"Fiecare cu marea lui " – 20161 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
WKWolfgang Klein
Referințele autorului: M-am născut la Sibiu, de ziua copilului în 01.06.1956 cu mari dureri si greutați. Am terminat grădinița cu nota 10, școala generală ca pionier și am absolvit Liceul cu ultimile forțe. Când ăa intru la Facultate, familia a hotărât să-și stabiliască domiciliul în străinătate. M-au mituit cu o primă substanțiala ca să-mi parasesc locul copilăriei și să mă stabilesc în Mainz, Germania. Aici toată lumea m-a numit Ursul Carpatin, deci nu mi-au dat șansa timp de 20 de ani să mă acomodez în noua patrie. Dorul de casă și amintirile m-au adus de șase ori pe an pe meleagurile natale pe unde am vizitat fiecare metru pâtrat al acestei frumoase țări. Baștinașii din Germania ascultau cu mare placere povestirile aventurilor mele din România. Le-a facut așa de mare plăcere, încât m-au rugat să le scriu pe o coala de hârtie. Dintr-o coală s-au facut mai multe bucati, cu niste desene ale lui Marcus Reinheimer (Frankfurter Rundschau) și așa s-a nascut o cărticică mică, dar...
12 poezii, 0 proze
Andrea Ilies
Am venit pe lume la sfarsitul lunii lui Cuptor intr-un orasel de la poalele muntilor Calimani (Toplita, jud. Harghita). Fiind primul copil in familia mea si prima nepoata de altfel, am fost foarte mult indragita si chiar resfatata de tot neamul. Imi aduc aminte de zilele de la cresa si de prima tabara la mare (Navodari) aveam vreo 4 anisori si plangeam in fiecare seara dupa mami si tati, numaram pe degete zilele care ma desparteau de ei. Anul 1989 ma gasea intr-o camera de garda la spital cu injectia de penicilina in plina actiune, imi aduc aminte ca asistentele au inceput sa tipe, si tata m-a luat repede si am plecat, fugea cu mine in brate si nu intelegeam de ce. Pentru varsta la care eram atunci revolutia nu a facut nici o diferenta. De prima zi de scoala imi aduc aminte ca de un vis scaldat in emotii si teama. Simt si acum parfumul invatatoarei si mana ei calda.Anii de primara au trecut foarte repede, gimnaziul a fost mai diferit, nu imi placea matematica si stiu ca tremuram...
2 poezii, 0 proze
VAVâță - Diénes Andrea
Născută și crescută, am încercat marea cu mai multe degete simultan. Cuvântul și muzica sunt marile mele pasiuni. Creez maidegrabă, stochez prea puțin în schimb și din acest motiv mi se mai întâmplă să reinventez roata. Sunt un focar de energie, tot timpul în mișcare. Ceea ce creez e departe de a fi desăvârșit fiindcă deseori nu am răbdare cu mine, cu lumea pusă pe hârtie. Aș fi fericită dacă în locul paginii de autor aș putea să pun câte un film despre fiecare zi din viața mea, fiecare fugă de-a mea, fiecare oprire și fiecare întrebare: "Până când? Jusqu’ à quand, băi nene?"
145 poezii, 0 proze
SNStăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
ADana-maria david
Doar muritorii cauta nemurirea fiindca nemuritorii nu stiu ce este aceasta. Ceea ce nu mă ucide mă face mai poet. Poezia este o trecere de pietoni între viață și moarte. Fiecare poezie este o reîncarnare sub o altă limbă de moarte. Cu fiecare cuvânt, mi se scurge o picătură de viață. Poezia este singura disciplină în care poetul este indisciplinat. Omenirea se duce de râpă, norocul nostru că mai există poeții.
15 poezii, 0 proze
AMAura Maria
Fiecare persoana are dreptul sa isi spuna parerea in legatura cu creatiile mele! Le multumesc tururor care mi-au dat sfaturi , am sa tin cont de ele !
5 poezii, 0 proze
LTLara Ana Maria Thompson
incepe intr-o bataie de lumina, continua in piruete cu tente de dans si se indreapta spre Africa, India, Cambodgia.... in culorile inegalitatii in drepturi ce ascund forta de a lupta si a rupe premizele lumii... soleil, c'est moi. De ce sa scrii o biografie asemanatoare interogatorului de internare intr-un spital? Cand biografia reala este traiectoria individualizata a fiecaruia dintre noi... c'est mon opinion... c'est tout pour l'instant... si ai mai adauga, ca biografia ta isi modifica solzii ca si aripile unui fluture ce creste, creste, creste... un fluture phoenix ce renaste... devenind altu la fiecare nastere...
56 poezii, 0 proze
jifcu oana maria
e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..
9 poezii, 0 proze
BRbarbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
MCMaria Constantin
M-am născut în 3 august 1967, în București. Scriu câte ceva din anul 1989. Sper că voi reuși să las posterității si ceva scris, ceva demn de luat în seamă, în afară de cei trei copii pe care bunul Dumnezeu mi i-a dăruit. Păpușa de cârpă Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpușă de cârpă și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, deși în definitiv aș putea să gândesc tot ce spun. Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică. Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc, aș rămâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi. Aș asculta în timp ce alții ar vorbi și cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu...
9 poezii, 0 proze
Fiecare cu marea lui
de Motoc Lavinia
un prieten mi-a zis să-mi fac și eu marea mea acolo în Oltenia lui tata că la mine e tare frig și sunt pe pereți multe buline o mare în care să înot dezbrăcată de mine doar cu costumul de baie...
am pus timpul pe playback
de Ottilia Ardeleanu
intru într-o casă în camera bună trec de antreu frigiderul fram rece și gol de camera de oaspeți cu aceeași zugrăveală în romburi colorate dormitorul are un suspin al lui dacă îl asculți pereții...
Matrioșka
de Dana Logigan
Matrioșka e frumoasă are ochii negri și părul cârlionțat din pletele ei înfloresc magnolii albe și spice de grâu poartă rochii vaporoase din mătase de culoarea cafelei cu lapte, iar pe degetul inelar...
Foloasele și ponoasele unui Povestitor
de Ioan-Mircea Popovici
De luni până joi Vin amintirile după noi Ne-am cam obişnuit să trecem printre minuni Ca popândăii prin livada cu pruni Mare noroc vecinătatea cu marea şi cu Infinitul Tot vroiam să-ţi spun, dar am...
Lumea o să creadă că iar e text de zăpadă
de Alina Manole
crissty80 îmbracă-se în alb încă o noapte de decembrie, să se scuture stelele de fixativ din păr fiindcă mai sunt de spus mii de cuvinte surâsuri de aripi ce înmoaie ceata unor mâini înghețate...
Amintirile unui nostalgic
de Boris M. Marian fără minus
Amintirile unui nostalgic Secundo tempo In acea zi, mai bine zis, cu o noapte înainte , trupul îmbălsămat al lui Stalin fusese scos din Mauzoleu, despărțit de marele său îndrumător, Lenin și îngropat...
taverna
de Ottilia Ardeleanu
Plouă îngrozitor de trei zile și trei nopți. Pământul este îmbătat cu apă chioară. Se clatină. Se duce la vale, se duce de râpă, se duce. Dintr-odată, peste tot numai jgheaburi: streșini, limburi,...
Uscatul și Marea
de Alexandru Ciobanu
(266) Trimiterile bibliografice pot fi găsite la adresa http://www.miracol.ro/bibliografie.txt Ce are ziua mai frumos? Dimineața și seara. La răsărit și la apus soarele ni se arată în toată măreția...
Obezitate
de Catalin Mihai Stefan
Mult timp a crezut că s-a născut cu sufletul spațios cam cât două-trei livinguri de-ale latifundiarilor stabiliți în America. De curând a realizat că, de fapt, cu fiecare femeie pe care o iubea,...
Roma mea
de Eugen Galateanu
Roma mea personală începe cu platanii, nesfârșiții platani de pe drumul între Fiumicino și Gara Termini. Și cu o senzație că acolo aș vrea să mă duc, să dispar în căldura aceea, printre oamenii care...