentrice de poți citi metafora în palma fiecărui val ce sărută linia...
Așa că..
de O_X
Tiranul care-a umilit o țară într-o jumate veac de împilat de mâna noastră fuse vrut să piară cu prețul unor vieți ce-au cutezat, dar frenezia luptei câștigată ne-a amețit discernământul net și cârma...
Traian T. Coșovei. „Aerostate plângând”
de florin caragiu
În volumul „Aerostate plângând” (ed. Tracus Arte, 2010), Traian T. Coșovei își dezvoltă reflecțiile și imageria poetică, pe un ton critic, angajat, din condiția lipsei de perspectivă a unei lumi...
Batîr Adina – jucând șotron cu primăvara
de Maria Prochipiuc
Daniela Luca tu talmaci neostoit al curtii regale nici poemele nu te mai dezbraca de ingeri nici visele nu iti mai sunt margele de-opal nici sorii nu iti mai sunt cercei la ureche tu talmaci al...