"Fără greutate" – 20754 rezultate
0.01 secundeMeilisearchivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
SUSigrid Undset
A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1928. Sigrid Undset (n. 20 mai 1882, Kalundborg, Danemarca - d. 10 iunie 1949, Lillehammer, Norvegia) este o scriitoare norvegiană. Capodopera ei este trilogia Kristin Lavronsdatter (Kristin, fiica lui Lavrans), 1920-1922. Sigrid Undset s-a născut în Kalundborg, Danemarca, dar familia sa s-a mutat în Norvegia când avea doi ani. Și-a petrecut copilăria la Kristiania (Oslo). Mama, o daneză luminată și echilibrată, a crescut-o în prima copilărie în atmosfera de saga și de folclor scandinav iar tatăl, in distins arheolog, a educat-o în spiritul respectului față de valorile culturale ale antichității și ale dragostei față de vremurile trecute. La vârsta de 11 ani este zguduită profund de moartea tatălui său, pe care îl adora. Greutățiile familiale o obligă pe Sigrid să-și întrerupă studiile - inclusiv pe cele de pictură - iar la 16 ani devine funcționară. Drama copilăriei sale este povestită în romanul "Unsprezece ani", care apare abia în anul...
0 poezii, 0 proze
MMMurilo Mendez
Murilor Mendez este un poet brazilian născut în 1901. Orfan de mamă de la o vârstă foarte fraged, Murilo are o adolescentă tumultoasă și instabilă. Antifascist convins, prieten al oponenților regimului Salazar din Portugalia și al republicanilor spanioli. A fost notar și inspector școlar. Poezie golită de orice logică. În poezie sa, se remarcă confuzia timpurilor, a planurilor și a formelor, originalitatea, interacțiunea dintre imaginile abstracte și concrete, o atmosferă halucinantă cu tonuri confesionale. A încetat din viață în 1975. *** Murilo Mendes (born May 13, 1901 in Juiz de Fora, Minas Gerais, - died in Lisbon on August 13, 1975) was an exponent of Modernist poetry in Brazil. He lived in Europe twice and died in Lisbon. His greatest connection in Europe though was to Rome. He converted to Catholicism in 1934 and much of his works deal with tensions arising from his faith. Partial bibliography Poemas (1930) Restauração da poesia em Cristo (1934) A poesia em pânico (1937)...
8 poezii, 0 proze
FFara
7 poezii, 0 proze
fara cuvinte
2 poezii, 0 proze
fara nume
biografia mea se afla in poeziile mele
15 poezii, 0 proze
Fara Nume
1 poezii, 0 proze
FNfara nume
13 poezii, 0 proze
FNfara nume
5 poezii, 0 proze
fara aripi
3 poezii, 0 proze
Fără greutate
de Giuseppe Ungaretti
Pentru un zeu care râde ca un copil Atâtea strigăte de păsări, Atâtea dansuri prin ramuri. Inima îşi ia avânt fără greutate, Pajiştile au atâta duioşie, Atâta sfială în ochi reînvie, Mâinile ca...
O săptămână fără joi
de Carmen-Iulia Ciumarnean
de nu voi adormi mă voi trezi în aceeași zi ca o viperă voi ieși din sânul cald niciodată secat niciodată prea greu și izbăvirea ta va fi pâine răscolind drumul (absența aceasta prezentă mereu ne...
Coincidența vânătorului cu prada
de Grecu Gim
Mișcarea mâinii tale Înșeală spațiul și privirea Amintind de lumi fără greutate, Fără de haos. Când mă atingi Pielea-mi devine pielea ta Și invers; Magie și mirare, Tandrețe a universului. Timpul...
se vedea hăul
de Ottilia Ardeleanu
săpau adânc lângă biserică tristețea atârna pe chipuri ca o barbă de zeci de ani fără lumină se înțelegeau din târnăcoape aruncau timpul cu lopata doar aerul șuiera pe subrațe la ora când trebuia...
Zidul
de Rafael Alberti
Acum când ne gândim să strângem pereții, să deschidem ușile prin care marea să năvălească fără greutate, să auzim, ca din celălalt capăt al unui puț, ultimii pași ai unui băiat de familie. Cei care...
întîlnirea mea cu o fată din sînge și orz
de Leonard Ancuta
îți pun palmele să treci peste ele ca un pod peste vise apoi îți spun că te iubesc pînă te țin în imponderabilitate măcar o vreme cît să ne atingem fără lume și fără greutate te desenez cu bastonașe...
Ghicitoare 423
de Miclăuș Silvestru
Dintre multele cuvinte, Pe-o hârtie, dinainte, Pune fără greutate Pe acelea asortate.
întîlnirea mea cu o fată din sînge și orz
de Leonard Ancuta
îți pun palmele să treci peste ele ca un pod peste vise apoi îți spun că te iubesc pînă te țin în imponderabilitate măcar o vreme cît să ne atingem fără lume și fără greutate te desenez cu bastonașe...
Scrisorile lui Pernath către Miriam
de Dragoș Vișan
I. Golemul vieții curățit Albul înghite avid culorile. Moartea ne-absoarbe fără glorie. Viețile bune se strâng cu rost. Se recunosc. Cum vor fi fost. Spătarele munților cad în vid. Netezește Nunta...
radiatoare
de Folea Maria
la început mi-a fost frică dar asta nu l-a oprit a continuat să-mi vorbească pe tonul ăla monoton liniștitor cu vocea lui joasă încolăcindu-mi vertebrele reci mi-am apropiat genunchii m-a mângâiat o...