Printr-o stranie coincidență
de interpretare
am căpătat în piesa de săptămâna trecută
rolul unui om care eram chiar eu
Și astfel
am intrat în pielea personajului
și m-am interpretat atât de
m-am întors în nepăsarea sângelui
ce curge prin mine indiferent de anotimp
și care se varsă de fiecare dată în sine
curgându-se din nou
doar o rană adâncă îl tulbură revărsând
peste câmpii de
Aș vrea să dorm somnul tău
și tu să te trezești
deschizând ochii mei
iar eu întrebându-mă
cu cuvintele tale
dacă a fost visul tău
sau visul meu
caci nu știam dacă în somnul tău
am visat eu
Îmi rup plâsul în fâșii
cu care îmi prind oasele
desprinse de carne
de-atâta dor de sânge
ce-mi bate-n venă
Doar lacrimile vii care se scurg
încerc să mi le mai cos
de pleoape și ochi
cu
visez stelele dezbrăcate în întuneric
și număr cerul până la trei
cu voce tare în lipsă de soare
și auroră boreală
mă-ntorc în gând
și închid ochii printre picuri
în priviri pe
mut
mă întind peste ape
surde
și încercuiesc un punct
de sprijin
în care îmi agăț umbra
desprinsă din val
și soare.
primul hop l-am trecut !
nu poți muri de două ori în același timp
doar
Și-un strigăt orb se răsfrânge
peste timpanul meu,
pustiit de dorul de auz
Și-o culoare se prăbușește în ochiul meu, neîntrerupt
și palidă
ce-și învinge teama
de curcubeu și ploaie.
Și