"Firul viata-moarte" – 13158 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
GMGustav Meyrink
Gustav Meyrink (19 ianuarie 1868, Viena, Austria – 4 decembrie 1932, Starnberg, Bavaria) este un clasic al literaturii austriece și universale, intens preocupat de științele oculte și de parapsihologie. Este fiul nelegitim al unui baron și al unei actrițe de la curtea Bavariei. Până la vârsta de treisprezece ani a trăit la Munchen, unde a urmat școala primară, apoi la Hamburg o scurtă perioadă de timp și douăzeci de ani la Praga, unde a ajuns împreună cu mama sa în 1883 și unde, nouă ani mai târziu, a trăit un eveniment cu rol providențial în viața lui: la douăzeci și patru de ani, când se pregătea să-și pună capăt zilelor, a auzit pe cineva strecurându-i pe sub ușă o broșură cu titlul "Viața după moarte". Șocat de această coincidență dramatică, a început să fie interesat de literatura ocultă și să studieze teosofia, cabala, sofiologia creștină și misticismul oriental. Rezultatele acestor studii apar în toate operele sale. A fost de asemenea membru al Hermetic Order of the Golden Dawn...
2 poezii, 0 proze
EIEmil Isac
Emil Isac (n. 17 mai 1886, Cluj - d. 25 martie 1954, Cluj) a fost un poet român. Emil Isac a fost fiul avocatului Aurel Isac (1845–1932) și al soției sale, profesoara de desen, Eliza născută Roșescu (1854–1922). A studiat la Liceul Piariștilor din Cluj și Liceul Grăniceresc din Năsăud. A urmat cursurile de la Facultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj. A locuit în mare parte din viața sa, în orașul Cluj (mai exact începând cu 1895). A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în data de 25 noiembrie, în revista „Familia” apoi a colaborat la „Viața nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viața românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaștri și Pe lângă apa care trece. Deja de pe vremea studiului la Facultatea de Științe Juridice din Cluj, Emil Isac a făcut cunoștință cu ideile progresiste și umanitariste și s-a atașat cauzei clasei muncitoare. După moartea sa, în 1954 a fost construit un...
13 poezii, 0 proze
Nicolae Ioana
Nicolae Ioana (17.IX.1939, Racovița, j. Argeș – 20.I.2000), București) a fost un poet și prozator român. Este fiul Mariei (n. Ciocănea) și al lui Vasile Ioana, brutar. A urmat liceul la Pitești, absolvindu-l în 1954, apoi Facultatea de Filosifie a Universității din București (1959–1964). A avut diferite slujbe: pontator la Uzinele de Piese auto din Colibași (1955), contabil la Întreprinderea de Expediții auto din Pitești (1958–1959), redactor la Agerpres (1964–1966), la Editura Tineretului și la Editura Albatros (1966-1975), instructor la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1975–1982), redactor la Editura Sport – Turism (din 1982) și la Editura Eminescu. Debutează în revista „Luceafărul” (1967). (vezi DGLR – vol. 3, E/K) OPERA Templu sub apă, București, 1967; Moartea lui Socrate, 1969; Monologul alb, București, 1972; Cartea de nisip, București, 1973; Viața după o zi, București, 1976; Amiaza melcilor, București, 1977; Forma focului, București, 1977; Fața zilei, București, 1979;...
3 poezii, 0 proze
CSConstantin T. Stoika
Poetul erou Const. T. Stoika s-a născut la Buzău la 23 feb. 1892, fiul lui Titus St. Stoika, descendent dintr-o veche familie bănățeană, și al Irinei Canella. Studii liceale la Brașov, Buzău, Pitești, unde înființează în 1909 o revistă școlară Tinerimea literară și artistică. Se apropie de grupul simbolist de la Viața nouă în 1912. Studii și licență în litere la București, întrerupte în 1913, când intră voluntar în armată. Participă la campania din Bulgaria. Împreună cu M. Săulescu, V. Demetrius și I. Chiru-Nanov scoate revista Poezia (1915). Mobilizat ca sublocotenent moare pe front la 19 octombrie 1916. Traducător din Baudelaire, Verlaine, Peladan (Oedip și Sfinxul, 1914), dar și din clasicii latini, Const. T. Stoika are și preocupări teoretice prosimboliste: Școala nouă victorioasă în luptă cu parnasienii și realiștii (ms.); Reflexii în fața poeziei noi, în Viața nouă, XVIII, 5-6, iulie-august 1922. OPERE (poezii): Licăriri, Buzău, 1910; Poezii 1912-196, Chișinău, 1928 (cu o...
5 poezii, 0 proze
AAana andone
Am vazut lumina zilei intr-o frumoasa zi de toamna,intr-o familie modesta de la margine de Bucuresti.Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei,intr-un sat prosper de pe malul Mostistei.Acolo am invatat sa fiu atenta la tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii pana la cerul instelat si sa prefac totul in senzatii,dezvoltand o anumita sensibilitate si o inclinatie catre vis si poezie.In gimnaziu obisnuiam sa scriu intr-un caietel "scrisori pentru fluturi si pietre",obicei pe care il am si acum atunci cand inima se revarsa. Drumul in viata mi l-am hotarat de cand eram foarte mica si obisnuiam sa ma joc " de-a scoala".Asa ca mai tarziu nu a fost deloc intamplator faptul ca am urmat cursurile Liceului Pedagogic din Bucuresti si apoi ale Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti.Se implinesc 20 de ani de cand scoala imi e si casa si rai si iad in acelasi timp. Imi doresc ca lumea sa fie mai buna,mai luminoasa si mai plina de iubire si poezia e o cale...
144 poezii, 0 proze
ioana vaduva
Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar așa cum te naști cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toți anii și toate secundele în care urmează să te așezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber și nu s-au dus, și-au cusut cămașa de forță direct pe piele și acum, și doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati și n-aș putea… Doar sa gasesc firul dus și să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd și să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvașe trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naștere cu tort și îmbrățișări.
6 poezii, 0 proze
iulian
Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incendiate de soare, secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit.Sunt firul de iarba peste care treci acum grabita, sunt frunza pe care o tii ingandurata intre degete!Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand... Iubita mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zambetul tau ma imbata de o betie cereasca. Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sarutul tau... sfarsitul unei lumi si nasterea alteia. Iubita mea esti vis si... durere...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta alaturi de tine, nu mi-as dori alta. O clipa sa ma privesti, sa-mi zambesti, sa ma atingi, sa ma saruti. Te mai astept o viata... Si ce altceva as mai putea sa iti ofer decat doi ochi caprui, frumosi si un zambet cald, care sa-ti calauzeasca pasii zi de zi! Cred ca o sa va placa...
19 poezii, 0 proze
CSCella Serghi
Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română de origine evreiască, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei. (text)==Despre Cella Serghi== "Născută la 22 octombrie 1907 la Constanța, scriitoarea Cella Serghi va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește : "marea e o prezență vie și o prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia...
7 poezii, 0 proze
VVvalentin varan
cand viata a hotarat ca doi parinti erau prea mult pentru mine si mi i-a luat,am trecut de la copilarie la maturitate , sarind peste adolescenta... am depasit varsta la care au trecut ei granita spre lumina,iar fiul meu a depasit varsta pe care o aveam eu atunci... Intre ATUNCI si acum...viata mea...
6 poezii, 0 proze
Mihail Kogalniceanu
MIHAIL KOGALNICEANU (1817-1891) Mihail Kogalniceanu s-a nascut la 6 septembrie 1817. Era fiul vornicului Ilie Kogalniceanu si al Catincai Stavilla, \"coboritoare dintr-o familie genoveza, stabilita de secole in vechea colonie genoveza Cetatea-Alba\". Invata mai intii in casa, cu calugarul German Vida, apoi la pensionul francez al exofiterului Cuenim, in noul institut al francezilor Lincourt, Chefneux si Bayard. In 1839 se pune sa redacteze \"Foaea sateasca a printipatului Moldovei\", publicatie nevinovata de economie rurala cu efecte modeste dar sigure. Inca din 1838 deschidea subscriptia pentru o editie completa, dupa mijloacele de atunci, a operelor lui D.Cantemir, in colaborare cu C.Negruzzi. adiotantul avea sa scrie \"Viata Domnului\", avea sa traduca din frantuzeste Istoria Imperiului Otoman, din nemteste Descrierea Moldovei si sa mai ingrijeasca de alte citeva texte. In mai 1840 anunta 6 tomuri din Letopisetele Valahiei si Moldaviei. In acelasi an pregatea aparitia, ce avea sa...
0 poezii, 0 proze
Firul viata-moarte
de Marius Moldovan
Te nasti in lumina, Traiesti in lumina vietii, a iubirii Dar cazi in intunericul tristetii, al urii. Firul, un fir subtire, un fir care Te tine suspendat de viata, dar oare, Daca ai sa cazi din viata...
Viața din mine se înnoadă cu a ta
de Ottilia Ardeleanu
Gabriel Hasmațuchi, poet și eseist, lector univ. dr. în cadrul Facultății de Științe Socio-Umane a ULBS, redactor-șef al revistei Saeculum , coordonator al Sibiului universitar , publicație-școală...
ca o treime degetele se adună
de Macovei Costel
din dragoste toți îmi strigau să nu întru în adânc pentru că nu sunt Tezeu iar Ariadna e moartă și nu mai are cine să-mi toarcă zilele una după alta până când voi reuși să sfărâm blestemul...
deșteaptă-te, române, și latră-ți dumnezeul!
de Vasile Munteanu
vorbe goale vers cu sensuri moarte nasc poeții secolului douăzeci și unu abia poate-n cârciumi fumurii slinoase mai găsești – noroc! – unul barem unul de sămânță fie rătăcit prin lume anonim –...
Sunt...
de Ana Cîrlan
Zimbetul tau imi face moartea viata, Sunt inger,sunt copil,sunt gheata... Tu ma incalzesti cu a ta caldura din sufletul tau, Ma faci sa inteleg ce e bine si ce e rau. Sunt intuneric,tu ma faci lumina...
adicție
de Stanica Ilie Viorel
dacă mai poți închipui, închipuie și rămăi pe firul etern al facerii, dar să nu depășești doza. porților să nu le numeri zăvoarele. pe unde intri alegi, pe unde ieși ți-e drumul. s-a mai zis, dar tu...
Între lumi
de Camelia Tripon
Liniștea sapă adânc în fundamentul timpului Despică firul clipei în unde șovăelnice, Un trup încremenit dual, Lumină fir între viață și moarte Coboară sau urcă o dâră rece Pașii sacadați ai unei...
Paradigmele alcoolului în literatură
de Simona-Ioana Cucuian
2. Homer - baza de date pentru gradul \"delirum tremens\" al paradigmei moderne Pentru că mergem pe firul cît de cît istoric al lucrurilor, ne vom opri la Homer care vorbește în mod expres de vin în...
Poem incipient și naționalist
de Nincu Mircea
Îmi șterg lacrimi de sânge cu ștergarul de cânepă, Așa cum Îți ștergi roua din iarbă cu diminețile. Tron se numește scaunul împăratului, Cela ce domnește în necuprins și imaginar. La noi, însă, între...
Plătesc și plec
de Dorina Șișu
Un coniac ironic mă privește, Tavanul stă să cadă pe gândurile mele. Un ochi privește. Altul plânge. Privirea mă sapă și mâna atinge un fum de țigară. Prin talpă mă trece fiorul de alb. Zăpada mă...